Algeria este unul dintre statele lumii cu cei mai puțini turiști. Regimul autoritar de la Alger a preferat să păstreze țara închisă și timp de decenii turismul a fost un concept cvasi necunoscut. Până recent, era imposibil să obții o viză de Algeria în afara situației în care călătoreai în scop de afaceri. Începând din 2024, conducerea a realizat că sunt venituri bune care pot fi realizate și a decis să dea drumul străinilor să viziteze țara, e drept începutul fiind unul timid.

Algeria are cu siguranță mult potențial turistic. Este cel mai mare stat din Africa cu o suprafață de 2,4 milioane de kilometri pătrați. Deșertul Sahara acoperă mai mult de trei sferturi din teritoriu, iar cei 45 de milioane de locuitori trăiesc în zona verde, fertilă de pe coasta Mării Mediterane. Capitala Alger este de departe cel mai mare oraș, fiind urmat de portul Oran și de orașul Constantine. Acestea trei sunt și principalele destinații turistice iar lor li se adaugă o mulțime de zone naturale frumoase la mare, în zona înverzită de munte sau din deșert. Algeria a fost o zonă bine dezvoltată în Imperiul Roman, iar pe teritoriul său actual se regăsesc câteva din cele mai bine păstrate orașe antice. Sunt multe locuri frumoase care merită văzute dar mai e și mult de lucrat la infrastructura turistică.

Mi-am dorit de mult timp să ajung acolo, iar după anunțul cu vizele turistice nu am așteptat prea mult până am planificat o vizită. Am fost în Algeria în ianuarie, la începutul anului pentru numai 3 zile. E foarte puțin timp pentru a vedea țara, dar a fost suficient pentru a descoperi capitala Alger și chiar pentru o excursie la Constantine, probabil cel mai fascinant oraș.

Viza am luat-o de la ambasada din București. A costat 60 de euro și am primit-o în vreo 5 zile de la aplicare. Am avut senzația că cererea mea a fost una neobișnuită la interviu. Sunt foarte puțini turiști care ajung acolo pe cont propriu, marea majoritate care au început să plece merg exclusiv cu grupuri organizate de agenții. Am avut însă un dosar bine pregătit cu rezervările făcute (zbor și hotel), acte necesare (asigurare, acte de la angajator și extras de la bancă) și nu am avut emoții.

Am găsit și un zbor deosebit de ieftin ca preț (aproximativ 150 de euro; normal e de 3 ori mai mult) din București la Alger, cu escală la Frankfurt operat de Lufthansa. Orarul a fost unul ideal, am plecat vineri în zori și am revenit duminică noaptea, având escale scurte pe ambele sensuri.

 

Survolând Alpii Elvețieni în drum spre Algeria

 

Cazarea nu a fost tocmai ușor de rezervat.  Nu sunt foarte multe hoteluri în Alger disponibile pe Booking – există câteva de lux cu scoruri astronomice și alte câteva cu prețuri foarte mici dar unele din ele au condiții mai dubioase. Am găsit după îndelungi căutări un hotel cu review-uri foarte bune și locație excelentă în centrul istoric, dar nu am reușit să comunic cu ei deloc. Am fost contactat la un moment dat pentru a plăti în avans cazarea (de către un intermediar din Emirate, pentru că în Algeria nu merg cardurile noastre) dar pentru alte informații, inclusiv transferul de la aeroport nu mi-a răspuns nimeni.

Am sosit așadar în Algeria doar cu bani în euro, cardul fiind inutil. Am trecut fără probleme controlul pașapoartelor și am schimbat bani la o bancă din aeroport. De notat e că aș fi putut să obțin un curs mult mai bun pe piața neagră la „valutiștii” din centru dar am preferat să nu mă complic. De la aeroport am luat un taxi spre hotel. Taximetriștii nu folosesc aparatele iar tariful trebuie negociat. Există și aplicații de ride-sharing locale (Tasleem si Yassir) dar aceștia nu au voie în zona aeroportului.

 

Am stat la Afric Hotel, în zona veche din Alger aproape de centrul istoric numit de localnici Casbah

 

Vederea de la balconul camerei. Sunt multe clădiri frumoase în centrul istoric. Unele dinte ele arată deplorabil, dar momentan marea lor majoritate sunt în renovare.

 

De pe acoperișul hotelului aveam vederi foarte frumoase peste portul Alger și spre Casbah

 

Casbah este un amestec de clădiri vechi în stil arabesc și clădiri ceva mai noi construite de francezi în perioada ocupației. Este un labirint de străduțe care în timpul săptămânii de lucru se transformă într-un bazar imens. Era vineri (zi de weekend alături de sâmbăta în Algeria) iar pe străzi era liniște și majoritatea magazinelor erau închise.

 

Piața Three Clocks, un loc de-obicei mult mai animat

 

Am observat în Alger – cu cât eram mai aproape de faleză și de bulevardele principale, cu atât clădirile sunt mai bine îngrijite.

 

Sunt câteva atracții în oraș ce merită vizitate. Un prim loc unde am ajuns a fost Palatul Rais, la malul mării

 

Câteva imagini din turul palatului, o construcție tipică tradițională din Maghreb

 

Muzeul prezintă o istorie a civilizație locale

 

Pe faleza din Alger există și câteva plaje la Mediterană. Nu sunt chiar cele mai grozave, stațiunile la mare fiind ceva mai departe de oraș.

 

O altă atracție renumită din oraș este catedrala catolică construită de francezi la finalul secolului 19 în vârful unui deal deasupra Casbah. Am luat un taxi pentru a ajunge acolo. Cu greu m-am înțeles cu un taximetrist. Nu e vorbă de limbă pentru că majoritatea vorbesc bine franceza, dar mai greu să îi convingi să te ia și să și accepte un tarif decent. Cred că toți taximetriștii cu care am mers au umflat prețurile de 3-4 ori față de ce plătesc localnicii, dar și așa – la tarif turistic – tot e foarte ieftin.

 

Catedrala Notre Dame d’Afrique, considerată cea mai frumoasă biserică de pe continent

 

Francezii au ocupat Algeria între 1830 și 1962. A fost o perioadă în care statul s-a dezvoltat mult, s-au construit multe clădiri deosebite în capitală și în țară în general, dar s-au și comis multe atrocități împotriva algerienilor nesupuși. Am simțit printre toți localnicii cu care am vorbit o mare aversiune față de răul pe care l-au făcut francezii.

 

Nu numai catedrala este frumoasă ci și panorama peste Alger care se vede de acolo

 

Mai târziu, am luat un taxi spre partea nouă a orașului aflată la vreo 10 kilometri. De altfel, Alger este imens – se întinde pe vreo 30 de kilometri pe coastă iar împreună cu suburbiile depășește 8 milioane de locuitori.

 

Am poposit întâi la Grand Mosque d’Algiers – o moschee nouă recent inaugurată. Curtea sa imensă poate adăposti peste o sută mii de credincioși. Nu am putut intra pentru că moscheea este deschisă doar în timpul orelor de rugăciune.

 

Pe partea cealaltă a autostrăzii este un parc elegant amenajat la malul mării

 

Oamenii se relaxează la pescuit și la picnicuri pe plajă

 

Marina Mall, unul din puținele centre comerciale în stil occidental din Alger

 

Mall-ul s-a deschis recent iar pentru algerienii mărfurile de import (care nu prea se găseau deloc până de curând) prezintă un interes enorm.

 

Cred că erau sute de mii de oameni la mall vineri seara. Cu mare greutate am găsit o mașină pentru a pleca de acolo înapoi în centru.

 

Noaptea centrul din Alger este luminat foarte frumos

 

Înainte de a reveni la hotel am mai făcut o plimbare pentru a admira clădirile luminate

 

Piața Emir Abdelkader

 

Place de la Grande Poste

 

Grande Poste, considerată cea mai frumoasă clădire din oraș

 

Dimineața următoare am mers la aeroport. Nu am petrecut tot timpul la Alger, ci am optat pentru o excursie la Constantine cu avionul de dimineața până seara. Orașul se află la 450 de kilometri de capitală și ar fi fost altfel imposibil de vizitat într-un timp atât de scurt.

 

Am zburat la Constantine cu un avion ATR al companiei naționale Air Algerie. Biletul de avion luat cu câteva zile înainte a costat o nimica toată, iar zborul a durat o oră.

 

Aeroportul se află la vreo 20 de kilometri de centru. Din păcate, n-am prins cea mai grozavă vreme la Constantine. Era o zi înnorată cu un vânt destul de puternic.

 

Prima oprire a fost la moscheea Abdelkader considerată cea mai frumoasă din Algeria

 

Câteva din detaliile arhitecturale ale moscheii

 

Tramvaiul este unul dintre mijloacele de transport cele mai utile din Constantine

 

Orașul Constantine se află într-un cadru natural unicat. Este înconjurat de defileul râului Rhumel care a format un canion adânc pe 3 laturi ale orașului. Este practic o cetate naturală impenetrabilă și asta i-a făcut pe romani să construiască aici (departe de mare) un oraș important, care inițial se numea Cirta, iar apoi a preluat numele împăratului Constantin.

 

Muzeul National Cirta dedicat istoriei arheologice a fost următoarea oprire

 

Mozaicurile descoperite în Cirta antică sunt unice în lume

 

Lămpi antice din colecția muzeului. O fi vreuna a lui Aladin?

 

Am continuat plimbarea prin centrul orașului. Erau mii de locuitori pe străzi ieșiți mai ales pentru cumpărături din bazar.

 

Place 1er Novembre este inima orașului. Acolo se găsesc și „valutiștii” de care spuneam mai devreme care cumpără euro sau dolari la un curs mare și vând mai departe localnicilor și mai scump.

 

Am parcurs centrul din Constantine la pas, iar asta a însemnat foarte multe scări de urcat și de coborât

 

Palatul Elbey era reședința conducătorului (Bey) în vremea califatului islamic

 

Imagini din interiorul palatului

 

Muzeul prezintă aspecte ale vremurilor

 

Cea mai mare parte din centru este exclusiv pietonal iar străduțele sunt foarte aglomerate.

 

La piața alimentară. Algeria este un stat care produce masiv fructe, legume și carne variate și nu are mare nevoie de importuri. Dintre toate cele mai deosebite mi s-au părut portocalele care sunt delicioase

 

Constantine este astăzi faimos mai ales pentru podurile sale care traversează canionul Rhumel. Sunt câteva zeci de poduri, iar vreo 3 dintre sunt adevărate capodopere inginerești.

 

Cel mai special dintre ele este Podul Sidi M’Cid

 

Acesta este unul dintre cele mai înalte poduri suspendate din lume. Canionul are peste 180 de metri adâncime în centrul său iar toată greutate este susținută de 12 lanțuri groase din fier ancorate la capete. La vremea deschiderii sale în 1910, era cel mai înalt pod suspendat din lume.

 

Senzația de a traversa podul este foarte ciudată. În jos se vede hăul, podeaua de metal este subțire și tot podul se mișcă serios. Mai mult, mai trec și mașini pe el. Sincer mi-au tremurat un pic picioarele când am traversat

 

Vederea cu podul de pe malul opus este splendidă. Jos, în vale apele râului Rhumel formează mai multe cascade

 

Râul formează și mai multe peșteri și poduri naturale

 

Vederi peste Constantine de pe dealurile din apropiere. Mi-am amintit cumva de Ronda din Andaluzia, dar parcă nici peisajul de acolo nu se compară

 

Monumentul victimelor din primul război mondial

 

Podul Bab el Kantra este ceva mai nou

 

Grădinile Kantra construite chiar în canion

 

De acolo se vede și mai bine cât de „suspendat” este Sidi M’Cid

 

Medresa, vechea scoală islamică din Constantine

 

Restaurantul Igherassan este cel mai bun (și cel mai scump) din oraș

 

Dacă interiorul este decorat interesant, terasa oferă niște vederi fascinante peste Oued Rhumel și podul Melah Slimane

 

Servirea la restaurantul Igherassan

 

Podul pietonal Mellah Slimane mi s-a părut cel mai fascinant. Chiar dacă se află la o înălțime de „doar” 125 de metri este incredibil în ce fel se balansează la fiecare pas al trecătorilor. Bine că nu am rău de înălțime.

 

Vedere cu podul și casele cocoțate din centrul vechi

 

Seara am revenit la aeroport la finalul plimbării prin Constantine, un oraș care chiar l-am îndrăgit mult

 

Aterizarea la Alger, după lăsarea nopții

 

La micul dejun, nelipsite au fost Cafe au Lait (în Algeria este mult lapte și puțină cafea) și fresh-ul de portocale

 

Ultima zi am mai avut câteva ore de plimbare prin capitala Algeriei și am ales metroul ca mijloc de transport. Acesta a fost inaugurat de curând; este curat, ieftin și deloc aglomerat, având stații aproape de principalele locuri turistice din Alger.

 

La Alger vremea era tot splendidă iar ziua am început-o cu o plimbare prin grădinile botanice Hamma

 

Acestea sunt o oază verde splendidă chiar în inima orașului

 

De la Hamma am luat direct telecabina către înălțimile orașului

 

Acolo sus se află simbolul Alger, monumentul martirilor

 

Subsolul monumentului include un muzeu foarte interesant dedicat luptei pentru independență a algerienilor împotriva francezilor. Din păcate, fotografiatul este strict interzis

 

Vederi peste Alger de pe esplanada monumentului

 

Tot acolo pe deal, se află câteva din cele mai luxoase restaurante din Alger. Poate cel mai renumit dintre ele este El Boustane, un local extrem de elegant. La prânz era aproape gol, probabil pentru că este de 5-10 ori mai scump decât alte localuri din oraș. Nu este însă mai scump decât un restaurant oarecare din centrul Bucureștiului.

 

Masa a fost delicioasă cu ciorbă de linte, pește proaspăt la grătar și bere – ultima foarte rar de găsit prin Algeria

 

Am încheiat ziua la Martyrs Square, locul ideal din oraș pentru privit trecătorii

 

Moscheea Ketchoua, o veche biserică catolică transformată

 

Câteva ultime vederi  de pe faleza din Alger înainte de plecare

 

 

Seara am revenit la aeroport și peste noapte am ajuns acasă.

A fost o călătorie scurtă dar o incursiune fascinantă într-o țară atât de necunoscută. Am descoperit în Algeria un amestec puternic de culturi interesante, am vazut 2 orașe foarte frumoase și am cunoscut oameni deosebiți. M-am simțit și puțin ciudat ca turist într-o țară complet neobișnuită cu fenomenul și m-au deranjat taximetriștii și vânzătorii care au încercat mai mereu să mă păcălească la bani. Per total, a fost o experiență specială iar Algeria nu este un stat pe care îl pot asemăna mult cu niciun altul pe unde am mai fost.