După o zi în care am vizitat câteva din cele mai frumoase locuri din Tirolul Italian de la Merano la Resia, am pornit spre trecătoarea montană Stelvio iar apoi am trecut granița în Austria. Acolo am petrecut noaptea următoare în pitorescul sat Pfunds înainte de a reveni la aeroportul Treviso via Lacul Garda.

Pasul Stelvio este a doua cea mai înaltă trecătoare montană asfaltată din Europa și cea mai înaltă din Italia. Atinge peste 2750 de metri altitudine și leagă Tirolul de Sud (de la satul Stelvio sau Stilfs) cu regiunea Lombardia (până la Bormio). De asemenea, de pe platoul montan se ramifică Umbrail Pass, drumul care duce care Mustair în Elveția.

Drumul a fost construit inițial de habsburgi la începutul secolului 19, iar pasul reprezenta granița cu Italia până ce Tirolul de Sud a fost anexat în 1918.

Trecătoarea este deschisă traficului aproximativ 5 luni pe an, din mai până în noiembrie. Drumul este faimos ca punct de finish în numeroase tururi cicliste Giro d’Italia iar stațiunea Bormio a găzduit deseori etape ale cupei mondiale de schi. Stelvio Pass a apărut și într-un episod al Top Gear, fiind prezentat ca cel mai grozav drum de condus din lume. Evident, mi-am dorit mult să ajung aici iar pentru mine a fost apogeul excursiei prin Tirol și Trentino.

 

Începutul șoselei este la vreo 50 de kilometri vest de Merano, la Prato dello Stelvio (900 de metri altitudine).

 

Tot drumul spre Stelvio este o frumusețe de peisaje montane

 

Am făcut un prim popas în satul Trefoi, într-un cadru natural minunat

 

În imagine se vede vârful Ortler (3900 de metri), cel mai înalt din regiunea Sudtirol.

 

Drumul are 2000 de metri diferență de nivel și sunt 48 de serpentine în ac de păr (tornante cum le zic italienii)

 

Drumul a fost o adevărată placere de condus. Chiar dacă n-am avut deloc cea mai puternică mașină, s-a descurcat binișor pe „tornante”

 

Mai sus, am ieșit din pădure și am urcat și mai abrupt pe pajiștile alpine

 

La Stelvio Pass este o parcare mare amenajată, sunt și câteva hoteluri și restaurante

 

Semnul care marchează punctul cel mai înalt – 2758 de metri

 

Am poposit la o cafea la terasă. Am prins o zi unică – soarele strălucea puternic și erau peste 20 de grade chiar și la acea altitudine

 

Vederi de pe Stelvio

 

Mai departe urmează o șosea plată, ce traversează platoul alpin înalt în inima munților Ortler

 

Am tras o sperietură la un moment dat pentru că o marmotă a sărit în fața mașinii. Marmotele sunt de altfel, animale comune prin zonă dar pentru mine a fost prima oară când am văzut una în libertate. Din fericire a scăpat cu bine (la cât sunt de grase, marmotele aleargă surprinzător de repede)

 

Am găsit o cabană pitorească unde am luat o gustare de prânz

 

Cascada Braulio

 

Mai departe drumul coboară din nou abrupt spre Bromio în Lombardia

 

Nu am coborât pe acolo, ci am întors spre Umbrail Pass, drumul care duce în Elveția. Acesta era și cel mai scurt drum către cazare. Acesta este punctul vamal

 

Câteva imagini de pe coborârea pe Umbrail

 

Satele sunt la fel de pitorești și în Elveția

 

Am făcut un scurt popas în orășelul Mustair

 

Kloster St. Johann este cel mai vizitat loc din Mustair. Mănăstirea benedictină datează din secolul 8 si face parte din patrimoniul mondial UNESCO

 

Am traversat doar un colțișor de Elveția și am revenit în Italia, iar apoi la scurt timp am intrat în Austria. Sună complicat, dar sunt distanțe scurte și e ușor pentru că nu există niciun fel de control vamal.

 

Drumurile austriece sunt mult mai drepte și mai rapide

 

Am oprit în primul sat austriac pentru a face ceva provizii de drum

 

Am revăzut cu placere satele tradiționale din Tirol cu casele de lemn decorate cu flori.

 

La o asemenea casă am înnoptat și eu, la frumoasa pensiune Schone Aussicht

 

Vederea superbă de la terasa camerei

 

Mai târziu, am ieșit la plimbare prin sat. Acesta este traversat de râul Inn care mai departe ajunge la Innsbruck

 

Am ales Pfunds mai mult pentru pensiune și locație, nu știam mare lucru despre sat, dar s-a dovedit a fi neașteptat de frumos

 

Nu numai asta, dar am aflat că nimerisem fix de sărbătoarea anuală a satului. Astfel că după ceva odihnă și cina servită la pensiune am ieșit seara la petrecere. Specific Tirol, aceste petreceri se organizează în corturi mari. Nu lipsesc muzica, bere și preparatele pe grătar.

 

Am asistat întâi la spectacolul unei fanfare, iar mai târziu o formație a însuflețit atmosfera cu melodii tradiționale

 

Dimineața următoare, admirând cum se ridică ceața peste vale

 

Am revenit în Italia de unde aveam zbor spre casă a doua zi de la Treviso.

 

Nu am mers chiar direct spre aeroport, ci am luat-o în direcția lacului Garda. Ieșeam din Tirol, dar ajungeam într-o altă zonă turistică splendidă. Am traversat regiunea Trentino printr-o zonă plină de plantații terasate de viță de vie

 

Am intrat apoi în zona lacurilor, la sud de Trento

 

Am oprit la Riva del Garda stațiunea cochetă de la coada lacului

 

Lacul Garda, cel mai mare al Italiei are 370 de kilometri pătrați, iar de la nord la sud o lungime de peste 50 de kilometri

 

Rocca di Riva este vechiul castel medieval transformat în prezent în muzeu pentru copii

 

Turnul cu ceas ce datează din secolul 13 este simbolul Riva

 

Desigur n-am rezistat tentației de a urca în turn pentru a vedea panorama din vârf

 

La plecare din Riva m-a prins o ploaie torențială și am rămas la adăpost într-un mall de la marginea orașului. Abia după vreo 2 ore am putut pleca din nou la drum pe malul lacului

 

Am servit cina la un restaurant cu specific tirolez de pe dealuri de lângă lac. Dacă tot fusese un weekend petrecut mai mult în Tirol, nu era cazul să schimb specificul

 

Satul Malcesine, un alt loc pitoresc la lăsarea serii

 

Am înnoptat la un hotel pe dealurile de deasupra lacului. De la terasă am putut admira o vedere splendidă peste Lago di Garda

 

Dimineața am coborât la Punta San Viglio, unde este un resort renumit

 

Sunt și plaje amenajate pe lac, iar Baia delle Sirene de la San Viglio e cea mai faimoasă dintre ele

 

Mai departe am pornit spre Treviso. Am trecut pe lângă intrarea în Gardaland, cel mai mare parc de distracții din Italia

 

Mai aveam ceva timp astfel că am făcut o ultimă oprire la Sirmione cel mai vizitat orășel de pe lacul Garda. Cea mai mare atracție de aici este Castello Scagliero, un fort medieval foarte neobișnuit aflat chiar la intrarea spre insula unde este centrul vechi din Sirmione

 

Știam că la castel este coadă mai mereu. Am prins totuși ceva mai putină aglomerație decât de obicei (probabil din cauza ploii ce căzuse), astfel că n-am ratat o scurtă vizită

 

Vederi din turnurile de la Castelul Scagliero

 

Centrul vechi din Sirmione atrage anual milioane de vizitatori

 

Înainte de a pleca am mai făcut un scurt tur cu barca în jurul insulei Sirmione

 

După furtună, apele lacului aveau valuri de ziceai că ești pe mare

 

Câteva vederi de pe Garda cu orășelul Sirmione

 

N-am apucat să văd mare lucru din Lacul Garda și n-a fost nici timpul grozav, astfel că mi-am propus să revin cândva. A fost totuși un mic maraton memorabil în care am văzut câteva locuri fantastice, mai ales trecătoarea Stelvio și castelele din Tirolul Italian.

De la Sirmione am mers pe autostradă până la aeroport.

 

Decolarea spre casă peste laguna venețiană