Acum câțiva ani am avut câteva zile libere între Crăciun și Anul Nou și ne-am decis mai greu unde să mergem. În ultima clipă am ales Marocul pentru că temperaturile iarna erau mult mai plăcute dar și pentru că este un loc mai accesibil atât ca distanță cât și costuri. Neavând un zbor direct din București spre Maroc am căutat traseul cel mai bun și am planificat în cele din urmă un circuit destul de neobișnuit, în funcție de cele mai bune zboruri pe care le-am găsit.

Am mers mai întâi la Santander în nordul Spaniei unde am petrecut o zi. De acolo am găsit un zbor către Casablanca în Maroc. Mai departe am ales trenul pentru a ajunge la Rabat, Meknes și Fez. După două nopți la Fez am zburat din nou către Sevilla pentru a reveni de acolo acasă chiar înainte de Revelion. A fost un mic maraton, într-un timp scurt dar o ocazie de a vedea mai multe din orașele marocane unde îmi doream de mult să ajung, precum Rabat și Casablanca și mai ales Fez, probabil cel mai frumos oraș al țării. A fost foarte plăcută și revederea cu orașele spaniole Santander și Sevilla, iar în toate aceste locuri am prins o vreme ideală pentru decembrie.

Zborul direct spre Santander tocmai ce fusese lansat. Am decolat din București atunci a doua zi după Crăciun dimineața iar 4 ore mai târziu soseam în capitala regiunii Cantabria.

 

Pentru că aveam o zi întreagă la Santander, am închiriat o mașină pentru a explora puțin regiunea.

 

Am început chiar de la atracția principală din oraș, parcul La Magdalena

 

Peninsula La Magdalena este cel mai pitoresc loc din Santander și este și locul unde se află castelul folosit ca reședință de vară de familia regală a Spaniei

 

Mai fusesem acolo, dar de data asta am făcut și un tur al castelului

 

Camerele regale de la Magdalena

 

Tot pe peninsulă se află parcul marin unde sunt expuse vapoare vechi și se vede o panoramă frumoasă peste plaja din Santander

 

Sunt și niște piscine unde pot fi admirate mai multe foci simpatice

 

Mai departe am explorat zonele rurale ale Cantabriei

 

Am poposit la Santilliana del Mar, unul dintre cele mai pitorești sate din regiune

 

Satul are o catedrală impunătoare, câteva muzee și o mulțime de clădiri rustice foarte bine păstrate

 

O mare atracție din Cantabria este peștera Altamira. Peștera a fost descoperită în 1860 și a marcat un moment esențial pentru antropologie, pentru că s-au găsit picturi rupestre vechi de peste 36.000 de ani. Acestea au revoluționat istoria umanității dovedind că erau locuitori în Europa încă din Paleolitic.

 

Altamira a devenit astfel o atracție mondială iar miile de vizitatori au adus o degradare semnificativă a picturilor. Pentru a o proteja, peștera a fost închisă iar în 2001 s-a deschis muzeul și o replică exactă a peșterii rupestre în apropiere pe care turiștii o pot vizita. Altamira face parte în prezent din patrimoniul mondial UNESCO.

 

Replica peșterii Altamira

 

Picturile descoperite reprezintă animale și scene de vânătoare

 

Am continuat drumul pe coasta nordică a Spaniei pentru a opri într-un alt orășel pitoresc, la Comillo

 

Comillo este faimos pentru El Capricho. Acesta este un palat construit de Antonio Gaudi în stilul său propriu, unul din puținele care pot fi văzute în afara Barcelonei.

 

Palatul ciudat este azi muzeu și poate fi vizitat. Am intrat și am fost uimit de „nebunia” creativă a marelui Gaudi

 

Câteva detalii de la El Capricho. Inclusiv mobilierul a fost proiectat de arhitectul catalan

 

Plaja întinsă din apropiere de Comillo

 

Ultima oprire a zilei a fost San Vicente de la Barquera, un sat foarte pitoresc aflat într-un golf larg la malul mării

 

Cea mai mare atracție din San Vicente este castelul medieval. De pe zidurile sale se văd niște priveliști splendide

 

San Vicente a fost un bogat centru comercial în perioada medievală, o dovadă fiind uriașa catedrală Santa Maria de los Angeles

 

Cam asta a fost plimbarea prin Cantabria, am revenit la Santander înainte de lăsarea serii

 

Noaptea am petrecut-o la un hotel din centrul Santander

 

Dimineața următoare am revenit la aeroport iar la răsărit am decolat spre destinația principală a vacanței: Maroc. Cea mai bună variantă de zbor pe care am găsit-o a fost prin compania națională Iberia și a inclus o escală la Madrid. Drumul spre Casablanca cu tot cu schimbul de avion a durat vreo 4 ore.

 

Aterizând la Madrid pentru o scurtă escală

 

Încă 2 ore și ceva mai târziu am sosit la aeroportul internațional din Casablanca. Am trecut repede formalitățile de intrare în Maroc și am plecat spre oraș.

 

Aeroportul Casablanca se află destul de departe de centru. Mi s-a recomandat trenul ca cel mai rapid mod de a ajunge în oraș. El este într-adevăr rapid, doar că nu circulă foarte des. Am avut mult de așteptat până a venit următorul, iar când a venit se strânseseră deja sute de oameni.

 

Am avut marea inspirație de a lua bilete la clasa întâi, unde nu mai era aproape nimeni. Oricum biletele de tren sunt foarte ieftine în Maroc. În vagoanele normale era haos, sunt sigur că mulți nici nu au reușit să se urce.

 

De pe drum am vazut mai bine cât de mare e Casablanca. Orașul are o populație de 3.3 milioane de locuitori (plus încă vreo 2 milioane care trăiesc în zona metropolitană) și este de departe cel mai important centru economic și comercial din Maroc, chiar dacă nu este capitala țării. La Casablanca se află cel mai important port din nordul Africii dar și cel mai mai mare aeroport al Marocului. Este un oraș bogat pentru standardele regionale, bine dezvoltat și extrem de aglomerat.

După mai bine de jumătate de oră am sosit la gara cea mai centrală care se numește Casa Port. Aceasta a fost recent renovată și este adăpostită de o clădire foarte modernă. Casa Voyageurs este cea mai importantă gară feroviară din oraș (și din Maroc), dar aceasta este ceva mai departe de centru.

 

Hotelul pe care l-am rezervat în Casablanca nu era foarte departe de gară, astfel că am pornit într-acolo pe jos și am mai admirat bulevardele principale din oraș pe drum.

 

Place des Nations, inima orașului nou

 

La hotel, stupoare. Ni s-a spus la recepție că nu mai sunt camere disponibile. Cu toate că aveam rezervare, camera fusese dată. Mai erau și alți turiști în situația asta. Ni s-a propus să fim conduși la un alt hotel în apropiere și neavând alte variante am acceptat.

 

La noul hotel era haos la recepție, un fel de licitație cine ce fel de cameră primește. A mai durat ceva până am primit și camera.

 

Cazarea nouă s-a dovedit a fi ok. N-a fost nici cel mai grozav hotel, dar nici n-am avut vreo altă neplăcere.

Marea problemă era că făcusem planuri pentru mai multe activități în Casablanca și pierdusem deja jumătate de zi cu peripețiile cu trenul și cazarea. De altfel, era singura zi pe care o petreceam la Casablanca. Era momentul pentru un reminder, în Maroc lucrurile nu merg aproape niciodată cum le planifici. Probabil uitasem asta de la vizitele anterioare.

 

Mai erau încă vreo două ore de lumină astfel că am luat un taxi până la faleza orașului pentru a vedea măcar faimoasa moschee a orașului. Desigur că am prins un trafic infernal până am ajuns acolo.

 

La Corniche este faleza din Casablanca, o zonă elegantă ce se întinde pe mai mulți kilometri pe țărmul Atlanticului

 

Acolo, la malul oceanului se află moscheea Hassan II, simbolul orașului

 

Frumoasa moschee din Casablanca a fost finalizată în 1993 și este una dintre cele mai mari din lume. Poate adăposti peste 100.000 de credincioși la rugăciune dintre care un sfert în zona sa interioară, iar minaretul său atinge 210 metri înălțime. Poartă numele regelui marocan Hassan al II-lea, în timpul căruia a fost construită și care s-a stins la câțiva ani după finalizarea construcției.

 

Tineri strânși să admire apusul pe mare în apropierea moscheei. Din păcate, apus în acea seară n-a prea fost

 

O vedere din curtea moscheii

 

Am continuat plimbarea prin centrul Casablanca la pas, în direcția portului

 

Prin Maroc, sportul național este fotbalul, vezi peste tot tineri jucând cu mingea, chiar și pe străzile din Casablanca. Nu întâmplator, naționala de fotbal tocmai luase bronzul la campionatul mondial.

 

Un alt loc foarte cautat de turiști este Rick’s Cafe. Cafeneaua-cazino din filmul Casablanca este un loc cunoscut de orice cineast din lume.

Doar că locația este una imaginară și Rick și cafeneaua lui n-au existat în realitate. Totuși un localnic întreprinzător s-a gândit să deschidă un restaurant luxos cu acest nume și un decor tematic, iar turiștii străini desigur au început să se îngrămădească.

La Rick’s Cafe se ajunge greu fără rezervare și la orice oră există o coadă de așteptare. După vreo două zeci de minute de stat la coadă, am realizat că așteptarea era doar a paznicilor de la intrare să primească șpagă ca să te lase înauntru. Am strecurat 20 de dirhami în buzunar și instant am fost anunțați că s-a eliberat o masă. 🙂

 

Restaurantul este unul excelent, dar prețurile sunt exorbitant de mari. Chiar și americanii cu care am mai povestit se văitau de scoruri. Mâncarea este însă foarte bună și serviciul impecabil.

 

Cel mai mult mi-a plăcut barul elegant de la etaj.

 

Acolo poți bea un cocktail și încerca un trabuc, în timp ce se aude muzică la pian iar la televizor se pot vedea scene din film.

 

Ziua am încheiat-o la mall-ul Marina din apropiere de port

 

Mall-ul e unul din puținele locuri unde poți face cumpărături cu prețuri clare, fără negociat. De acolo am luat și mai multe lucruri pentru restul excursiei dar și pentru acasă.

 

Dimineața plecam cu trenul spre Rabat devreme astfel că n-am mai pierdut mult timp și am revenit la hotel. Mai departe urmau orașele regale ale Marocului