Cu ocazia ultimei mini-vacanțe de 1 Mai, am revenit într-o zonă a Europei unde ne simțim grozav de fiecare dată când ajungem – în Alpi. Am petrecut timpul în zona de graniță dintre Germania și Austria, revăzând câteva locuri foarte dragi precum Schwangau, Innsbruck sau Garmisch-Partenkirchen. Am avut ocazia să urcăm cu telecabina pe Zugspitze, cel mai înalt munte al Germaniei și pe Nordkette, cel mai mare masiv din zona Innsbruck. Am avut și noroc să avem o vreme splendidă de vară, chiar dacă era numai început de mai și ne-am putut bucura din plin de peisajele montane.

Am zburat direct la Memmingen, aeroport foarte bine amplasat pentru a merge către munți.

 

De la Memmingen am plecat cu o mașină închiriată. Am avut plăcerea să primim un upgrade gratuit la un BMW spațios pe care l-am testat bine pe Autobahn până la granița cu Austria

 

Înainte de a trece în Austria, am poposit la Schwangau – satul renumit pentru castelul Neuschwanstein

 

Nu am mers la castel de data asta, ci am preferat să ne plimbăm prin sat pentru ca apoi să poposim la o terasă pentru a servi masa pe malul lacului

 

Vederi cu lacul Alpsee din Schwangau

 

Hohenschwangau, celălalt castel construit de Ludwig al II-lea

 

Trăsurile cu cai din sat la finalul unei zile pline de plimbat turiști

 

Fussen este ultimul orășel german înainte de graniță. L-am admirat de pe malul râului Lech, aveam să mai revenim acolo la finalul weekendului

 

Lechfall, cascadele de lângă granița au fost ultima oprire a zilei

 

Ne-am cazat la o frumusețe de pensiune specific tiroleză, în satul Bichlbach

 

Am avut un apartament mare și călduros. Pentru mine cel mai frumos lucru a fost priveliștea pe care o aveam de la balcon peste sat și vale, dar și spre vârful Zugspitze.

 

La fel de frumoasă era vederea și după lăsarea nopții

 

Chiar pe muntele Zugspitze am mers dimineața următoare.

Zugspitze (2962 m) este cel mai înalt munte al Germaniei. Se află chiar pe granița cu Austria, vârful fiind împărțit de cele 2 state. Există o telecabină care urcă pe munte de pe partea germană, de la Eibsee din apropiere de Garmisch-Partenkirchen și una de pe partea austriacă de la Ehrwald. Telecabina din Austria era închisă pentru mentenanță, astfel că în zori am trecut din nou granița în Germania. Am pornit devreme pentru că locul este o imensă atracție turistică la nemți și am vrut să evităm aglomerația.

 

La 8 și jumătate, la ora deschiderii, nu era coadă deloc la telecabina spre Zugspitze

 

Ne-am îmbarcat chiar după câteva minute în telecabina modernă. Aceasta poate transporta până la 120 de pasageri pe o distanță de aproape 5 kilometri. Telecabina deține recordul mondial pentru cea mai lungă distanță suspendată între 2 stâlpi de susținere – peste 3000 de metri!

 

Diferența de nivel este de aproape 2.000 de metri de la bază până în vârf iar drumul se parcurge rapid în aproximativ 7 minute.

 

Sus la aproape 3000 de metri era multă zăpadă chiar și în luna mai. Am prins un cer perfect senin astfel că ne-am putut bucura de niște panorame splendide peste Alpi.

 

Vederi de vis de pe Zugspitze peste Alpii Tirolezi

 

Granița cu Austria în vârf de munte

 

Vederea spre nord, spre partea germană

 

Întoarcerea am făcut-o pe un alt traseu. Am coborât cu o altă telecabină pe valea dintre munți

 

Platoul Zugspitze este unul din cele mai apreciate domenii schiabile din Germania. Aflat la 2600 de metri este un loc unde se pot practica sporturile de iarnă chiar și 9-10 luni pe an. Ne-am bucurat aici din plin de zăpadă și de vremea perfectă

 

Am servit micul dejun la soare, la un restaurant de pe platou

 

După vreo 2 ore, am pornit spre trenul cu cremalieră săpat în munte care coboară înapoi la Eibsee.

 

Drumul cu trenul a durat mult mai mult, vreo 45 de minute

 

Nu am plecat încă din Eibsee, ci am pornit la o mică drumeție pe malul lacului. Culorile apei după topirea zăpezii erau superbe

 

La jumătatea lacului, am poposit pe malul apei unde am făcut un picnic admirând vederile spre Zugspitze

 

Fără alte comentarii..

 

Există amenajat un întreg traseu circular care face ocolul lacului

 

Mai aveam însă și alte planuri pentru acea zi, astfel că am revenit la parcare și am pornit mai departe.

 

Am oprit la marginea Garmisch, unde se află un alt loc natural splendid – Partnachklamm, cheile râului Partnach. Accesul mașinilor este oprit iar pentru a nu merge 3 kilometri pe jos, am luat o foarte plăcută plimbare cu caleașca

 

Intrarea la Partnachklamm. Traseul este amenajat cu mai multe tuneluri construite acum un secol pentru a permite vizitatorilor să admire cheile pe întreaga lor lungime de peste 2 kilometri.

 

Traseul se face în aproximativ o oră și jumătate. Este ușor dar foarte aglomerat pe alocuri.

 

Vederi din Partnachklamm

 

Finalul traseului, de unde se lărgește valea. De acolo, am revenit tot cu caleașca înapoi la mașină

 

Înapoi la Garmisch, am admirat marea trambulină unde anual are loc iarna Four Hills Tournament

 

Revenirea către Austria am făcut-o pe un alt traseu, via Mittenwald

 

Am zis să facem un scurt popas la Mittenwald și acolo am avut surpriza să găsim un sat bavarez absolut încântător. Nu știu de ce nu este o destinație turistică mai cunoscută pentru că locul este splendid.

 

Am servit o masă pe cinste la un local tradițional

 

O înghețată după masă a mers numai bine

 

Am prins și o sărbătoare a satului unde localnicii costumați în porturile bavareze petreceau cu muzică și bere

 

Am revenit la pensiunea noastră austriacă înainte de lăsarea nopții

 

Ziua următoare am petrecut-o în mare parte la Innsbruck. Capitala Tirolului era foarte animată fiind organizat în zonă un maraton important.

 

Noi aveam altceva în gând – să urcăm cu telecabina pe Nordkette, cel mai înalt punct deasupra Innsbruck. Urcarea spre Nordkette, implică un traseu integrat ce începe cu funicularul care pleacă chiar din centrul orașului până la peste o mie de metri, continuă cu o telecabină ce urcă mai sus până la 1900 și o a doua telecabină care ajunge în vârf la 2269 de metri.

 

Urcarea cu prima telecabină

 

Vedere peste Innsbruck de la aproape 2.000 de metri

 

N-am poposit mult și am continuat cu ultima telecabină până în vârf – Top of Innsbruck

 

Vederi de pe vârful Hafelekar din Nordkette. Am dat și aici de puțină zăpadă

 

La popasul intermediar dintre telecabina am poposit la restaurant unde am servit prânzul admirând super priveliștile

 

O ultimă vedere peste Innsbruck înainte de a coborî

 

Nu am mers chiar până la capăt în centrul orașului ci am poposit la o stație intermediară a funicularului de unde se ajunge la Alpen Zoo, grădina zoologică. Biletul de intrare la zoo face parte din pachetul integrat pentru Top of Innsbruck

 

Alpenzoo este una din cele mai frumos amenajate zoo pe care le-am văzut vreodată. Grădinile se întind pe vreo 5 hectare pe dealul de la nord de oraș

 

Pentru că este construit pe o pantă abruptă, o plimbare prin Alpenzoo este o adevărată drumeție montană. Am mers cât ne-au ținut picioarele dar nu cred că am văzut nici un sfert din grădini.

 

Câteva vederi cu animalele de la Alpenzoo

 

Înapoi la Innsbruck am pornit în căutarea unui restaurant pentru a servi masa

 

Centrul pitoresc din Innsbruck, întotdeauna plin de turiști din toate colțurile lumii

 

Goldeness Dachl (balconul de aur) – mult fotografiatul simbol al orașului

 

Am găsit până la urmă o masă la un restaurant aflat chiar sub balconul de aur

 

Ceva mai departe de centru am trecut pe la castelul Innsbruck aflat în pădurea de la sud de centru

 

Nu am plecat încă din oraș pentru că mai aveam o oprire importantă – la secția de vot. Erau alegerile prezidențiale în țară și ca buni cetățeni trebuia să trecem și pe la vot. Nu era deloc aglomerat la secția din Innsbruck, pentru că se vota timp de 3 zile.

 

Ultima zi am mai poposit la Fussen în Germania înainte de a reveni la aeroportul Memmingen.

Asemenea altor turiști care au vizitat faimosul castel Neuschwanstein am trecut mai demult prin Fussen, dar nu am oprit acolo grăbiți să vizităm palatul lui Ludwig. Fussen este însă un orășel foarte pitoresc și merită din plin o oprire.

 

Schneball (bulgări de zăpadă) un deliciu tradițional din Fussen

 

Castelul Fussen cocoțat pe un deal deasupra orașului

 

Am făcut un scurt tur al castelului, vizitând curtea și muzeul din interior

 

Desigur, am urcat și în turnul cel mai înalt pentru a admira priveliștile peste sat

 

Am încheiat plimbarea servind micul dejun la soare la o terasă din centru

 

Vremea s-a stricat la fix când am revenit la aeroportul Memmingen pentru îmbarcarea pe zborul spre casă. Am plecat pe o ploaie torențială după un weekend în care am fost norocoși să ne bucurăm de mult soare. E cel mai frumos așa când nici nu mai regreți că pleci.