Am ajuns de mai multe ori în Ungaria până acum, fie în tranzit, fie pentru un city break, dar de fiecare dată am poposit numai la Budapesta. Nu am văzut nici un alt loc dincolo de capitala țării, până recent când am petrecut un weekend la lacul Balaton și pe malurile Dunării în nord. Am mers în Ungaria în miez de vară și am prins o vreme foarte bună.

Călătoria a început într-un mod inedit, cu un zbor din Brașov. Puteam ajunge la Budapesta și direct din București, dar am preferat aeroportul Ghimbav pentru orarul mai bun și pentru că voiam să văd cum arată cel mai nou aeroport al nostru. Tot inedit pentru mine a fost și cum am ajuns la Brașov – cu trenul.

Am pornit așadar dimineața din Gara de Nord. Nu am călătorit cu CFR ci cu Softrans, o companie privată care operează zilnic ruta Craiova – Brașov. Am rezervat un bilet online pentru numai 35 de lei.

 

Drumul a fost neașteptat de confortabil. Până la Brașov am făcut mai puțin de 2 ore și jumătate. Data viitoare când mai mergem pe Valea Prahovei sau la Brașov, am hotărât că nu o să mai iau mașina. Trenul este mult mai rapid, mai comod și mai ieftin.

 

Aveam timp și de o scurtă plimbare prin oraș. Am trecut pe la Biserica Sf. Nicolae unde se află Prima Scoală Romanească. Acolo am vizitat în premieră muzeul.

 

Mai târziu am servit masa la terasă în Piața Sfatului de unde mai târziu am plecat spre aeroport tot cu autobuzul.

 

Aeroportul din Ghimbav este destul de mic, dar modern și foarte curat. Sunt 4-5 zboruri pe zi vara iar aglomerația nu prea există niciodată.

 

Îmbarcarea în avioane se face direct pe jos din terminal. Am plecat la timp, iar 45 de minute mai târziu deja aterizam în Ungaria.

 

De la aeroportul Ferihegy am închiriat o mașina și am plecat direct la drum spre lacul Balaton. Am mers întâi pe centura M0 și apoi pe autostrada M7 până la cazare. Sunt 140 de kilometri care se pot parcurge într-o oră și jumătate sau mai mult în funcție de trafic.

 

Am stat la un hotel din stațiunea Balatonszarszo. Era un vechi loc de tratament de pe vremea comunismului, iar la exterior arăta destul de rău. Camerele erau însă renovate și am avut parte de tot confortul. Tot de pe vremuri erau tarifele – numai 40 de euro pe noapte (cameră cu balcon, parcare și mic dejun incluse).

 

Ziua următoare am planificat un tur al principalelor atracții din jurul lacului. Balaton are peste 5.000 de kilometri pătrați și pe lungime are aproape 80 de kilometri. Este pentru maghiari principala destinație internă de vacanță vara. Hotelul unde am stat era pe malul sudic, la jumătatea lacului. Multe dintre atracțiile Balaton sunt în nord și în vest. Din fericire, nu a fost nevoie să ocolesc tot lacul pentru a ajunge la ele. Există un feribot care leagă cele 2 maluri ale lacului în centrul său, în punctul cel mai îngust.

 

Feriboturile pleacă din oră în oră. Până la plecarea următoare am avut timp pentru a admira peisajele lacului Balaton

 

Traversarea lacului durează aproximativ 10 minute

 

Un feribot ceva mai mic din sens opus

 

Pe malul celălalt al lacului este satul Tihany. Așezat pe o colină înaltă, conul unui vechi vulcan stins de milenii, Tihany este cel mai pitoresc dintre toate satele din jurul Balaton.

 

Mănăstirea Benedictină este cea mai impunătoare clădire din Tihany. Construită în secolul 11, biserica adăpostește cripta regală a lui Andras, unul dintre primii regi ai Ungariei.

 

Vederea peste Balaton de la biserica din vârful colinei

 

Tihany este faimos ca centrul producției de lavandă din regiunea Balaton. Planta a fost adusă în zonă acum peste un secol iar florile violete au umplut câmpurile cultivate din jurul satului. Din lavandă se produc uleiuri scumpe folosite pentru produse cosmetice sau alimentare, iar locuitorii din sat au prosperat datorită ei.

 

Sunt multe magazine de suveniruri în Tihany, toate vând suveniruri legate de lavandă

 

Am vizitat la Tihany un asemenea loc unde se produce prețiosul ulei de lavandă, folosit pentru produse cosmetice și alimentare. Lavendula Haz (casa lavandei) este și un muzeu unde se poate urmări un film tematic despre istoria lavandei și a regiunii.

 

Chiar și înghețata are aromă de lavandă

 

Unele câmpuri de lavandă se pot vizita fie pentru sesiuni fotografice, fie pentru a culege flori.

 

Mai departe la drum spre partea vestică a lacului

 

Tapolca este un alt sat pitoresc aflat la câțiva kilometri de malul lacului. Locul este renumit pentru cavernele și lacurile subterane, cea mai mare dintre ele este chiar sub centrul localității și se poate vizita.

 

Peștera Tapolca se întinde pe câțiva kilometri sub sat, galeriile fiind amenajate pentru turiști

 

Mult mai interesantă este partea peșterii care este inundată. Pe râurile subterane de la Tapolca se pot face plimbări cu barca.

 

Vâslind prin peștera de sub sat

 

La doar câțiva kilometri de sat, pe o altă colină de formațiune vulcanică, se află cea mai importantă fortăreață medievală din jurul Balaton.

 

Castelul Szigliget se află în vârful unei coline foarte abrupte. Urcarea până în vârf (mai ales pe căldură) nu e deloc ușoară.

 

Castelul Szigliget a fost construit în secolul 13 și era cea mai importantă fortificație defensivă de la vest de Balaton

 

Vederile din vârf sunt superbe și merită tot efortul

 

O altă mare atracție din Balaton este palatul Festetics aflat în localitatea Keszthely, la coada lacului.

 

Castelul conților Festetics a fost construit în secolul 18, când această familie era una din cele mai înstărite din Europa. S-a dorit a fi un Versailles al Ungariei.

 

Complexul de la Keszthely este imens. Pe lângă palatul propriu-zis include niște grădini vaste, o herghelie de cai, un muzeu al caleștilor, unul dedicat mașinilor de epocă și altul trenurilor. Dacă le-am fi vizitat pe toate, probabil petreceam o zi întreagă la Festetics. M-am rezumat să văd colecția de calești și mașini de epocă și desigur camerele palatului.

 

Imagini din turul castelului

 

Am poposit puțin și prin centrul din Keszthely unde e o piață centrală foarte elegantă

 

Tot în oraș am servit masa, la cel mai apreciat restaurant – John’s Pub

 

După amiaza am revenit înspre hotel pe autostrada de pe malul estic al Balaton

 

Un alt loc de interes este turnul din Balatonfoldvar

 

În turn se urcă cu liftul iar de sus se vede o panoramă frumoasă peste lac

 

După amiaza nu o puteam petrece decât pe plajă la Balaton

 

Mi-a plăcut mult cum este amenajată plaja de la Zamardi. Sunt câțiva kilometri de pajiște la mal, foarte multe cabine de schimb, dușuri și toalete la discreție iar pe faleză sunt o mulțime de terase și magazine. Sunt și zone cu șezlonguri și zone „la liber”. Apa lacului era cam tulbure, dar avea temperatura ideală și țărmul se adâncește foarte lin.

 

Seara am mers pe faleza din Siofok, cel mai mare oraș de pe malul Balaton. Acesta devine extrem de aglomerat de turiști în mijlocul verii.

 

Apusul de la faleza din Siofok

 

Mai aveam o zi plină de petrecut în Ungaria, zborul spre casă era abia seara târziu. Pentru că văzusem mai toate locurile din jurul Balaton, am pornit spre nord pentru a petrece ziua pe malul Dunării. Am făcut un prim popas dimineața la Szekesfehervar, un oraș pitoresc aflat la jumătatea drumul spre Budapesta.

 

La marginea orașului este Castelul Bory, o construcție unicat. Nu este un castel medieval, ci casa unui milionar excentric care a locuit aici la începutul secolului trecut.

 

Palatul lui Jeno Bory este o ciudățenie arhitecturală

 

Curtea castelului

 

Statuile regilor maghiari

 

Spirala care duce în turnul castelului

 

Vederea din vârf

 

A urmat apoi un drum lung, vreo oră și jumătate până la Esztergom, oraș aflat tocmai la granița cu Slovacia

 

Esztergom este un oraș foarte important pentru istoria și credința maghiarilor. Acesta este locul unde s-au încoronat majoritatea regilor Ungariei și sediul Bisericii catolice locale. Orașul de pe malul Dunării a fost capitala regatului până în secolul 13 când aceasta s-a mutat la Buda.

Cea mai importantă clădire din Esztergom este Bazilica

 

Biserica este cea mai mare din Ungaria și una din cele mai mari din Europa. Era în paragină aproape la finalul regimului comunist iar în ultimele decenii s-a investit masiv în reconstrucția ei. Interiorul este încă în lucru.

 

Accesul în biserică este liber, dar pentru a vizita cupola, cripta și trezoreria este necesar un bilet suplimentar. Urcarea pe acoperișul cupolei este o experiență de neratat.

 

Vederi de pe acoperiș la aproape 100 de metri înălțime. Se vede Dunărea, iar pe malul celălalt este orașul slovac Sturovo

 

Cripta de sub Bazilica

 

Trezoreria bisericii

 

Continuând pe malul Dunării, încă vreo 20 de kilometri, am ajuns la Visegrad un alt loc foarte pitoresc. Visegrad este faimos pentru castelul medieval, cel mai mare de pe teritoriul Ungariei.

 

Am avut din nou ceva de urcat până la castelul construit în vârf de deal

 

Impresionantul castel de la Visegrad. Acest castel era reședința de vara a regelui Matei Corvin

 

Una din cele mai frumoase priveliști de pe întreaga lungime a Dunării

 

Camerele castelului sunt amenajate cu decoruri medievale și statui de ceară

 

Fortificația interioară de la Visegrad

 

Cel mai faimos restaurant din Visegrad este Renaissance unde desigur decorul este unul medieval. Mai mult, oaspeții pot purta costume de pe vremuri la masă

 

Terasa restaurantului pe malul Dunării

 

Masa a fost una pe cinste

 

Înainte de a reveni la aeroport am mai făcut o ultimă oprire. Mai aveam timp vreo 2 ore și am ales să-l petrec la Szentendrei, la muzeul Skanzen – muzeul satului maghiar. Complexul este unul uriaș și se întinde pe câțiva kilometri pătrați

Parcul are 13 zone dedicate fiecărei regiuni tradiționale. Nu aveam timp să văd nici un sfert din parc și am cerut un sfat despre ce zonă as putea vizita. Mi s-a recomandat să văd cea mai frumoasă regiune din parc – Transilvania (sau Erdely pe ungurește). Am zâmbit când am auzit asta.

 

În drum spre Transilvania trecând prin regiunea Tisza din muzeu. Casele sunt extrem de bine întreținute iar în fiecare dintre ele este cineva care te întâmpină și povestește istoria locului. Nu toți vorbesc engleză însă.

 

Am întrebat pe cineva încotro e Transilvania și mi-a răspuns să merg înainte până ajung la graniță și apoi să fac dreapta dincolo de barieră. Inițial am crezut că râd de mine. Nu voiam să ajung în adevărata Transilvanie.

 

Nu era deloc o glumă răutăcioasă. Chiar este o graniță amenajată în parc. Acolo se poate intra în Republica Socialistă România iar dincolo se află zona 13 din Skanzen, regiunea Erdely  „din afara granițelor”. Mi s-a părut foarte amuzant

 

Proiecții cu tradițiile secuilor din Ardeal

 

Orașul transilvănean. Aici se poate intra la mercerie, la poștă sau la restaurant. Totul arată precum acum un secol

 

Biserica tipic ardelenească

 

Școala din sat

 

O hartă foarte nostalgică pentru unguri afișată în scoală

 

Revenind dincolo de graniță în Ungaria

 

Aici am încheiat excursia aici și am pornit spre aeroportul din Budapesta.

 

Prin Budapesta nici măcar n-am intrat. Dacă tot n-o văzusem, s-a gândit pilotul să facă o surpriză plăcută luând un viraj amplu chiar peste centrul capitalei si am putut admira priveliștea de la geam. Întoarcerea a fost direct la București, unde am sosit înainte de lăsarea nopții.