Un weekend în Maroc – Marrakech și Agadir

Marocul este una dintre destinațiile apropiate de Europa ideale pentru a călători toamna și iarna. Clima este de obicei foarte plăcută, este mai mereu soare iar temperaturile se pot apropia și de 30 de grade în noiembrie sau decembrie. Din 2024 este mult mai ușor să ajungem în Maroc de când avem curse directe din București spre Marrakech operate chiar de 2 companii – AnimaWings și Wizz Air. Anul trecut, în noiembrie, am ajuns la Marrakech cu zbor direct, profitând puțin de căldura marocană când la noi deja era foarte frig. A fost o revedere frumoasă cu Marrakech, cel mai turistic oraș din Maroc, și am ajuns și pentru prima oară la Agadir, stațiunea de pe malul oceanului Atlantic.

Am zburat din București cu Wizz Air. Fiind una dintre primele curse, am prins chiar un tarif grozav (sub 100 de euro retur). Zborul a durat 4 ore și am aterizat noaptea târziu pe aeroportul Menara.

Neavând nevoie de viză și de alte formalități mi-am imaginat că vom ieși repede din aeroport. Din păcate, am nimerit o oră când au aterizat aproape simultan vreo zece avioane iar la controlul pașapoartelor am prins o coadă enormă. A durat mai mult de oră până am trecut.

Aeroportul Marrakech Menara. Afară am fost așteptați de un șofer trimis de la hotel.

Drumurile din Marrakech arată foarte bine. Am condus de-a lungul zidurilor Medina care înconjoară centrul vechi din oraș

Ne-am cazat în interiorul Medinei la un riad. Prima dată când am vizitat Marrakech acum mai mulți ani am stat la un hotel modern și pot spune că experiența de a sta la riad a fost incomparabil mai deosebită. Sunt câteva sute de riad-uri în orașul vechi, mici palate luxoase unde ai parte de gazde care nu știu ce să facă mai mult ca să te simți mai bine. Riadul nostru, asemenea multor palate marocane, nu arată mare lucru la exterior, dar interiorul era o mică bijuterie arhitectonică.

La etaj aveam o terasă splendidă cu priveliști peste acoperișurile din Marrakech.

Chiar dacă am ajuns foarte târziu, gazdele au fost foarte amabile să ne pregătească cina. Tajine este mâncarea națională din Maroc – preparate gătite la abur în vasele ceramice tradiționale – dar se pot găsi și tot felul de preparate internaționale

Micul dejun admirând răsăritul peste Marrakech

Medina din Marrakech este un labirint imens de străduțe înguste. Zona este aproape exclusiv pietonală și e mult de mers pentru a o parcurge – are 4-5 kilometri pe diametru. În afara medinei, cel mai bun mod de transport este cu taxiul. Taximetriștii așteaptă toți cu nerăbdare la porțile medinei să găsească turiști de păcălit și e o idee bună să negociezi tariful de la început. Șansele de a scăpa fără o țeapă sunt aproape nule, dar chiar și prețurile umflate pentru turiști nu sunt mari deloc. O cursă de câțiva kilometri în oraș costă 20-40 de dirhami (10 dirhami înseamnă aproximativ 1 euro)

Cea mai mare atracție din Marrakech din afara Medinei sunt grădinile Majorelle. Acestea sunt casa unde a trăit creatorul de modă Yves St. Laurent care a creat un domeniu cu niște grădini exotice splendide. La Majorelle bilete se rezervă online în avans și se epuizează uneori cu o săptămână înainte, atât de mulți vizitatori sunt.

Aveam rezervate bilete în avans pentru grădini. Eu mai fusesem așa că i-am lăsat pe ei mei să viziteze iar eu am mers la muzeul vecin, dedicat lui Yves St. Laurent. Mai jos imagini de la Majorelle

Modernul muzeu YSL tocmai ce fusese inaugurat.

Clădirea impresionează prin design, prin arhitectura ei modernă. Muzeul în sine nu este cel mai interesant, mai ales dacă nu sunteți mari fani ai modei.

Mai departe, ne-am târguit din nou cu un taximetrist și am mers spre partea de est a medinei, unde se află vechiul palat regal, El Badi.

Marrakech a fost capitala regatului Marocan în mai multe rânduri, în secolele 11-13 pentru aproape 200 de ani și încă vreo 100 de ani în secolele 16-17. Palatele construite de regi și sultani pot fi admirate în mai multe zone din oraș. El Badi este cel mai mare dintre ele, fiind construit de sultan în jurul anului 1500.

Biletele la toate palatele din Marrakech au prețuri diferite pentru localnici și străini. Cele pentru străini sunt de 3-4 ori mai scumpe, de regulă un bilet fiind în jur de 100 de dirhami.

Palatul El Badi a fost abandonat în secolul 17 și este în bună parte o ruină, dar se poate vedea ușor măreția sa de odinioară.

Grădinile de la El Badi și copacii încărcați cu portocale

De aici încolo, am mers numai la pas prin vechea medină. Orașul era plin de turiști străini

Următorul palat pe care l-am vizitat a fost Bahia. Acolo am stat ceva la coadă la bilete până am putut intra

Palatul Bahia este mai nou. A fost construit în secolul 19 și aparținea marelui vizir al Sultanului. Este un palat perfect întreținut cu curți ample și detalii arhitectonice splendide. Ce nu mi-a plăcut la Bahia este că era mult prea aglomerat de vizitatori

Frumusețea arhitecturii marocane stă în micile detalii precum aceste dantelării care decorează camerele palatului

Curtea cea mare a palatului

Mai departe pe străduțele medinei

Am poposit la masă la unul din cele mai renumite restaurante din Marrakech – Dar Es Salaam și am servit o gustare pe terasa de pe acoperiș

Aperitiv marocan

Interiorul restaurantului arată absolut superb

Am mers apoi la marea piață din Marrakech, inima orașului – Djemaa el Fna. La o vizită anterioară avusesem experiențe mai neplăcute aici, cu tot felul de vânzători agresivi care trag de tine să cumperi, dresori de șerpi sau maimuțe care te forțează să faci poze și un haos nebun. Ne-am pregătit de ce e mai rău dar spre surprinderea mea, toată lumea era foarte relaxată și nu s-a luat nimeni de noi, posibil și pentru că era încă devreme.

Faimoșii vânzători de apă din Marrakech

Nelipsiții îmblânzitori de șerpi

Nu departe de piață este Koutoubia, cea mai mare moschee din Marrakech

Moscheea Koutoubia este o construcție splendidă. Din păcate nu poate fi vizitată de non-musulmani

Am continuat apoi prin bazarul din Medina care se întinde pe kilometri de alei acoperite în inima orașului. Nici aici nu ne-a deranjat nimeni iar vânzătorii nu au fost deloc agresivi. Am găsit mai multe suveniruri pentru acasă, cumpărate desigur după negocieri aprinse.

Ultimul loc pe care l-am vizitat în Medina a fost Medresa Ben Youssef. Aceasta este cea mai mare și veche școală islamică din Marrakech, o construcție foarte frumoasă din secolul 16.

Am mers enorm în acea zi. După atâta efort, modul perfect de a încheia ziua a fost un masaj și hamam tradițional. Sunt o mulțime de spa-uri în riad-urile din medina iar unul din ele era chiar la cel unde eram cazați.

Ziua următoare ne-am decis să mergem la Agadir, oraș aflat în sud, la 250 de kilometri distanță de Marrakech. Pentru a ajunge acolo am închiriat o mașină. Pentru asta, am dat o fugă în zori la aeroport și am venit cu mașini la riad. Amuzant, pentru că mă gândeam la hoți și alte posibile probleme am cerut o mașină simplă, discretă. Am primit un Hyundai galben fosforescent care atrăgea atenția tuturor, chiar și pisicilor din medina.

Drumul de la Marrakech la Agadir este aproape în întregime pe autostradă. Se plătește taxă de autostradă iar șoseaua arată impecabil. Am făcut puțin peste 3 ore pe drum, cu vreo 2 pauze cu tot.

Marocul a investit mult în infrastructură, în autostrăzi și căi ferate de mare viteză. Agadir este un loc interesant pentru a vedea asta din plin. Se dorește ca Agadir să devină o importantă destinație de plajă pentru turiștii europeni, iar în acest scop s-a modernizat foarte mult – tot orașul arată ca nou.

Una din aceste investiții recente este telegondola care urcă din centrul orașului până la cetatea Oufella pe deal. Acolo a fost și prima noastră oprire în oraș

Vederi din telecabină la urcarea spre cetate

Bazele cetății din Agadir au fost puse de coloniștii portughezi. Mai târziu, aceasta a devenit primul avanpost de apărare al Marocului împotriva invadatorilor nomazi din Sahara. Cetatea a fost distrusă aproape integral de un cutremur acum câteva decenii dar astăzi este renovată integral.

Am vizitat interiorul Oufella. Turul include și un mic muzeu

Erau vreo 35 de grade la Agadir, chiar și în luna noiembrie

Cămilele așteaptă turiștii pentru o plimbare în jurul cetății.

Cel mai frumos lucru la citadelă este panorama de pe ziduri peste splendida plajă lungă de mulți kilometri din Agadir

Coborârea spre oraș. Se poate ajunge și cu mașina la cetate, dar cu telecabina a fost mult mai frumos

La plimbare pe străzile elegante din Agadir

Marina turistică din Agadir, o zonă complet nouă cu apartamente foarte luxoase

Prin Marina sunt multe restaurante elegante, majoritatea cu specific internațional. La unul dintre acestea am servit masa

După masă am mers direct spre plajă, mergând pe faleza din oraș

Plaja din Agadir este probabil cea mai lată pe care am văzut-o vreodată.

Apa oceanului nu era foarte caldă dar se putea face o baie. Pe plajă am petrecut restul acelei zile, chiar am tras și un pui de somn pe nisip

Am plecat din Agadir înainte de lăsarea serii. Ne aștepta un drum lung înapoi la Marrakech

Un ultim mic dejun la frumosul Riad din Marrakech.

Zborul spre casă era abia seara. Având încă mașina la dispoziție ne-am decis să facem o mică excursie spre Valea Ourika, aflată la vreo 50 de kilometri sud-est de Marrakech. Aceasta este o zonă foarte verde la poalele munților Atlas, în contrast cu deșertul uscat ce acoperă mare parte din regiune.

Un prim popas au fost grădinile Anima, aflat chiar la marginea orașului Ourika. Acestea sunt o atracție nouă, deschise în 2017 și proiectate de austriacul Andre Heller.

Nu știam mare lucru despre Anima iar locul a fost o surpriză foarte plăcută – un amestec de colecții de plante aduse de peste tot din jurul lumii și piese de artă modernă.