Cuba este una din țările unde visez să ajung încă de când eram mic copil. Îmi amintesc cu drag când se întorcea tata din călătoriile lui în Cuba pe timpurile alea și îmi aducea dulciuri sau niște fructe tropicale care nu existau pe la noi și eram atât de bucuros. La fel de încântat am rămas de la toate poveștile lui frumoase despre acest paradis din Caraibe. Timpul a trecut și am reușit cumva să vizitez jumătate din țările globului și în atâția ani Cuba tot n-a fost printre ele. Era cât pe aci să ajung la Havana o dată, aveam și zbor luat dar din păcate a trebuit să anulez acea călătorie în ultimul moment.

După ani de insistență am reușit să-mi conving și soția, care întotdeauna a avut o impresia nu tocmai bună despre acest stat „comunist”, „sărac” și „periculos”. Iarna trecută am luat decizia să mergem acolo în concediu și deși am plecat cu așteptări foarte diferite (eu foarte mari, ea foarte mici), amândoi ne-am simțit extraordinar. A fost chiar una din cele mai frumoase vacanțe ale noastre.

Să încep întâi cu logistica planificării unei vacanțe în Cuba, care nu este deloc ușoară. Cuba se află sub embargou american iar companiile internaționale au interdicție să facă afaceri acolo. Asta înseamnă că de exemplu, hotelurile din Cuba nu există pe Booking, avioanele spre Havana nu se pot găsi pe Momondo iar multe din cardurile românești nu funcționează acolo.

Zborul este partea cea mai dificilă pentru că nu e deloc ușor de găsit unul la preț convenabil, mai ales în perioada de sezon de vârf care durează din noiembrie până în aprilie. Aici am profitat din plin de o rută nou lansată de Air China: Beijing – Havana care face escală la Madrid. Chinezii permit achiziționarea unui bilet doar pe segmentul Madrid – Havana și au tarife foarte atractive. Am găsit la ei la început de decembrie (adică în vârf de sezon) un tarif de 500 de euro de persoană dus-întors, cu bagaje de cală incluse. Până la Madrid am avut o mulțime de variante zboruri low-cost.

La cazare există două variante în Cuba: hoteluri sau casa particular (pensiuni). Ele se pot rezerva doar pe câteva siteuri cubaneze sau pe paginile lanțurilor internaționale. O casa particular oferă o experiență mult mai autentică și posibilitatea de a cunoaște cu adevărat poporul cubanez. Hotelurile oferă confortul comparabil cu cel de acasă, dar la prețuri de 5-10 ori mai mari decât la pensiuni. La momentul vizitei noastre, Cuba se confrunta cu mari pene de electricitate și alte utilități în urma unui cutremur și a două uragane, iar pentru a nu risca să avem astfel de probleme am ales să stăm la 2 din cele mai bune hoteluri din Cuba, la Melia Habana și Melia Internacional Varadero. Timpul l-am împărțit egal: 4 zile în capitală și alte 4 în stațiunea de la mare.

Pentru transport local nu am făcut niciun plan în avans. Mașina închiriată nu era o opțiune, iar taxiuri sau autocare puteam rezerva fără probleme la fața locului. Am vorbit înainte de plecare cu banca mea pentru mă asigura că pot folosi cardul în Cuba. Chiar și așa, de siguranță, am luat la noi valută, mult mai mult decât aș lua de obicei în alte concedii.

Viza (Tarjeta Turistica) de Cuba am obținut-o foarte ușor. Mai nou, nu mai este nevoie de prezență fizică la ambasada și viza se poate obține online. Se plătește taxa de 22 de dolari și se primește un cod pe mail în 3-4 zile. Acest cod se folosește în formularul DViajeros care se completează tot online înainte de plecare.

 

A venit și momentul mult așteptat când am plecat spre Cuba. După o escală scurtă la Madrid, ne-am îmbarcat în avionul Air China cu destinația Havana.

 

Zborul din Spania spre Cuba a durat 10 ore și am sosit la Havana la lăsarea serii

 

Am prins aeroportul din Havana foarte aglomerat la sosire. Aterizaseră mai multe zboruri în același timp iar la benzile de bagaje era haos. La ieșire erau cozi mari la verificarea bagajelor. Am observat că localnicii care reveneau din străinătate aveau fiecare 2-3 bagaje mari pline de bunuri care probabil nu se găsesc în Cuba. Vameșii îi controlau minuțios pe fiecare dintre ei. Noi, ca străini am fost invitați să ocolim coada și am ieșit rapid.

 

De la aeroport la hotel am luat un taxi. Tariful pentru străini este fix – 25 (euro sau dolari). Nu am avut nevoie aproape deloc de pesos locali în Cuba, ci mai peste tot am plătit în valută. Cursul este același pentru ambele monede, deci este mai convenabil să ai la tine dolari. Anterior era invers, când Cuba încă folosea pesos convertible – CUC (moneda obligatorie pentru străini). Acum nu mai există decât moneda națională pesos (CUP), dar o săptămână întreagă n-am avut nevoie s-o folosim în zonele turistice.

De la geamul taxiului am vazut niște scene destul de triste noaptea. Am trecut printr-un cartier întreg rămas în beznă din cauza penelor de curent și am trecut pe la o benzinărie închisă unde stăteau la coadă mai multe mașini ca să fie siguri că pot alimenta dimineața la prima oră.

Peisajul s-a schimbat drastic când am ajuns în apropierea hotelului. Am stat în Miramar, cartier de lux din Havana unde sunt cele mai mari hoteluri și ambasadele străine. Acolo părea o altă lume.

Melia Habana este considerat cel mai bun hotel din oraș. Am avut acolo condiții excelente. Singurul minus a fost distanța mai mare față centrul vechi din Havana.

 

Vederea de la balconul camerei cu faleza din Miramar

 

Micul dejun de la hotel a fost excelent. Chiar m-am simțit prost gândindu-mă că aveam și brânzeturi franțuzești și mezeluri italiene, produse pe care un cubanez de rând nu le vede niciodată. Hotelurile de lux din Cuba au lanțul lor propriu de aprovizionare și cumva reușesc să ocolească embargoul.

 

Pentru a planifica zilele următoare, am apelat la recepția hotelului. Știam că vom plăti ceva mai mult luând direct, dar era varianta cea mai la îndemână. Pentru prima zi ei ne-au recomandat un tur de oraș cu mașina de epocă și seara ne-au rezervat o masă la faimosul cabaret Tropicana. Începeam așadar vacanța în Cuba în mare stil.

 

Șoferul nostru, Ramon a fost un ghid pe cinste de-a lungul zilei. Ne-am înțeles cu el în spaniolă și ne-a spus o mulțime de povești interesante și aspecte ale traiului din Cuba. Am observat imediat că era un mare susținător al principiilor socialiste, astfel că nu ne-am băgat în discuții politice, dar în rest am vorbit de toate.

 

Prima oprire din tur a fost la ambasada României din Havana. L-am rugat pe șofer să ne ducă la ambasadă pentru că era o zi importantă – ziua alegerilor prezidențiale la noi. Ne-am exercitat dreptul la vot în turul 1 și am făcut o poză cu personalul ambasadei, care erau foarte încântați de vizitatori. Ulterior, am aflat că alegerile s-au anulat și am votat degeaba dar cel puțin am fost 2 dintre cei 20 votanți români în Cuba.

 

Turul a început în parcul Almendares, zona verde din Havana, aflată de-a lungul râului cu același nume.

 

La o cafenea în parc

 

Zona era plină de turiști străini aflați și ei în tururi cu mașina. Mașinile clasice din Havana sunt absolut superbe. Ele au fost abandonate de americani în anii 60 când comuniștii au preluat puterea și l-au izgonit pe generalul Batista. Aflați sub embargou american, cubanezii nu au putut importa mașini și s-au vazut forțați să devină experți mecanici și să le întrețină pe cele rămase. Decenii mai târziu, au mai apărut și vehicule ceva mai noi importate din China sau Rusia dar aceste mașini de epocă au devenit o mare valoare, fiind o principală atracție turistică. Ramon ne-a povestit că a cumpărat Chevrolet-ul Deluxe 1950 pe o nimica toată, l-a recondiționat iar azi valorează zeci de mii de dolari.

 

Pe malul râului Almendares care se varsă în mare la vest de Havana

 

O vedere obișnuită din Havana, chiar și în 2025

 

Am trecut pe lângă Necropolis Cristobal Colon, cel mai mare cimitir din America Latină

 

Clădirile din Havana sunt în stări foarte diferite. Există câteva clădiri renovate splendid, altele par că stau să se prăbușească. Lipsa materialelor de construcție face întreținerea lor foarte dificilă. Altfel, cu puțină imaginație, poți vedea că acum jumătate de secol, Havana era unul din cele mai elegante orașe ale lumii

 

Un prim popas în centru a fost la fabrica de trabucuri. Aici este unul din puținele magazine exclusive pentru turiști de unde se pot cumpăra produse de lux precum trabucuri, cafea sau rom. Se poate plăti numai în valută iar cubanezii nu sunt lăsați să intre.

 

Un trabuc timbrat de fabrică costă între 5 și 30 de dolari. Cele mai faimoase branduri sunt Cohiba, Montecristo sau Romeo & Julieta. Pe sub mână se pot cumpăra și trabucuri netimbrate care costă de câteva ori mai puțin.

 

Următorul popas a fost în Plaza de la Revolucion, cea mai mare piață din oraș folosită inclusiv pentru manifestații patriotice ale socialismului

 

Mai multe clădiri guvernamentale înconjoară piața iar pe cea care aparține ministerului de interne este uriașul desen dedicat eroului Che Guevara. Chipul său cu bereta pe cap a fost declarat unul din cele mai recunoscute 5 logouri ale secolului 20. La fel de faimos este și moto-ul său: Hasta la victoria, siempre!

 

Chipul lui Fidel Castro a fost adăugat mai nou pe clădirea vecină a ministerului telecomunicațiilor

 

Monumentul lui Jose Marti, un alt mare erou al luptei socialiste

 

Ramon ne-a invitat să facem o poză unică la volanul mașinii

 

Am continuat drumul pe Malecon, faleza de 7 kilometri din Havana.

 

Ambasada SUA și monumentul (așezat deloc întâmplător) dedicat luptei împotriva imperialismului.

 

Am poposit apoi la Hotel Nacional. Acesta era în anii 50 cel mai luxos hotel din Havana, unde se cazau vedete de la Hollywood, politicieni americani dar si gangsteri renumiți. Unul din oaspeții obișnuiți din acele vremuri era însuși Al Capone.

 

Barul din hotel are o mulțime de imagini cu oaspeți celebri

 

Relaxare pe terasa de la Nacional cu muzică cubaneză. La orice restaurant unde am poposit la Havana, am avut parte de trupe muzicale extraordinar de talentate

 

Mai târziu am trecut în partea de est a orașului, mergând prin tunelul ce trece pe sub Golful Habana

 

Am oprit la El Canonazo, un restaurant elegant destinat turiștilor străini.

 

La masă: Surf & Turf

 

Pe parcursul mesei am asistat la un spectacol cu muzică și dans

 

Casa-muzeu Che Guevara, locul unde a trăit acesta în perioada când a făcut parte din guvernul cubanez

 

Dormitorul și biroul marelui erou revoluționar

 

De pe zidurile fostelor fortificații ale coloniștilor spanioli se vede cea mai frumoasă panoramă peste Havana. De aici se vede și cât de mare este capitala Cubei, oraș unde trăiesc peste două milioane de locuitori (o cincime din întreaga populație).

 

Monumentul El Cristo de la Habana

 

Ultima oprire din tur a fost chiar în centrul Habana Vieja, la parcul central

 

Clădiri elegante din centrul Havanei

 

O parcare care l-ar impresiona chiar și pe Ion Țiriac. Dacă n-ar fi embargou, probabil mașinile din Havana ar fi cumpărate de colecționari străini imediat.

 

Capitolul din Havana, replică a celui din Washington

 

La finalul unui tur splendid, am admirat apusul pe Malecon

 

Seara la piscina hotelului

 

Mai târziu, am mers la spectacol la Tropicana. Un bilet la faimosul cabaret nu este deloc ieftin. Începe de la 75 de dolari și prețul includea cina și o sticlă de Havana Club. Până la începerea spectacolului am petrecut puțin timp la salonul VIP. Ni s-a spus că însuși președintele Cubei era acolo în acea seară.

 

Showul a început pe la 9 seara și a durat aproape două ore iar noi am fost conduși la masa noastră aflată în primul rând lângă scenă.

 

Am admirat dansatoarele îmbrăcate în costume care mai de care mai extravagante. Spectacolul a inclus dansuri de cabaret descriind istoria Cubei și muzică cu soliști locali cunoscuți. Mai jos câteva imagini și filmări de la spectacol.

 

La final de spectacol am fost și noi invitați pe scenă să dansăm. Încălziți și de sticla de rom, am făcut spectacol pe acordurile de Salsa

 

A doua zi la Havana am făcut o excursie în regiunea Vinales despre care o să vă povestesc altă dată. Voi sări direct la a treia zi când am revenit în Habana Vieja, de data asta la plimbare pe jos.

De la hotel aveam un autocar care ne transporta gratuit la ore fixe în centrul vechi.

 

Castillo Real din Habana Vieja

 

Golful Havana, ales de conchistadorii spanioli ca loc strategic pentru a construi un mare port în Lumea Nouă

 

Mașini superbe prin Havana

 

Plaza Central, cu clădiri ce datează din secolul 18

 

Catedral de la Virgen Maria

 

Am prins un concert de muzică clasică la catedrală

 

Peste drum, am vizitat Muzeul de artă spaniolă în palatul unde locuia cândva conducătorii europeni ai orașului

 

Piața văzută de la balconul muzeului

 

Locul unde așteptam cu mare nerăbdare să ajung, faimosul bar Bodeguita del Medio

 

Locul a fost făcut faimos de Ernest Hemingway pentru că aici s-a inventat cocktailul Mojito

 

El Mojito Original

 

La un moment dat și-a făcut apariția o trupă de muzică iar atmosfera s-a încins imediat

 

Este o tradiție veche ca toți turiștii care ajung la Bodeguita să se semneze pe pereți

 

Puteam servi masa acolo, dar am ales să mâncăm la hotelul Kempinski. În dreapta imaginii se vede un Coco Taxi, simpaticul taxi/tuk-tuk turistic din Havana

 

Pe terasa de pe acoperișul de la Kempinski am luat masa admirând priveliștea

 

Vederi de la terasă

 

După masă am mers din nou la un cocktail, la celălalt local renumit din Havana – La Floridita

 

Aici s-a inventat un alt cocktail renumit: Daiquiri. Ernest Hemingway frecventa și acest local și a rămas faimoasă expresia lui: „Mi Mojito en la Bodeguita, mi Daiquiri en la Floridita”

 

Statuia lui Hemingway are loc de cinste la barul de la Floridita

 

Din nou am avut plăcerea să asistăm la un spectacol de muzică pe cinste

 

Mai pe 2 cărări după cocktailuri, ne-am continuat plimbarea prin Havana – aici la Museo de la Revolucion

 

Memorialul Granma adăpostește barca cu care Fidel Castro și 80 de luptători revoluționari au debarcat pentru a recuceri Cuba

 

Înapoi la hotel am trecut pe la 3 y 70, singurul supermarket mai mare din Havana. Acesta era pe vremuri rezervat diplomaților. Azi au voie să intre și cubanezii dar sunt strict controlați ce cumpără.

 

N-am avut mare lucru ce cumpăra. Am găsit niște cosmetice cubaneze pentru soție și niște rom pentru mine.

 

Rafturi dezolant de goale. Cred că așa era și la noi pe vremea comunismului

 

Seara aceea am mai ieșit la spectacolul Canonazo pentru care aveam un transport special de la hotel. Acest show pentru turiști are loc zilnic în cetatea San Carlos de la est de Havana.

 

Intrarea în impunătoarea cetate spaniolă de deasupra orașului

 

Canonazo este salva de tun care era trasă în fiecare seară la Havana. Aceasta avea loc după apus și reprezenta mesajul de a închide porțile portului pentru a proteja localnicii de atacuri ale piraților. Guvernul cubanez a decis să recreeze această tradiție și să o transforme în atracție turistică. Seară de seară vin aici câteva sute de turiști.

 

Tragerea de tun are loc la 10 seara. Chiar se trage cu tunul la propriu iar zgomotul e asurzitor

 

Aceasta a fost ultima seară la Havana. După amiaza următoare am plecat spre Varadero

 

Havana este pentru mine o listă lungă de paradoxuri. Este una din cele mai sărace capitale ale lumii pe unde am ajuns dar are cei mai fericiți oameni. Embargoul a blocat importurile iar lipsa mașinilor a făcut ca la Havana să fie cele mai frumoase mașini din lume. Cuba este una din cele mai ieftine state din lume, dar pentru turiștii este una din cele mai scumpe destinații. Muzica este la ea acasă iar acordurile se aud la orice colț de stradă chiar dacă se ia curentul des și instrumentele muzicale sunt greu de găsit.

Aproape mi-au dat lacrimile când am plecat spre Varadero. Nu știu ce anume exact, poate muzica, poate oamenii, poate mașinile sau clădirile de epocă, poate romul sau poate toate acestea m-au făcut să mă îndrăgostesc de Havana.