Zilele trecute am revăzut Republica Moldova pentru un weekend. A trecut peste un deceniu de la ultima vizită și a fost prima oară când am mers cu avionul la Chișinău. A fost o ocazie numai bună pentru a vedea cum s-a mai schimbat Chișinăul dar și pentru a face o excursie puțin mai curajoasă tocmai în republica separatistă Transnistria.

Am zburat din București la Chișinău cu HiSky. Programul lor e ideal pentru o excursie de weekend cu zboruri la ore numai bune. Am ales plecarea de vineri seara iar drumul cu aeronava Airbus a durat doar 35 de minute.

 

Compania înființată în Moldova acum câțiva ani începe să aibă o prezență semnificativă în România, făcând o concurență serioasă Tarom. Cea mai de răsunet nouă rută lansată de HiSky din București este zborul direct spre New York JFK, începând din iulie 2024. Pentru mine a fost primul zbor cu ei. Chiar dacă sunt în esență o companie low cost, serviciile lor la sol și la bord mi s-au părut peste medie.

 

Aeroportul Internațional din Chișinău arată foarte bine. Este destul de mic, dar mult mai curat și îngrijit decât cel din Otopeni.

Am schimbat niște bani la aeroport, pentru prima seară. Paritatea leului moldovenesc cu al nostru este de aproximativ 4 la 1 (sau 1 euro = 20 MDL)

 

Din aeroport se poate ajunge în centru cu troleul dar pentru transportul direct la hotel am preferat un taxi. Tariful cursei se stabilește de la început cu șoferul și ar trebui să fie vreo 150 de lei moldovenești.

Câteva prime impresii din taxi, despre ce s-a mai schimbat la Chișinău de la ultima vizită: calitatea șoselelor e mult mai bună, semnele de circulație sunt mai multe și toate sunt numai în limba română, curățenia din oraș este impecabilă iar nivelul de trai pare că a crescut destul de mult.

 

Am stat la un hotel din centrul vechi din Chișinău, nu departe de parcul Valea Trandafirilor

 

Am avut condiții bune de cazare la un preț rezonabil. Mai jos, vederea cu orașul de la balconul camerei.

 

Seara am dat o tură pe la mall-ul din apropiere. Cel mai mare centru comercial din oraș se numește inspirat Mall Dova

 

Magazinele din mall sunt la fel ca acasă. Dacă acum un deceniu eram șocat de cât de mici sunt prețurile în Moldova acum am observat că și la ei s-au scumpit mult toate. Este în continuare mai ieftin decât în România, dar diferența nu mai e așa de mare.

 

Dimineața următoare aveam rezervată excursia de o zi în Transnistria. Îmi doream de mult să ajung acolo, probabil mai mult din curiozitate, pentru a înțelege ce se întâmplă în această regiune separatistă aflată în conflict înghețat de peste 3 decenii.

Nu aș fi avut curaj să ajung în Transnistria pe cont propriu, astfel că o excursie organizată mi s-a părut singura opțiune cât de cât sigură. Am rezervat încă de acasă turul, prin Panda Tur, cea mai mare agenție de turism din Moldova care are filiale și în România. Excursia a costat numai 90 de lei (românești).

Plecarea era la 8 dimineața de la Parcul Circului din Chișinău. Acolo așteptau multe microbuze care plecau în excursii în Moldova dar și dincolo de Prut, la noi. Am găsit microbuzul nostru mai greu și la scurt timp am pornit la drum.

 

Sunt doar 60 de kilometri de la Chișinău până la granița cu Transnistria. Atmosfera a fost de petrecere cu multă muzică și veselie. Era ziua limbii române iar ghida a anunțat din start pe toată lumea „Astăzi se vorbește doar limba noastră, româna!”.

 

Nici n-am simțit cum a trecut o oră și jumătate. Deja sosiserăm la vama cu Transnistria.

Teoretic sunt 3 granițe de trecut pentru a intra în Transnistria: cea moldovenească, cea controlată de forțele OSCE și cea a republicii separatiste. Practic, e doar una, pentru că la primele două nu ne-a oprit nimeni.

La intrare în Transnistria se primește un fel de cupon care dă dreptul de ședere pentru 12 ore. Nici mai mult, nici mai puțin. Șoferul ne-a luat pașapoartele, s-a dus la vameși și 10 minute mai târziu treceam mai departe. Nu ne-a verificat nimeni individual. Sunt sigur că asta este pentru că agenția era cunoscută de vameși având excursii regulate. Nu cred că alții ar trece atât de ușor.

Am întrebat-o pe ghidă dacă au fost probleme cu alți turiști străini. Mi-a spus că sunt probleme mari pentru ucrainieni, dar românilor sau vest-europenilor cu care a mai fost, nu li s-a refuzat niciodată intrarea.

 

Prima oprire din excursie a fost imediat după graniță, la Bender (orașul cunoscut anterior sub numele Tighina). Eu aveam cumva impresia că Transnistria este în întregime pe malul estic al Nistrului, dar nu e chiar așa. Bender se află dincoace de Nistru și regiunea controlată de separatiști include și zona din jurul orașului.

Prima mea observație a fost că toate semnele sunt în rusă și nimeni nu vorbește limba română (sau cel puțin nu vor să o facă). Limba a fost și pretextul pentru care s-a declanșat războiul Transnistrian în 1991. După proclamarea independenței, Moldova a declarat limba română ca singura limbă oficială de stat, fapt neacceptat de Tiraspol. Armata a 14-a rusă, cantonată în oraș a pornit un conflict pe care l-a câștigat cu ușurință împotriva polițiștilor moldoveni (Moldova nu avea pe atunci soldați) și a întărit controlul regiunii. Câteva sute de oameni și-au pierdut viața în acele lupte, de ambele părți, iar mausoleul de mai jos este dedicat victimelor. De altfel, cele mai dure lupte din război s-au dus la Bender.

 

Peste drum am mers la supermarketul Sheriff pentru a schimba bani. Moneda oficială de aici este rubla Transnistriană ce are o paritate de 0.95 cu leul moldovenesc (un fel de „hai să nu fie chiar la fel”). Am făcut și cumpărături acolo. La magazin aveau bunuri mai ales aduse din Rusia, iar prețurile mi s-au părut mult mai mici ca la Chișinău. Chiar și moldovenii din excursie au ieșit cu sacoșe pline pentru că li s-a părut foarte ieftin.

Sheriff este cel mai mare și singurul lanț de supermarketuri din Transnistria. Compania Sheriff controlează toată economia în regiune. Am văzut service auto,  bancă, restaurant sau frizerii Sheriff. Probabil ați auzit și de echipa de fotbal din Tiraspol. Ideea este că generalii din Armata a 14-a s-au trezit fără ocupație din 1992 când luptele s-au oprit și s-au pus pe afaceri. S-au ocupat cu comerțul cu produse mai mult sau mai puțin legale (mai ales cu trafic de arme, livrate de la Moscova), iar unul dintre ei, Viktor Gusan, faimos și pentru istoricul lui KGB-ist a ajuns să dețină aproape tot, prin compania sa, Sheriff. Desigur, l-au ajutat și influența amicilor săi și lipsa concurenței.

 

Tot la Bender am făcut a doua oprire, pentru a vizita vechea cetate Tighina. Aceasta se află într-un parc mare și bine îngrijit de pe malul Nistrului.

 

Cetatea arată impresionant la prima vedere. Ghida ne-a povestit că pentru otomani, Tighina era un punct strategic pentru comerțul cu popoarele din nord și estul îndepărtat. De aceea, chiar în perioadele când tarile românești plăteau tribut pentru a-și garanta libertatea, vechea cetate a fost ocupată și administrată de otomani. De altfel, Bender este un nume turcesc pe care ei l-au dat. Mai târziu, în războaie, multe dintre cetățile moldovenești au fost distruse de turci, dar Bender a rămas neatinsă. De aceea, astăzi cetatea arată aproape ca în evul mediu, fiind în mare parte intactă.

 

Cetatea este imensă, are ziduri groase și înalte și mai multe turnuri de apărare.

 

Vederea peste Nistru din turnul cel mai înalt al cetății

 

După vizita la cetatea Tighina am trecut Nistrul și am oprit la Tiraspol, în centrul orașului. Pe bulevardul principal am remarcat steagurile rusești înălțate peste tot alături de cele Transnistriene roșu-verde.

 

Principala noastră activitate la Tiraspol a fost o croazieră pe Nistru cu un vaporaș ce ne-a așteptat la un ponton din centru.

 

Vaporașul nu arată cine știe ce, părea că i-au apus zilele de glorie o dată cu vechea URSS. Speram doar să plutească cu bine pe râu.

 

Căpitanul vasului avea dublu rol, și de responsabil la grătar

 

 

Vaporul s-a umplut cu turiști moldoveni veniți cu agenția noastră și cu alte două tururi

 

Croaziera pe Nistru a durat o oră și ceva. Nu am văzut mare lucru pe râu dar a fost sigur o experiență unică.

 

Mai ales când pasagerii s-au pus pe hore și atmosfera s-a încins

 

Chiar dacă muzica era romanească, de pe mal ne salutau toți localnicii, unii dintre ei chiar se alăturau la dans

 

Nu mi-ar fi trecut prin cap că voi dansa pe melodia asta în centrul din Tiraspol

 

Unul dintre „feriboturile” care leagă malurile din Transnistria. Există numai două poduri rutiere în Tiraspol

 

Faună transnistreană

 

Am servit și prânzul pe vapor, am băut și o bere (chiar una ucrainiană) iar apoi am revenit la țărm, pornind la plimbare prin centrul din Tiraspol

 

Statuia Ecaterinei cea mare, întemeietoarea orașului. Se spune că aceasta a înființat Tiraspol din dorința de a cantona trupe pentru a invada Țările Românești.

 

Piața Suvurov este inima orașului Tiraspol. Este înconjurată de multe clădiri impozante, tipic comuniste iar în centru este marea statuie a eroului rus Aleksandr Suvurov

 

Pridnestrovie este numele rusesc al Transnistriei. Tocmai se sărbătoreau 34 de ani de „independență”

 

Nu lipsesc nici tancurile încadrate de steaguri rusești

 

Ultima oprire în Transnistria a fost la Mănăstirea Noul Neamț din Chițcani, înapoi pe malul vestic al Nistrului

 

Mănăstirea s-a înființat în secolul 19 când un grup de preoți din Neamț au părăsit Moldova suparăți de reformele lui Cuza. Cu sprijin rus au înființat aici o biserică despre care se spune că a fost un factor important în „rusificarea” zonei.

 

Turnul bisericii Noul Neamț este cel mai înalt din Moldova

 

Am revenit la Chișinău înainte de lăsarea serii. La vamă la întoarcere nu ne-a verificat nimeni și mi s-a părut foarte interesant că moldovenii nu au nici fel de controale. Pentru mine a fost o excursie fascinantă. Despre Transnistria pot spune că mai ales de când a izbucnit războiul în Ucraina a devenit foarte izolată, este multă sărăcie iar traiul mai bun de la Chișinău îi face pe mulți (tineri în special) să aspire la mirajul vestic. Depinde doar de liderii de la Chișinău să rezolve problema iar un sfârșit al conflictului nu pare departe, dar asta ține mai mult de politicienii locali și de planurile lui Putin. Ce e clar, moldovenii consideră Transnistria ca parte din țara lor și nu pot accepta o separație.

 

Ziua a doua planificasem o excursie la cetatea Soroca, în nordul Moldovei dar am renunțat la idee. Am petrecut în schimb timpul la o plimbare prin Chișinău

 

Am vizitat cu ocazia asta câteva muzee pe unde nu mai ajunsesem anterior. Începând cu Muzeul National de Istorie

 

Săli elegante ale muzeului

 

Cea mai amplă sală este dedicată unirii principatelor din 1918. Am simțit în expozițiile muzeului, un puternic accent pro-românesc.

 

Un etaj întreg este dedicat marilor personalități ale României de le Eminescu la Coșbuc, și de la Nadia la Hagi.

 

Un alt muzeu interesant este Muzeul de Etnografie adăpostit de o frumoasă clădire în stil uzbec

 

Muzeul prezintă printre altele obiecte și costume populare din diferite regiuni ale Moldovei

 

Cel mai interesant pentru mine a fost să admir uriașa macheta cu harta detaliată a Republicii

 

Mai departe am trecut prin frumosul parc Valea Morilor

 

Fântânile în trepte din parc

 

Peste tot prin Chișinău este curățenie lună

 

Alte trepte frumoase de la Valea Morilor. Acestea au fost reconstruite recent cu finanțarea primăriei Sectorului 1 din București. Bravo lor, doar că nu cred că scările din Herăstrău arată la fel de bine.

 

Am continuat plimbarea pe bulevardul Pușkin, un fel de Dorobanți din Chișinău

 

Chișinăul are o rețea bună de transport în comun. Nu există metrou dar troleele și tramvaiele sunt foarte utile. Un bilet costă 4 lei md. (adică 1 leu) și se poate cumpăra de la taxatorii din autobuze.

 

M-am amuzat că jandarmeria din Moldova se numește Carabinieri 🙂

 

Am ajuns și pe la piața alimentară din Chișinău

 

Centrul din Chișinău, arată mult mai bine decât îmi aminteam eu

 

Un festival stradal în oraș

 

Catedrala Metropolitană, cea mai importantă biserică din oraș

 

O alta este biserica rusească Ciuflea

 

Chișinăul are multe zone verzi și parcuri frumos amenajate

 

Nu puteam ajunge la Chișinău fără a manca la restaurantele cunoscute locale. La plăcinte înainte!

 

Mâncare ca la mama acasă

 

Nu am plecat din Chișinău fără să umplu bagajul de cumpărături. Desigur bomboane Bucuria, vin Purcari și tot felul de bunătăți care nu se găsesc la noi. Luni în zori eram la aeroport pentru zborul spre casă.