Slovenia – la munte și la mare. Plimbări de la Trieste la Porec

Slovenia este o țară foarte deosebită a Europei. Nu sunt puține alte state care se bucură de atât de multe atracții turistice diverse aflate pe o zonă foarte restrânsă geografic. Rețeaua rutieră a țării este excelentă și se poate ajunge într-o oră de la plajă la ski, de la o peșteră în munți la o cetate istorică la mare sau chiar mai departe la vecinii italieni sau croați. Într-un singur weekend în Slovenia anul trecut am vizitat o mulțime de locuri frumoase precum orașul istoric Piran, magnifica peșteră Skocjan, ferma de cai din Lipica, dar și castele din zona Trieste dincolo de graniță și câteva din orașele pitorești de pe coasta croată din Istria.

Pentru scurt timp în 2025 am avut zbor direct din București către aeroportul din Trieste, în nord-estul Italiei. Locația acestuia este ideală pentru a explora Slovenia, portul Koper fiind la mai puțin de o oră distanță. Am mers atunci pentru un weekend la finalul primăverii. Zborul operat de Wizz Air a durat o oră și jumătate.

De la aeroport, am închiriat o mașină și am pornit la drum către Slovenia

Un prim loc pe care l-am vizitat este castelul Miramare, aflat pe țărmul Mării Adriatice la zece kilometri de Trieste.

Castelul a fost construit în 1860 pentru ducele Maximilian, fratele împăratului austro-ungar.

Castelul este o mare atracție turistică în Italia și numai pentru că am sosit devreme am putut face un tur aproape imediat.

Accesul este liber în grădinile castelului, dar apartamentele arhiducelui se poate vizita numai in tururi organizate.

Povestea lui Maximilian este una specială. S-a născut ca fiu mai mic al împăratului Franz Karl, crescând în umbra fratelui său mai mare Franz Josef, moștenitorul tronului. Neavând aspirații la conducerea Austriei acesta s-a înrolat în marină devenind amiralul acesteia și având un rol important în construcția portului din Trieste. În urma unei furtuni, nava sa a eșuat o dată pe țărmul de la vest de oraș iar pentru că a supraviețuit a decis să construiască chiar în acel loc un palat de vis, viitorul castel Miramare. Viața sa amoroasă a fost una tristă. Prima femeie de care s-a îndrăgostit a fost Viktoria Kesco, fiica unui boier din zona Moldovei. Familiile nu le-au permis căsătoria din cauza religiilor diferite, iar aceasta a fost forțată să se mărite cu un nobil grec, iar la scurt timp după nuntă și-ar fi luat viața. Mai târziu, Maximilian a avut o relație cu Amelia Braganza, fiica împăratului Braziliei. Au planificat nunta împreună de data asta și cu acordul familiei doar că tânăra s-a îmbolnăvit de tuberculoză și s-a stins înainte de cununie. A treia încercare de căsătorie, a fost una aranjată cu Carlota a Belgiei, fiica regelui Leopold.

Maximilian a deținut rolul de vicerege al regiunii Lombardia – Veneția, într-o perioadă foarte tumultuoasă a revoluțiilor europene, pierzând titlul după doar 2 ani în urma luptelor de unificare ale Italiei. Mișcarea monarhistă din America de Nord a insistat mai mulți ani pentru a-l convinge să devină conducătorul Mexicului. A acceptat în 1864 plecând cu Carlota la Ciudad de Mexico pentru a fi numit Împărat. Nici în Mexic nu a avut multă stabilitate, conducând statul în perioada războiului civil American. A sfârșit tragic 3 ani mai târziu, fiind capturat și executat de rebelii conduși de Benito Juarez. Nu a apucat niciodată să vadă castelul Miramare terminat.

Elegantele camere din palat

După vizită am făcut și o plimbare prin grădinile palatului și un popas la cafenea

Mai târziu, am mai oprit la Trieste. Am trecut întâi pe secția de vot, pentru că în România era zi de alegeri, iar apoi am făcut o scurtă plimbare prin eleganta Piazza dell’ Unita.

Am trecut apoi granița către Slovenia prin zona de dealuri de la nord de Trieste

Următorul loc vizitat a fost un alt punct de mare importanță în istoria Imperiului Habsburgic. Este vorba de crescătoria de armăsari de la Lipica. Aici erau crescuți caii faimoși în întregul imperiu încă din secolul 16. Crescătoria a dat numele rasei Lipițan, cea mai de tradiție rasă de cai din lume.

La Lipica am rezervat un tur combinat, ce includea o vizită la crescătorii dar și un spectacol de echitație după amiaza.

De-a lungul turului am aflat o mulțime de informații interesante despre caii de rasă. Există 6 rase pur-sânge de cai lipițani, majoritatea lor fiind definite încă de la finalul secolului 18. De peste 200 de ani, înmulțirea lor este monitorizată cu atenție pentru a nu pierde din calitatea genelor. Caii nou-născuți cresc separați de mame și încep dresajul de la vârsta de 3 ani. Un cal lipițan poate valora de la 5.000 la 50.000 de euro sau mai mult. Armăsarii (breeding stallions) sunt cei mai valoroși pentru că pot fi folosiți la deschiderea unor noi crescătorii. Fiecare cal are un nume care reprezintă specia, numele părinților și a câta generație este.

Majoritatea cailor lipițani au părul gri-alb, dar când sunt mici sunt maronii sau negri.

După turul crescătoriei am mers către hipodrom unde am asistat la spectacolul de dresaj și echitație.

Nu am mai văzut niciodată așa ceva și mi s-a părut fascinant tot spectacolul

Nu am văzut numai călărie, ci și un spectacol unic cu trăsuri

Îmi plac mereu lucrurile inedite, iar spectacolul de la Lipica a fost fascinant

Am ajuns mai târziu la Koper unde am prin și ceva trafic. Mai departe ne-am îndreptat spre cazare

O vedere de pe coastă cu Izola, una dintre localitățile pitorești ale Sloveniei la Marea Adriatică. Toată coasta peninsulei Istria de la Koper până la Pula în Croația este înțesată de orășele foarte frumoase, toate construite cu secole în urmă de către venețieni.

Ne-am cazat la o pensiune foarte frumoasă din Portoroz. Acolo am petrecut 2 nopți.

Dimineața următoare am plecat în excursie spre sud și am trecut granița în Croația, aflată la doar 10 kilometri de Portoroz

Am făcut un prim scurt popas în Croația la punctul panoramic peste fiordul Lim.

Apoi am mers la Porec, unul dintre cele mai pitorești orășele ale peninsulei Istria

Portul turistic din Porec

Insula Sveti Nikola din largul Porec este amplasamentul unui resort de lux

Străzile foarte pitorești din centrul istoric

Cea mai impunătoare clădire din Porec este Basilica Eufrasiană. Aceasta datează din secolul 6 și este considerată una dintre cele mai bine păstrate biserici ale creștinismului timpuriu din lume.

Interiorul vechii biserici

Baptisteriul, vechi de 15 secole

Curtea bisericii adăpostește mai multe relicve arheologice

Vederea de pe zidurile bazilicii

Se poate urca și în turnul bisericii (sunt câteva sute de trepte până sus).

Vederile peste Porec din turn merită efortul

Trg Marafor, piața centrală din orașul vechi

La finalul plimbării am servit masa pe faleză

Am continuat excursia spre nord îndreptându-ne spre Umag

Umag este un orășel ceva mai mic, dar similar – cu un port turistic plin de ambarcațiuni și un centru cu clădiri încărcate de multă istorie

Trg Slobode (Piața Libertății) și turnul cu ceas din Umag

Am revenit mai târziu în Slovenia. Foarte aproape de Portoroz, în vârful unei peninsule ascuțite se află Piran, cel mai frumos oraș istoric al țării.

Am vizitat întâi zidurile înalte de apărare ale orașului de unde se poate vedea panorama peste tot centrul istoric

Foarte frumoase vederile peste Piran

Am pornit apoi la plimbare prin Piran, al cărui centru este aproape exclusiv pietonal. Ne-am îndreptat întâi spre Biserica San Giorgio (Sv. Jurija) construită într-un cadru natural splendid pe o colină la malul mării

Nu m-am abținut nici aici să urc în turnul bisericii pentru a admira panorama

Vederi peste splendidul orășel Piran

Am explorat în continuare orașul la pas. A fost o zi cu câțiva kilometri buni de mers pe jos

Mica sirenă din Piran

Una dintre piețele pitorești din oraș – Trg 1 Mai

Am servit masa la cel mai renumit local din Piran. Fritolin pri Cantini este un local de mare tradiție care servește specialități locale cu pește și fructe de mare. Fără exagerare a fost una din cele mai bune mese pe care le-am servit vreodată.

Am încheiat plimbarea prin Piran la Trtinjev Trg. Aceasta este o piață mare, inima orașului Piran.

Plaja Fornace din Portoroz este una dintre foarte puținele plaje ale Sloveniei. În sezonul de vară, locul este ultra-aglomerat

Ultima zi în Slovenia am părăsit cazarea din Portoroz, dar am mai avut timp să explorăm câteva din atracțiile Sloveniei. Am oprit mai întâi la Koper, principalul (și singurul) port maritim al țării.

Câteva vederi din centrul vechi din Koper. Cele mai remarcabile clădiri sunt Palatul Pretorian și Biserica Sf. Maria, ambele construite de venețieni în urmă cu o jumătate de secol.

Slovenia se bucură de câteva din cele mai spectaculoase peșteri ale Europei datorită solului său carstic. Postojna este probabil cea mai renumită dintre ele – peștera lungă de peste zece kilometri care se vizitează după o plimbare cu trenul. La Postojna fusesem cu mulți ani în urmă și am decis să vizităm Skocjan, o peșteră cel puțin la fel de grandioasă. Pentru a vizita Skocjan la ora dorită am făcut rezervare online cu câteva zile în avans, locul fiind foarte populare pentru turiști.

Sunt mai multe trasee pentru a vizita Skocjan, de 2 ore, de 4 ore și chiar de 6 ore. Drumeția este una lungă, într-o singură direcție. Pentru a ajunge la intrarea în peșteră am coborât mai întâi un kilometru pe o potecă prin pădure.

De acolo am intrat printr-un tunel excavat ce duce într-o zonă mai greu accesibilă din peștera Skocjan

Am ajuns apoi în cavernele mari unde este un traseu amenajat pentru vizitatori. Partea vizitabilă a peșterii are peste 6 kilometri. Noi având traseul scurt, am mers aproape 2 kilometri prin peșteră.

După vreo oră de mers am ajuns la caverna Martel. Aceasta este cea mai mare camera subterană din Europa și una din cele mai mari din lume având o înălțime de peste 140 de metri. Este ceva absolut uluitor. Am vizitat multe peșteri de la noi și din alte țări, dar n-am văzut nicăieri ceva atât de impresionant ca la Skocjan.

După ce am traversat caverna pe un pod suspendat la peste 100 de metri înălțime am continuat pe traseul de pe malul râului Reka. Peștera Skocjan este traversată de acest râu care și-a croit drum prin inima muntelui pe câțiva kilometri.

La ieșirea râului din peșteri este un mic sifon natural. Acesta nu permite unui debit mare de apă să treacă, iar de fiecare dată când sunt inundații (la topirea zăpezii), întreaga cavernă de la Skocjan se umple de apă. Desigur vizitele turistice sunt oprite în acele perioade.

Ultima parte din traseu am avut ceva scări de urcat până la ieșire. Nu a fost deloc un drum ușor, a fost solicitant pentru picioare.

Uriașa intrare naturală la peștera Skocjan. Pentru noi a fost ieșirea și finalul traseului

O parte din grupuri au continuat pe traseul lung iar noi ne-am îndreptat spre ieșire

Ultimul loc pe care l-am vizitat în Slovenia a fost castelul Predjama. Acesta se află la doar câțiva kilometri de Postojna

Castelul Predjama are un aspect unic. Este construit într-un arc natural în munte iar camerele sale se extind în mai multe peșteri și caverne. Construit inițial în secolul 15 a fost renovat ultima oară la 1800 și a aparținut familiei de nobili austrieci Cobenzl.