La jumătatea traseului de final de an prin Spania și Maroc eram la Casablanca. Planificasem o vizită la cele 3 orașe regale din nordul Marocului – Rabat, Meknes și Fez.  Mi-am propus întâi o vizită scurtă a capitalei actuale Rabat în prima parte a zilei. Înainte de prânz,  plecam cu un alt tren spre Meknes, un important oraș istoric al regatului Marocan pentru a ajunge după amiaza la Fez, probabil cel mai frumos oraș turistic al țării și capitala istorică a regatului timp de mai multe secole. Acolo mai petreceam o noapte și o zi iar după amiaza următoare zburam la Sevilla de unde aveam zbor spre București chiar în ajunul anului nou. Au fost două din cele mai pline zile de călătorie pe care le-am făcut vreodată și asta e mult spus de la mine, obișnuit fiind cu vacanțe foarte active.

Prima zi a început devreme în zori la moderna gara din centrul Casablanca. Urma îmbarcarea în trenul spre capitala Rabat.

 

Maroc-ul a investit mult în dezvoltarea infrastructurii rutiere și feroviare în ultimii ani. Au 2000 de kilometri de autostradă și 1500 de kilometri de cale ferată modernizată (din care 400 de kilometri pentru TGV de peste 300 km/h). Călătoriile cu trenul sunt confortabile, rapide și foarte ieftine. Pentru deplasarea între orașele din nordul țării, trenul s-a dovedit mijlocul de transport ideal.

 

De la Casablanca la Rabat sunt 80 de kilometri. Am făcut o oră, dar ținând cont că trenul luat nu era direct și a oprit în vreo 5 stații. Altfel, a mers și cu 200 km/h pe traseu. Când am sosit, deja se luminase de ziuă.

 

Rabat a fost un oraș dezvoltat mai mult de francezi în perioada ocupației de la începutul secolului trecut și este capitala Marocului începând din 1956 când regele Mohammed V a proclamat independența statului. Nu este nici pe departe cel mai mare oraș din țară – cu 500.000 de locuitori este abia al șaptelea ca mărime. Spre deosebire de toate celelalte orașe marocane are bulevarde largi, trafic puțin, zone verzi ample și multă liniște. Probabil acesta a fost și motivul pentru care a fost ales capitală.

 

Am avut vreo 3 ore timp la Rabat, suficient pentru a vedea cate ceva. De la gară am luat taxiul direct spre centrul vechi, la Kasbah des Ouadayas – vechea medină islamică a orașului.

 

Am prins un răsărit magic peste zidurile Kasbah

 

Era devreme și magazinele și terasele nici nu se deschiseseră. Cu atât mai mult mi-a plăcut plimbarea în liniște printre casele vechi pictate în albe

 

Piața mare din orașul vechi

 

Singurul „localnic” care m-a deranjat cu ceva în Kasbah

 

Vederea spre Atlantic de pe zidurile cetății

 

Rabat se află la gura de vărsare a râului Bou Regreg în ocean. În depărtare se vede turnul Mohamed VI, cel mai înalt zgârie-nor din Africa

 

Tot orașul vechi din Rabat este vopsit alb

 

Am străbătut tot Kasbah de la un capăt la altul

 

Am continuat plimbarea mai departe pe malul râului

 

Parcul și clădirea ultra modernă Grand Theatre

 

Mai departe, am mers la mausoleele regale din Rabat

 

Intrarea este păzită de garda regală călare

 

Turnul regelui Hassan și rămășitele cetății

 

Mausoleul Mohamed V, ultimul sultan al Marocului și primul rege după independență

 

Pe la 11 eram deja înapoi la gară, gata de trenul următor. M-a impresionat Rabat. E un oraș extraordinar de curat, liniștit și ordonat. Cel puțin în Maroc, e ceva aparte.

 

Am servit o gustare de la coffee bar din tren

 

Următoarea oprire în drumul spre Fez a fost Meknes, o altă veche capitală a Marocului, oraș aflat pe coline la 150 de kilometri est de capitală. Drumul până la Meknes a fost ceva mai lung, am făcut aproape 2 ore pentru că nu am prins tren de mare viteză.

 

După liniștea de la Rabat, Meknes mi s-a părut la extrema opusă. Praf, mizerie multă și un trafic absolut infernal. Cei 3 kilometri de la gară până în centru cred că mai bine i-aș fi făcut pe jos decât cu taxiul.

 

Piața centrală din Meknes mi-a adus cumva aminte de Djemaa el Fna din Marrakech, varianta în miniatură

 

La Meknes am vizitat muzeul muzicii. Acesta este adăpostit de Dar Jamal, palatul care cândva a aparținut marelui vizir

 

Muzeul prezintă instrumentele muzicale tradiționale din Maroc și muzica diverselor regiuni. Fiecare cameră te întâmpină cu acorduri diferite.

 

Dincolo de muzeul în sine, m-a impresionat palatul care are niște decorațiuni absolut splendide.

 

Gradina de la Dar Jamal

 

Zidurile uriașei cetăți din Meknes

 

Poarta albastră, simbolul orașului aflată în renovare

 

Am continuat apoi plimbarea prin citadela din Meknes, apărată de ziduri impunătoare

 

În dreapta sunt grajdurile regale. Se spune că la un moment dat sultanul avea în herghelii peste 12.000 de cai. Prin secolul 17 când Meknes era capitala imperială, armata călare a berberilor ar fi fost imbatabilă

 

Am găsit și locuri mai liniștite prin Meknes

 

După amiază am luat un taxi înapoi către gară

 

Trenul spre Fez a făcut doar 25 de minute, am prins unul rapid de data aceasta

 

Încă un taxi și am sosit la destinația cea mai așteptată a călătoriei, marele Fez (Fes în franceză), capitala imperială a Marocului timp de peste 5 secole. Fez este și astăzi un oraș important în Maroc, al doilea ca mărime (peste un milion de locuitori) după Casablanca și al doilea cel mai vizitat după faimosul Marrakech. Mulți spun că este cel mai frumos și autentic oraș marocan.

 

Bab Bou Jeloud, poarta ornamentată de intrare în orașul vechi (medina Fes el Bali)

 

Medina din Fez este imensă. Este un labirint de străduțe înguste, un bazar nesfârșit cu magazine unde se vinde absolut orice și case care la exterior nu spun mare lucru, dar înauntru sunt niște capodopere artistice, adevărate palate.

 

Multe dintre aceste palate sunt transformate în hoteluri, numite riad. O cazare la riad este una dintre experiențele cele mai deosebite de încercat în Maroc. Am stat într-un asemenea mic palat și am fost impresionat încă de la sosire. Nu doar frumusețea clădirii a fost ceva unic ci și modul cum am fost tratați acolo. Ospitalitatea din Fez este ceva absolut fantastic. Mai jos câteva imagini din palatul unde am stat.

 

Aproape toate riadurile au o terasă pe acoperiș. Acesta avea patru etaje, iar de pe terasă se vedea o panoramă minunată cu tot orașul Fez.

 

Am avut condiții excelente și în cameră

 

Văzusem deja două orașe în această zi plină dar mai era încă lumină și timp de o plimbare prin medina. E greu să nu te rătăcești prin bazarul super aglomerat din Fez.

 

Sunt mai multe palate care pot fi vizitate la Fez. Unul dintre ele este Nejjarine care în prezent adăpostește muzeul sculpturilor în lemn. Palatul însuși are niște decorațiuni din lemn deosebite.

 

O mare atracție la Fez este să vezi vopsitoriile de piele. Aceasta este o tradiție veche de secole la Fez iar pielea încă se lucrează de mână și în zile noastre. Vopsitoriile au bazine unde pielea este lăsată la decolorat și alte bazine umplute cu vopsea. Tot procesul de tăbăcire și vopsire a pieilor durează câteva zile. Pentru că se folosesc niște substanțe pe bază de excremente de porumbel, mirosul la vopsitorii este groaznic. Este totuși o experiență de văzut. Pentru a le vedea, trebuie să dai o atenție unui localnic care are casa alăturată vopsitoriilor și le poți vedea de la balconul lor. De obicei primești și un ceai și o frunză de mentă de pus la nas pentru a suporta mai bine mirosul.

Sunt 3 vopsitorii în medina din Fez, prima pe care am văzut-o a fost Sidi Mousa Tannery.

 

Am vizitat în acea seară și medresa Al Attarine, o bijuterie arhitectonică

 

La lăsarea serii am luat cina la unul din cele mai renumite restaurante din oraș, Fondouk Bazaar

 

Mersesem pe jos toată ziua asta de nu mai simțeam picioarele. Cel mai bun mod de a încheia ziua a fost cu o baie tradițională și un masaj la hamam. Hammam Mernissi este cel mai renumit din Fez, iar gazda de la riad m-a ajutat cu o rezervare acolo

 

Am dormit tun noaptea aceea. Dimineața am servit micul dejun pe terasa de la riad, admirând un răsărit splendid

 

Aveam doar o noapte de stat la Fez iar după amiaza aveam zbor spre Spania. A mai fost însă timp destul dimineața pentru a continua explorarea medinei. Am mers întâi la Medresa Bou Inania, care era la doi pași de riad

 

Aceasta este o moschee activă și poate fi vizitată doar în afara orele de rugăciune

 

Apoi am ieșit din Medina și am luat un taxi către dealurile de la marginea orașului

 

Pe unul dintre dealuri se află mormintele Marinid. Acesta este un loc absolut deosebit de mers

 

Nu pentru ruinele mormintelor, ci pentru panorama peste Fez el Bali care se vede din vârful dealului. E ceva absolut minunat.

 

De sus poți înțelege cu adevărat cât de mare e medina din Fez

 

Am revenit apoi în orașul vechi, pentru că mai aveam de văzut cel mai vizitat loc din Fez

 

Este vorba despre Chouara Tannery, cea mai mare vopsitorie de piele. Acesta este și cel mai fotografiat loc din oraș, terasele amplasat deasupra bazinelor oferind niște vederi splendide.

 

La Chouara Tannery se muncește activ și e fascinant să stai să privești oamenii la lucru

 

Fiecare terasă de la vopsitorie are și un magazin de produse din piele. Nu poți să scapi fără să treci pe acolo, dar nu merită luat nimic pentru că prețurile sunt mult umflate pentru turiști.

 

Mai era ceva timp, astfel că am mai rătăcit aiurea prin labirintul medinei

 

Place Safferine unul din puținele locuri mai largi din interiorul cetății

 

Era vineri, zi de rugăciune și lumea începea să se strângă la moschei

 

Accesul e interzis, dar am putut trage cu ochiul de la poarta moscheei Kairaouine, cea mai mare din Fez

 

Am revenit apoi la riad pentru a lua bagajele. Am mai admirat o dată medina din Fez la ora rugăciunii

 

După amiaza am sosit la aeroportul Fez. De acolo aveam un zbor scurt, până la Sevilla

 

Decolarea peste nordul Marocului

 

La Sevilla am sosit înainte de lăsarea serii. A fost timp pentru o revedere cu frumosul oraș din Andaluzia. Aveam hotelul în centru și astfel am putut face seara câțiva pași prin oraș. Am trecut pe la turnul Giralda, simbolul orașului.

 

Câteva vederi din vârful turnului, peste râul Guadalquivir și centrul vechi al Seviliei

 

Am mai avut timp și de o vizită la Arena de Toros, stadionul unde au loc luptele de corida, o mare tradiție la Sevilla

 

Muzeul din de arenă adăpostește costume ale toreadorilor faimoși, statui ale celor mai puternici tauri și tot felul de exponate de artă dedicate coridei.

 

Postere ale marilor lupte de corida. Aceasta e o tradiție de secole în Andaluzia.

 

Turul a inclus desigur o vizită în arenă și în loje

 

La lăsarea serii am luat cina la un restaurant central și am revenit la hotel

 

Dimineața următoare am plecat cu un Uber spre aeroport

 

Zborul de 4 ore spre București a fost ultimul din acest maraton. Urmau pregătirile de Anul Nou.

 

A fost frumoasă revederea cu orașele spaniole Santander și Sevilla, iar cel mai deosebit a fost descoperirea celor 4 orașe din nordul Marocului. Casablanca mi-a plăcut cel mai puțin, un oraș prea mare și cam neprimitor pentru turiști, Meknes a fost o oprire bună pe drum, dar Rabat și Fez chiar m-au fascinat. Capitala Marocului m-a impresionat ce oraș modern și curat este iar Fez – chiar dacă este un loc destul de haotic – mi-a plăcut enorm și m-a făcut să apreciez și mai mult Marocul și tradițiile sale. La Fez mi-ar plăcea să mai revin cândva pentru că e un oraș care merită o vacanță mai prelungită. Până atunci am planificat deja o revedere cu Marrakech, frumosul oraș de la poalele munților Atlas.