Descoperind Groenlanda – Partea 1 – Spre Kangerlussuaq, via Riga și Copenhaga

Groenlanda este o destinație care m-a fascinat de mult timp, un loc unde mi-aș fi dorit mult să ajung. Este foarte dificil de ajuns acolo – zborurile sunt rare și de obicei foarte costisitoare, vremea este imprevizibilă și de obicei neprietenoasă iar distanțele dintre localități sunt enorme și nu există șosele între ele.

Teritoriul Groenlandei este imens: 2,16 milioane de kilometri pătrați. 90% din suprafață este acoperită permanent de calota glaciară, iar traiul este posibil numai în zonele de coastă (din vest și sud-est) unde clima este oarecum mai blândă. Pe aceasta insulă uriașă trăiesc numai 56.000 de locuitori, marea lor majoritate în sud-vest, în capitala Nuuk sau orășelele Sisimiut și Ilulissat. Administrativ, Groenlanda este un teritoriu autonom ce aparține Danemarcei. Limbile oficiale sunt daneza și groenlandeza (limbă înrudită cu cea a eschimoșilor și inuiților) iar moneda oficială este coroana daneză. Cu toate astea, Groenlanda nu face parte din Uniunea Europeană și nici din Schengen.

Se poate ajunge cu avionul în Groenlanda doar zburând din Danemarca sau Islanda. Din Danemarca este un zbor zilnic operat de Air Greenland din Copenhaga, iar din Islanda, Air Iceland operează zboruri sezoniere cu avioane mici din Reykjavík. Costul acestor zboruri este de obicei imens, un bilet putând costa chiar și mii de euro pe sens. De asemenea, multe dintre ele se anulează din cauza vremii nefavorabile.

Anul trecut, am găsit însă un tarif foarte rar la Air Greenland. Existau bilete din Copenhaga de la 300 de euro dus-întors, ceva nemaiauzit. N-am stat prea mult pe gânduri atunci și am cumpărat repede. Am găsit bilete multi-stop, cu plecare din Copenhaga și sosire în capitala Nuuk, apoi întoarcerea spre continent din Ilullisat, cel mai interesant loc turistic. Ambele zboruri aveau escală lungă, peste noapte, la Kangerlussuaq, singurul aeroport din Groenlanda ce permite aterizarea avioanelor mari. Era un traseu grozav, dar cel mai important era perioada zborului: mergeam în cel mai bun moment din an, la jumătatea lunii august, când există ceva șanse de vreme bună.

Aveam 6 zile și 5 nopți de petrecut în Groenlanda. Prima și ultima noapte de cazare erau obligatoriu la Kangerlussuaq, în timpul escalei dintre zboruri. Pentru celelalte 3 nopți am ales un hotel în capitala Nuuk, unde costurile de cazare erau mult mai mici decât în turisticul Ilulissat. Acolo aveam să petrec doar o zi plină, înainte de întoarcerea acasă. Cam așa arăta traseul:

Deși părea o formalitate, nu am găsit ușor un zbor bun la Copenhaga din cauza orarelor disponibile. Singura variantă ok pe care am găsit-o la dus a fost cu Air Baltic, cu un zbor cu escală la Riga. Aveam escale lungi în ambele orașe, dar asta era o ocazie bună de a le revedea. La întoarcere doar am putut lua un zbor direct din Copenhaga operat de Wizz Air.

Toate zborurile astea le-am rezervat iarna cu vreo 6 luni înainte de plecare. Tot atunci am rezervat și cazările în Groenlanda, pentru că acestea sunt foarte puține și se epuizează mai mereu în sezonul de vârf.

A trecut mult timp și a sosit luna august și ziua plecării. Am zburat cu avionul nou A220 al Air Baltic iar la două ore și ceva de la plecare admiram o panoramă frumoasă peste Riga la aterizare.

Am avut câteva ore la Riga, timp suficient pentru a vedea puțin din centrul orașului. Am mai povestit despre prima dată când am vizitat capitala Letoniei. Este un oraș modern, elegant și foarte verde.

Arhitectura din Riga amestecă istoria sovietică cu trecutul germanic. Un simbol al primei este clădirea impozantă a academiei de științe.

Casa breslei este simbolul istoriei mai vechi a Letoniei

Am ascultat puțin muzică live în piață centrală.

Masa am servit-o la Folkklub Ala Pagrabs, cel mai faimos restaurant din centrul vechi unde se poate asculta muzică folk și se mănâncă foarte bine.

Final de plimbare pe malul râului Daugava admirând culorile cerului la apus

Zborul următor – tot cu Air Baltic spre Copenhaga. Am aterizat peste faimosul pod Oresund pe o vreme mai puțin frumoasă decât la Riga

Am înnoptat la un hotel din centrul capitalei daneze. Aveam aproape o zi plină în oraș, destul timp pentru un tur extins.

Am găsit și două locuri pe care nu le mai vizitasem în Copenhaga: palatele regale Amalienborg și Christiansborg.

Amalienborg este palatul unde trăiește în prezent familia regală a Danemarcei. Acesta poate fi vizitat doar câteva săptămâni pe an, în perioada vacanțelor de vară. Eram acolo chiar atunci, astfel că am putut vedea interiorul palatului de data asta. Mai întâi, am asistat în curte, la ceremonia de schimbare a gărzilor.

Camerele familiei se pot vizita integral, iar obiectele lor personale sunt protejate cu un panou de sticlă. Acesta desigur este montat în perioada când accesul este deschis vizitatorilor.

Christiansborg a fost al doilea palat pe care l-am vizitat. Acesta a fost reședința regală a Danemarcei din secolul 15 până în secolul 19. Astăzi este sediul parlamentului danez și al guvernului și, la fel, muzeu care se poate vizita în anumite perioade.

Imagini cu sălile impunătoare de la Christiansborg

Tot la Christiansborg se află grajdurile regale, unde sunt expuse caleștile regale istorice dar și cele folosite în zilele noastre pentru ceremonii.

Caii reginei Margareta a II-a. Pe atunci ea era încă regina, până când a abdicat la început de 2024.

Mai târziu, a ieșit și soarele la Copenhaga

De aceea am mers apoi la Nyhavn, cel mai frumos loc din oraș pe o zi însorită

Portul turistic Nyhavn este locul meu preferat din Copenhaga

La terasă la soare

Mai aveam un loc pe care nu-l văzusem la Copenhaga. Este vorba de faimosul Tivoli, cel mai vechi parc de distracții din lume.

Tivoli este un loc preferat pentru localnici pentru o seară de distracție. Nu este un parc „all-inclusive” – adică aici se plătește un bilet de intrare iar apoi fiecare atracții se plătește cu jetoane cumpărate suplimentar. Tivoli are atracții pentru familii și copii precum bărcuțe sau carusele, dar și atracții serioase, pentru doritorii de senzații tari.

Prin zonele tematice ale parcului se poate asista și la spectacole de muzică și dans

Dimineața următoare am mai făcut o plimbare la Kastellet, cetatea veche de la malul mării.

Nu puteam trece prin Copenhaga fără o vizită pe la Mica Sirenă

La prânz aveam programat zborul spre destinația mult așteptată: Kangerlussuaq! (nici acum nu pot s-o pronunț)

Zborul către Kangerlussuaq a durat 4 ore și jumătate. Am ajuns la ora 2, câștigând 3 ore diferență de fus orar. A fost un zbor neașteptat de lin, iar la aterizare am dat de o vreme foarte frumoasă, cu soare.

Am ajuns în Groenlanda!

Terminalul comercial din Kangerlussuaq este un fel de baracă mai mare. Aeroportul a fost construit de americani în anii 40 când Groenlanda a fost sub controlul S.U.A. Este și în prezent o bază militară foarte importantă pentru forțele aeriene americane și NATO.

Aici este singura pista ce permite aterizarea avioanelor mari (2,2 kilometri lungime) iar locul ferit de vânt și ceață permite un trafic aerian stabil. Locația Kangerlussuaq este la capătul unui fiord adânc, la vreo 50 de kilometri de ocean și la vreo 20 de kilometri de marea calotă glaciară.

Există și un mic ghișeu de informații turistice unde se pot rezerva excursii. Nu era nimeni acolo. Am aflat mai târziu că persoana respectivă era în același timp și șoferul autobuzului care transferă turiștii la hotel dar și ghidul care conducea vizitatorii în excursii. Populația din Kangerlussuaq este de numai 400 de locuitori, iar cei mai mulți dintre ei au 3-4 joburi pentru a se putea ocupa de tot ce e necesar în oraș.

La scurt timp, transferul a venit și am plecat cu un autobuz vechi spre hotelul nostru aflat la 3 kilometri.

Am stat la hotelul AAC, o veche tabără de mineri transformată azi în local turistic. De altfel, sunt numai 3 hoteluri la Kangerlussuaq și nu mai mult de 50 de camere de cazare.

Camera unde am stat. Foarte basic, dar era curat și cald.

Nici nu m-aș fi gândit că o să stau în tricou în Groenlanda. Erau 20 de grade la Kangerlussuaq, temperatură aproape de un record.

Am servit un picnic la terasa hotelului. Mesele erau vopsite în steagul local.

Cea mai mare problemă vară în Groenlanda sunt… poate surprinzător… țânțarii. Aceștia efectiv colcăie cu sutele în aer. Cât timp am stat pe afară la hotel, cel mai bun prieten a fost spray-ul Autan. Fără el, ar fi fost foarte greu. Țânțarii autohtoni nu sunt periculoși în sensul de a transmite boli, dar înțeapă bine și sunt foarte foarte mulți.

Încă de la sosire, am discutat despre ce tururi se pot face chiar în aceeași zi. Cel mai recomandat este turul 4X4 spre calota glaciară ce durează vreo 5-6 ore. Acesta avea disponibilitate mai târziu, pe seară, iar după amiaza se putea face un tur mai scurt al orașului și împrejurimilor. În ideea că voiam să descopăr cât mai multe, le-am rezervat pe amândouă de la recepția hotelului.

Astfel, cum am terminat masa de prânz, am urcat în autocar pentru prima excursie.

Ghidul ne povestește puțin despre istoria locului. Întreg orașul este construit pe un pat de permafrost, adică pământ amestecat cu gheață. Acest sol este instabil și se scufundă sau se ridică în funcție de temperatură. Majoritatea clădirilor au sisteme complexe de încălzire a fundației pentru a nu fi distruse în timp.

Biserica din Kangerlussuaq

Un semn simpatic în centrul orașului

Muzeul din centru prezintă mai multe imagini cu istoria așezării

Un popas pe podul de la sud de Kangerlussuaq. Podul traversează râul format anual de topirea ghețarilor de la marginea calotei.

Acest pod a fost distrus în mai multe rânduri de torenții violenți care pot veni pe vale la începutul verii. Mai departe se deschide fiordul navigabil ce duce la ocean (mai precis la golful Baffin aflat între nord vestul Canadei și Groenlanda).

Am urcat apoi spre vârful dealului Black Ridge, deasupra orașului

Am oprit într-un punct panoramic în vârful dealului. De acolo se poate vedea inclusiv calota glaciară aflată dincolo de dealurile verzi

Kangerlussuaq se vede jos, în vale

Groenlanda, mult mai verde decât mi-aș fi imaginat-o eu

Am revenit la hotel și la scurt timp am pornit în turul următor, spre calota glaciară. De data asta am mers cu un camion modificat pentru că drumul acesta e mai accidentat.

De la Kangerlussuaq la calota glaciară sunt 25 de kilometri de drum. Acesta se parcurge într-o oră și ceva. Am făcut mai mult de atât la dus pentru că am oprit în mai multe locuri frumoase de pe traseu.

Drumul a fost construit de compania Volkswagen care a dorit să își testeze modelele noi chiar pe gheața calotei.

De-a lungul văii se pot vedea mai multe avioane prăbușite. Acestea aparțin armatei americane și multe dintre ele sunt din anii 50-60. Era o practică pentru piloți ca în situațiile în care nu putea ateriza din cauza vremii neprielnice să prăbușească avionul controlat și să se parașuteze la est de aeroport. Asta se întâmplă și pentru că alte opțiuni de aterizare în apropiere nu mai existau, ceea ce nu mai e cazul în zilele noastre.

Peisaje de pe drum. Vegetația nu seamănă cu niciuna pe care am mai văzut-o

Un alt popas la o cascadă frumoasă pe râu.

Printre stânci cresc niviarsiak, floarea națională a Groenlandei.

Pe dealuri se pot vedea o mulțime de reni sălbatici la păscut. Un alt animal local este musk-ox (un fel de bivol foarte blănos), dar nu am avut plăcerea să ne întâlnim și cu el.

Russel Glacier văzut de la geam

Am oprit în apropiere pentru a admira măreția ghețarului. Un ghețar este practic un capăt al calotei care se topește. Ghețarul este partea de gheață în mișcare. Calota ocupă tot centrul Groenlandei și este fixă.

Vederi cu Russel Glacier

După vreo două ore am ajuns în apropierea calotei glaciare

Am parcat camionul în punctul de unde drumul devine impracticabil și am luat-o la pas spre întinderea de gheață.

Temperaturile aici erau mult mai mici și ne-am echipat corespunzător. Nu aveam mănuși la mine, dar din fericire ghidul avea o pereche în plus.

După vreo 20 de minute eram pe calotă. Sunt interzise drumețiile pe cont propriu pentru că există zone foarte periculoase cu crevase. Ghizii știu bine traseul și trebuiesc urmați îndeaproape.

Cum arată permafrostul – în sol se văd cu ochiul liber cristalele mari de gheață

Gheața de pe calotă este ceva mai vălurită la margine și înnegrită de praful adus de vânt. Mai departe, cu cât te depărtezi devine din ce în ce mai albă și mai plată.

Calota glaciară a Groenlandei ocupă 1.7 milioane de kilometri pătrați și atinge în zona sa centrală o altitudine de peste 3200 de metri. Interesant este că în partea sa cea mai groasă depășește și 4 kilometri, pentru că centrul insulei se află sub nivelul mării. Cu alte cuvinte, dacă gheața s-ar topi Groenlanda ar arăta ca un inel oval cu un lac uriaș în interior.

Vederi de pe a doua cea mai mare calotă glaciară a lumii (evident, prima este în Antarctica). Din acest loc întinderea de gheață continua peste 1.000 de kilometri.