Insulele Canare – Fuerteventura și Lanzarote

Insulele Canare sunt una din cele mai căutate destinații de vacanță din Europa pe timp de iarnă. Vremea aici este blândă tot anul iar temperaturile pot depăși 20 de grade chiar și în toiul iernii. Nu e tocmai de mers la plajă pentru că apa oceanului e rece iarnă, dar pentru plimbări la soare și temperaturi plăcute poate fi ideal. Tenerife și Gran Canaria sunt cele mai renumite destinații turistice din Canare. Celelalte insule importante sunt Lanzarote, Fuerteventura, La Gomera și La Palma.

Iarna trecută, la început de februarie deja numai suportam gerul de acasă. Nu aveam timp de o vacanță lungă, astfel că am căutat ceva mai aproape unde era mai cald ca acasă, iar cea mai bună variantă s-au dovedit să fie insulele Canare, pentru că peste tot în Europa continentală vremea era foarte urâtă. Petrecusem de mult o vacanță în Tenerife și Gran Canaria, astfel că am căutat o altă insulă, iar cea mai bună din punct de vedere al opțiunilor de zbor a fost Fuerteventura. Am petrecut numai un weekend acolo, dar am avut parte de o vreme superbă și am putut explora insula în totalitate. Nu numai asta, ci am ajuns și pe insula vecină Lanzarote cu feribotul.

Zborurile le-am luat din bucăți, după cum am găsit tarifele mai bune. La dus am mers cu Ryan Air din București spre Fuerteventura schimbând avioanele la Stansted în UK, iar la întoarcere am avut un zbor mai lung cu Wizz Air direct din Tenerife la București. Până în Tenerife am mai luat un zbor scurt din Fuerteventura operat de compania locală Binter. Toate acestea au costat mai puțin de 200 de euro.

O primă oprire pe aeroportul Stansted din apropierea Londrei

Din Anglia, am mai zburat aproape 4 ore până la Fuerteventura

Insula Fuerteventura este a doua cea mai mare ca suprafață din arhipelagul Canare. De la nord la sud are peste 100 de kilometri. Cel mai mare oraș este Puerto del Rosario pe coasta de est unde se află și aeroportul. Stațiunile turistice se află mai ales în două zone unde sunt și cele mai frumoase plaje – în sud-est pe coasta dintre Morro Jable și Costa Calma și la capătul nordic în apropiere de portul Corralejo. Prima cazare pe insulă am ales-o la Costa Calma de unde puteam explora zona de sud.

Sunt o mulțime de hoteluri pe Fuerteventura. Marea lor majoritate au regim cu demipensiune iar principalii clienți sunt turiștii britanici. Nu eram tocmai în vârf de sezon astfel că am prins un tarif foarte bun la cazare (vreo 60 euro pe noapte inclusiv mese).

Pentru a putea explora insula am închiriat o mașină de la compania locală Cicar (30 eur/zi cu tot cu asigurare).

Infrastructura de pe insulă este excelentă. Există chiar și un drum expres care leagă principalele localități de pe coasta de est.

Primul loc vizitat a fost parcul Oasis Wildlife, una din cele mai populare atracții de pe insulă aflat nu departe de hotelul din Costa Calma.

Oasis Wildlife include o grădină zoologică și un parc botanic vast ce se întind pe mai multe hectare. Tot parcul este superb amenajat iar cele peste 3000 de animale sunt ținute în condiții foarte bune.

Lacul cu flamingo roz

Sunt multe spectacole care se organizează de-a lungul zilei, unul din cele mai simpatice fiind cel de dresură cu foci

Antilope și struți

Cămillele erau foarte bucuroase să pozeze

Lacul cu crocodili

La girafe era cea mai mare aglomerație la platforma de unde erau hrănite

Grădina cu cactuși din zona mai înaltă a parcului

Am făcut un tur aproape complet la Oasis Wildlife

Am pornit apoi spre extremitatea sudică insulei către peninsula Jandia. De la Matas Blancas, ultima localitate mai mare, se văd numai kilometri de dune de nisip.

Climatul din Fuerteventura este dominat de vântul care bate de obicei dinspre est și aduce cu el nisip din Sahara Occidentală. Toată insula este extrem de aridă, dar capetele din nord și sud sunt doar întinderi de dune de nisip african. Chiar dacă ar fi logic, numele insulei nu este dat de fuerte viento (vânt puternic în spaniolă), ci vine de la fortul construit aici ce aducea noroc (ventura).

Înainte de a merge spre zona pustie a insulei am făcut un popas la Morro Jable, o stațiune foarte cochetă aflată la intrarea în parcul natural Jandia

Farul din Morro Jable, cel mai înalt din Fuerteventura

Plaja Jandia, una din cele mai apreciate ale insulei. Nu era suficient de cald pentru o baie, dar tot am băgat picioarele în ocean

Vedere peste plaja Jandia din centrul vechi din Morro Jable

Am pornit apoi spre peninsula Jandia. Drumul din parcul natural este neasfaltat, lăsat așa intenționat pentru a limita numărul de vizitatori. Citisem în multe locuri online că e de evitat accesul fără o mașină 4X4. N-am avut însă probleme cu micuțul Fiat 500 pe drumul pietruit, singura parte mai de speriat au fost întâlnirile cu alte mașini – unii mergeau cu 80-90 km/h și aruncau pietriș în toate direcțiile

Am mers vreo 20 de kilometri înspre Cofete traversând munții centrali care împart insula în două. Un prim popas a fost în punctul cel mai înalt de pe traseu de unde se vede o panoramă splendidă peste coasta de nord.

Playa de Cofete

Mai departe spre Cofete pe coasta vestică a pensinulei Jandia

Chiar m-am distrat la volan

Un loc învăluit de mister din Cofete este Villa Winter. Aceasta a aparținut inginerului german Gustav Winter fiind construită în anii 40. Se spune că terenul a fost oferit germanului chiar de dictatorul Franco iar scopul era de a fi un ascunziș secret pentru generali naziști, fie pentru a se întâlni în discreție pe vremea războiului sau ca log de fugă mai târziu. Casa a fost și subiectul unui documentar realizat de National Geographic despre ascunzătorile naziste. Astăzi, aparține unui localnic care oferă tururi vizitatorilor.

Am bătut ceva la ușa casei până a venit cineva. Ni s-a spus că pentru un tur trebuia rezervare în avans dar am putut face o vizită a vilei pe cont propriu

La muzeu se pot vedea obiecte din anii 40 inclusiv unelte agricole dar și arme și uniforme militare ale naziștilor

Terasa de la Villa Winter

După turul vilei am coborât până la plajă

Am servit masa la Pepe el Faro, un restaurant faimos din Cofete iar siesta am făcut-o pe plajă

La întoarcere am mai mers până la Puerto de la Cruz, cel mai sudic punct al insulei

Farul de la Punta de Jandia, capătul Fuerteventura

La întoarcere am călcat-o mai tare pentru a reveni la asfalt înainte de lăsarea întunericului. Apusul l-am admirat mai târziu de pe promenada din Morro Jable

Sudul este zona cea mai frumoasă din Fuerteventura, dar mai aveam și alte locuri pe care le puteam vizita a doua zi în restul insulei. Am ales însă o altă destinație pentru a petrece ziua. Am mers până la capătul nordic al insulei de unde am luat feribotul spre Lanzarote.

Mergând spre port, am traversat centrul muntos al insulei, dominat de vechi cratere vulcanice. Fuerteventura este din punct de vedere geologic cea mai veche insulă din arhipelagul vulcanic al Canarelor. Aceasta s-a format în erupții acum 20 de milioane de ani.

Un popas la plaja din El Costillo și satul pescăresc din apropiere

Faro de Toston

Într-un final am ajuns la Corallejo de unde aveam rezervată îmbarcarea pe feribot

Feriboturile spre Lanzarote pleacă din oră în oră. Traversarea spre Playa Blanca, portul din sudul Lanzarote durează cam jumătate de oră

Am admirat peisajele de pe mare de pe puntea vasului

Drumurile din Lanzarote arată și ele impecabil. Principalele localități sunt Puerto del Carmen, Arrecife și Playa Blanca, toate aflate pe coasta sudică. Chiar dacă este o insulă mai mică în Canare este ceva mai dens populată având aproape două sute de mii de locuitori.

Lanzarote este de asemenea o insulă vulcanică, numai că este mai nouă cu câteva milioane de ani iar vulcanii insulei sunt încă activi. Ultimele mari erupții au avut loc în secolele 17 și 18, iar lava neagră domină peisajul din centrul și vestul insulei. Parcul național al vulcanului Timanfaya a fost și primul loc înspre care am mers.

Am poposit la El Golfo, una din puținele așezări din zona activă vulcanic a insulei. Acolo am făcut o scurtă drumeție pe un traseu amenajat la malul oceanului

Vederea cu Lago Verde din apropiere de El Golfo

Am poposit apoi la Los Hervideros, un alt loc natural unic unde valurile oceanului au săpat caverne și tuneluri în lavă

Peisajele din Lanzarote mi s-au părut unice, n-am văzut multe locuri asemănătoare în lume

Am continuat mai departe spre centrul zonei vulcanice pe șosea întinsă peste câmpul de lavă

Pe drum spre cel mai înalt punct al insulei, am trecut pe la un loc de unde se putea face scurte plimbări cu cămila pe crater

Am oprit pentru că era o experiență chiar unică. Am plecat la scurt timp la drum

Plimbarea a durat 15 minute și am urcat până pe marginea unuia dintre craterele vulcanice

Am oprit apoi la marea atracție a insulei centrul de vizitatori al parcului vulcanic Timanfaya. După ce am achitat taxa de intrare în parc, am lăsat mașina în parcare pentru a explora parcul mai departe cu autocarul.

Zona cea mai înaltă a craterelor are drumuri asfaltate. Pentru că acestea sunt foarte abrupte și înguste se pot parcurge numai cu autocarul. Am făcut un tur de jumătate de oră iar peisajele văzute au fost absolut splendide. Locul arată exact cum mi-aș imagina planeta Marte.

Înapoi la centrul de vizitatori am asistat la o demonstrație de cum se prepară tradițional mâncarea la aburii vulcanici

Iar apoi am degustat-o la restaurant

Am părăsit după amiază zona vulcanică din Lanzarote continuând spre nordul insulei. Am trecut prin Yaiza, un sat pitoresc unde casele albe și palmierii verzi fac un contrast puternic cu solul roșiatic

Un popas la un magazin turistic cu produse din aloe vera

Ultima oprire pe insulă a fost la Teguise. Acolo este un sat pitoresc cu vile luxoase, cea mai faimoasă dintre acestea fiind cea care a aparținut actorului Omar Shariff.

Vila este adăpostită de Museo Lagomar și este o adevărată nebunie arhitecturală. Aceasta a fost proiectată de Luis Manrique. Actorul Omar Sharif s-a îndrăgostit de locație în timp ce turna un film pe Lanzarote și a decis să cumpere proprietatea. Se spune că a pierdut mai apoi vila la un joc de poker cedând-o tocmai lui Manrique cel care o proiectase,