Salonic și mănăstirile de la Meteora

Prima mea ieșire din țară ca adult a fost în Grecia. Sunt aproape două zeci de ani de atunci. Am plecat cu un grup de prieteni dragi cu o excursie organizată de o săptămână cu autocarul până în Halkidiki. Dincolo de plajele frumoase de la Marea Egee îmi amintesc cu drag două locuri pe care le-am vizitat atunci, orașul Salonic și mănăstirile de la Meteora.

Acum 2 ani, am făcut o mică reeditare a acelei excursii împreună cu soția. De data asta am mers cu avionul la Salonic, am petrecut un weekend în oraș iar cu o mașină închiriată am ajuns din nou la Meteora.

Zborul direct spre Salonic a durat numai 45 de minute. Am sosit noaptea târziu pe aeroportul internațional de unde am luat un taxi până la hotel.

Ne-am cazat la un hotel din centrul orașului Salonic

Salonic (Thessaloniki cum îl numesc grecii) este al doilea oraș ca mărime după capitala Atena. Este un oraș cu o lungă și glorioasă istorie, fiind al doilea ca importanță al Imperiului Bizantin chiar co-capitală împreună cu Constantinopol timp de câteva secole. Orașul a făcut mai apoi parte din Imperiul Latin, a fost centrul regatului Thessalia iar din 1430 a făcut parte din Imperiul Otoman timp de aproape 5 secole. Toate aceste influențe istorice definesc Salonicul de astăzi și chiar dacă multe din vechile clădiri grandioase au fost distruse în lupte, orașul păstrează încă multe monumentele ce amintesc de acele vremuri. Salonic este în prezent capitala regiunii Macedonia din nordul Greciei și are o populație de aproape un milion de locuitori.

Dimineața am plecat la plimbare prin centru. Am poposit întâi la una dintre sutele de cafenele din zonă

Piața Aristotelous este cea mai mare din Salonic. Poartă numele marelui filozof născut nu departe de oraș, la Stagira (Halkidiki)

Porumbei în parcul Archaia Agora

Biserica sfântului Dumitru este cel mai important locaș ortodox din oraș

Capela unde sunt expuse moaștele sfântului Dumitru, martir creștin care a trăit la Salonic în secolul 4. Acesta este unul dintre cei mai importanți sfinți ai credinței ortodoxe, iar cu ocazia sărbătorii sale din luna octombrie, mii de pelerini ajung la Salonic.

O altă mare personalitate născută la Salonic este Mustafa Kemal. Cunoscut mai târziu ca Ataturk, acesta este părintele Turciei moderne. S-a născut la Salonic 1881 în vremea când orașul făcea parte din Imperiul Otoman. Tânărul Mustafa a urmat o școală militară, asemenea tatălui său (nedorind să meargă la o școală religioasă cum ar fi dorit mama sa). Pe timpul Primului Război mondial s-a remarcat în bătălii importante precum cea de la Gallipoli, primind comanda armatei otomane din Palestina. După destrămarea imperiului a devenit lider al mișcări de independență naționale promovând formarea unui stat secular laic. O dată cu formarea republicii Turcia a devenit primul său președinte în 1923.

Casa din Salonic unde a trăit este muzeu și este o mare atracție pentru turiștii turci care ajung în oraș. Din pricina conflictelor greco-turce, casa este bine păzită permanent și arată de afară ca o cazarmă militară.

Muzeul prezintă scene din viața lui Ataturk și o colecție de obiecte personale

Mustafa Kemal și camera în care s-a născut

Prin Salonic se pot regăsi multe monumente care amestecă diferitele influențe care au dominat istoria locului. Un exemplu bun este Rotunda, capelă construită de romani în secolul 3, transformată în biserică creștină și apoi în moschee. Minaretul de la Rotunda este unul din cele mai înalte din Europa.

Arcul lui Galerius, dedicat victoriei romane împotriva Perșilor

Probabil cel mai simbolic loc din Salonic este Turnul Alb – veche fortificație și închisoare otomană construită pe faleza din oraș.

Turnul Alb se poate vizita, sunt câteva camere în muzeu ce prezintă istoria orașului iar scările largi duc până pe acoperiș

Vederea de pe White Tower

Un alt loc istoric important din Salonic este cetatea Heptapyrgion aflată pe dealurile de deasupra orașului

Cetatea a fost construită de bizantini în secolul 3 fiind sediul conducerii regiunii. Mai târziu, fortificațiile au fost extinse masiv de conducătorii otomani

Vedere cu Salonic-ul de pe zidurile cetății

Un alt loc interesant, tot parte din fortificațiile otomane este Triangle Tower

Acesta oferă cele mai frumoase vederi peste centrul orașului și spre Marea Egee

Kalamaria este zona de la sud de oraș unde este portul dar și câteva din cele mai elegante restaurante pescărești

Am servit o cină pe cinste la taverna Gialos, una din cele mai apreciate din Salonic

Apusul peste portul turistic

Ziua următoare ne-am propus să mergem tocmai până la Meteora. Pentru asta, am avut nevoie obligatoriu să închiriem o mașină

De la Salonic la Meteora sunt 250 de kilometri. Sunt două variante de drum – prin nord, via Veria și Grevena sau pe coasta via Katerini și Trikala. Ambele drumuri se parcurg în mai puțin de 3 ore, mare parte din ele fiind pe autostradă. La dus am pornit pe traseul prin nord.

Am sosit înainte de prânz la Kalambaka, orașul de la poalele ciudatelor stânci pe care s-au construit mănăstirile de la Meteora

Formațiunile de piatră de la Meteora sunt un loc natural unic. Stâncile ascuțite s-au format acum zeci de milioane de ani în urma mișcărilor scoarței terestre. Locul natural a oferit siguranță și adăpost oamenilor încă din preistorie, iar începând cu secolul 12 a devenit un important loc de refugiu pentru creștini. Cu timpul s-au construit mai multe biserici ortodoxe, ajungând în secolul 16 la numărul de 24. Nu toate acestea s-au păstrat, doar 6 dintre ele sunt active în prezent și deschise vizitatorilor. Meteora este astăzi unul din cele mai importante locuri de pelerinaj din ortodoxie (întrecut poate doar de muntele Athos) iar întregul complex face parte din patrimoniul mondial UNESCO.

O vizită la oricare dintre cele 6 biserici presupune un efort fizic serios. Toate se află în vârful unor stânci și trebuiesc urcate multe trepte pentru a ajunge la ele.

Prima mănăstire pe care am vizitat-o a fost Roussanos sau sfânta Barbara

Interiorul bisericilor este splendid pictat dar fotografiatul este strict interzis.

Imaginile exterioare sunt oricum superbe

La Meteora sunt și mai multe trasee de drumeție de unde se pot admira cele mai frumoase peisaje

Sfântul Ștefan, a doua mănăstire pe care am vizitat-o. Aceasta este una dintre cele mai mari de la Meteora dar și cea mai ușor accesibilă.

Aceasta este și cea mai nouă mănăstire de la Meteora fiind începută în secolul 16

Vedere peste Kalambaka

Cea mai mare dintre toate este Mănăstirea schimbării la față, supranumită Grand Meteoron

Pentru a ajunge la ea se coboară și se urcă câteva sute de scări

Complexul de la Grand Meteoron include câteva zeci de clădiri și 4 biserici mai mari

Vederi de la Grand Meteoron

Nu a fost ușor pentru că pe lângă treptele abrupte, am avut de-a face și cu canicula. Era septembrie și temperatura era de peste 35 de grade.

Poate cea mai spectaculoasă mănăstire de la Meteora este cea a Sfintei Treimi, cocoțată într-un vârf de munte foarte abrupt. După ce ne-am „rupt picioarele” la Grand Meteoron n-am mai urcat și acolo

Înapoi în Kalambaka, la poalele munților

Era destul de târziu și n-am mai oprit în Kalambaka. Am poposit abia mai departe, în orașul Trikala pentru a lua masa

Aleea cu restaurante din centrul Trikala

Ne-am reîncărcat forțele după toată drumeția făcută

Am revenit spre Salonic pe autostrada de coastă, către Platamonas

La Platamonas am ajuns spre seară și a fost încă timp pentru a petrece puțin timp pe plaja de sub castel.

O baie în mare după o zi de caniculă

Apusul peste muntele Olimp.

Am sosit la Salonic noaptea iar dimineața în zori am revenit acasă

Dacă tot mi-am amintit de prima vizită la Salonic și Meteora, adaug și câteva fotografii de atunci. Era anul 2006 și eram studenți. Am petrecut atunci o săptămână în peninsula Halkidiki, unde am ajuns cu autocarul după 12 ore de drum extenuant de la București. A fost prima excursie lungă pe care am făcut-o cu autocarul, dar și ultima.

Descoperind Marea Egee pentru prima dată de la hotelul nostru de pe brațul Kassandra

A fost prima oară când am închiriat o mașină. Îmi amintesc că ne-a fost destul de greu să o luăm din cauza vârstei, dar până la urmă am primit-o după ce am plătit un spor de risc suplimentar. Cu ea am făcut mai multe excursii în acea săptămână – am fost la Salonic, la Meteora, la Platamonas și muntele Olimp sau la portul din Sithonia pentru o excursie către muntele Athos. Mașina era un Matiz sau ceva similar și îmi amintesc că glumeam că în pantă la coborâre și cu vânt din spate prindea și peste 100 km/h 🙂 Nici drumurile prin Grecia nu erau la fel ca acum..

Am fost și atunci la Salonic pe la Turnul Alb, am poposit la cafenelele de pe faleză și am vizitat Biserica sfântului Dumitru

La Meteora am ajuns după un drum ceva mai lung

La acea vreme, Meteora mi s-a părut unul din cele mai frumoase locuri pe care le-am vazut vreodată

Atunci urcasem și la Mănăstirea Sfintei Treimi

Am ajuns și pe la Platamonas și am vizitat castelul (nu știu exact de ce păream supărat în poze, dar știu sigur că nu eram 🙂 )

Am făcut chiar și o drumeție până la poalele muntelui Olimp

Zeus nu părea să fie acasă, astfel că n-am urcat până în vârf

Una dintre zile am petrecut-o în croazieră către muntele Athos. Peninsula Athos este interzisă femeilor iar bărbații au nevoie de un act de la patriarhie pentru a merge, astfel că singurul mod de a vedea Athos de aproape este o excursie pe mare.