Schimbarea este cuvântul de ordine în Arabia Saudită de la instalarea printului moștenitor Mohamed bin Salman acum câțiva ani. Planul său(Vision 2030) de a schimba statul din temelie și de a-i îmbunătăți imaginea negativă se leagă foarte strict de turism. Până în anul 2021, conceptul de turist nu exista aici iar singurii vizitatori străini care ajungeau în țară erau pelerinii musulmani veniți la locurile sfinte sau muncitorii. Noua conducere saudită a deschis granițele, a facilitat vizele turistice și a lansat o campanie globală de imagine și marketing turistic.

Mai lipsea însă ceva – infrastructura turistică. Pentru a umple acest gol s-au demarat proiecte gigantice: zgârie-nori de un kilometru, orașe pe lungimi de sute de kilometri, parcuri de distracții enorme și aeroporturi, autostrăzi și trenuri de mare viteză pentru a le accesa. Dincolo de construcțiile ultra-moderne, Arabia Saudită avea deja câteva locuri naturale și istorice abandonate care aveau un potențial imens. Cel mai bun exemplu erau orașele nabateene Hegra și Dedan, adevărate bijuterii arheologice și locuri naturale splendide lăsate uitării undeva în nord-vest spre granița cu Iordania.

În credința islamică zona a fost numită Madain Saleh. Însuși profetul Mahomed a considerat locul unul blestemat, abandonat pentru că popoarele locale idolatrizau zeii și au dispărut de pe fața pământului. Madain Saleh era numit orașul morții sau al fantomelor, iar musulmanilor le era interzis prin Coran să meargă acolo. Astfel, nu a existat niciun fel de turism (extern sau intern) la Hegra timp de sute de ani.

Madain Saleh a devenit una din prioritățile principale ale lui MbS în dezvoltarea turismului, realizând potențialul său uriaș. Primul pas a fost un rebranding și o campanie puternică de marketing. Noul său nume – Al Ula – cu o rezonanță mult mai bună în arabă și o detașare de superstițiile vechi. Al doilea pas – investiții masive. S-au cheltuit până acum peste 15 miliarde de dolari (!!) pentru a dezvolta Al Ula. S-au construit drumuri, hoteluri, un aeroport, centre pentru vizitatori, muzee și s-au creat tot felul de experiențe unice.

Puteți vedea câteva dintre ele pe site-ul oficial: Experience AlUla

E incredibil! Se pot face tururi private sau de grup, ziua sau noaptea. Se poate vizita cu autocare, cu limuzine de lux, cu caleașca cu cai, cu cămile, cu avionul sau cu elicopterul. Se organizează concerte cu artiști precum Andrea Bocelli, Bruno Mars sau James Blunt, se poate asista la partide de polo călare sau curse de cămile sau se pot explora ruinele arheologice însoțiți de istorici renumiți ai lumii. Sunt de neconceput banii care s-au investit în Al Ula.

Cred cu tărie că Al Ula va deveni una din cele mai mari atracții turistice din regiune și chiar din lume. Dincolo de investițiile masive, locul este în sine impresionant și l-aș situa ca frumusețe pe același nivel cu Petra din Iordania. E genul de loc unde e foarte bine să mergi acum înainte să fie invadat de milioane de turiști. De aceea, cu ocazia zilelor petrecute la Riyadh nu am vrut să ratez sub nicio formă Al Ula.

Nu am avut nici foarte mult timp, astfel că singura opțiune de a ajunge acolo a fost de a merge cu avionul din Riyadh dimineața și a reveni în seara aceleiași zile.

Am zburat cu FlyNas, a doua companie din Saudi ca mărime. Am decolat în zori din Riyadh iar după o oră și jumătate am sosit pe noul aeroport din Al Ula.

 

Terminalul de sosiri de la aeroport e mai degrabă un centru de informare turistică. Acolo am planificat ziua și am făcut rezervări pentru experientele disponibile. Am rezervat un tur „Hegra Day Tour” și unul „Hegra After Dark” care includea cina și un spectacol după lăsarea nopții.

 

Tot de la aeroport am închiriat o mașină – cea mai bună variantă de transport, pentru că deocamdată taxiurile sau transportul în comun lipsesc aproape cu desăvârșire la Al Ula.

Închirierea unei mașini a devenit mult mai facilă pentru străini. Cu noua legislație nu mai este necesar un permis de conducere internațional și oricine poate închiria cu condiția să aibă un număr de telefon local pentru a primi un cod de confirmare.

 

Aceasta este harta regiunii turistice Al Ula, colorată cu maro. Principalele drumuri sunt șoseaua circulară care o înconjoară și drumul transversal. Marele oraș Nabateean Hegra este în nord, orașul arab Al Ula și ruinele de la Dedan în vest, iar în centru sunt o serie de stânci monument al naturii, printre care și faimoasa Elephant Rock.

 

Prima oprire a fost la benzinărie, pentru că am primit mașina cu rezervorul aproape gol. Am pus jumătate de rezervor și am plătit mai puțin de 10 euro (un litru e doar 40 de cenți).

 

A fost o plăcere să conduc prin Al Ula. Drumurile sunt excelente iar peisajele splendide.

 

Primul loc unde am mers a fost muntele Harrat. Acesta e cel mai înalt punct din Al Ula și oferă o panoramă frumoasă peste întreaga vale.

 

Vederi de la Harrat Viewpoint. Peisajul natural este unic, nu pot spune că seamănă cu niciun alt loc pe unde am mai ajuns.

 

Coborând pe serpentine înapoi spre oraș

 

Al Ula Old Town este orașul vechi de 1000 de ani construit de arabi. Acesta era o ruină în paragină, dar azi toate clădirile au fost renovate, păstrând aspectul istoric, iar fiecare casă este un magazin turistic sau un atelier artizanal.

 

La volan prin Old Town

 

M-am îndreptat spre parcarea Winter Park pentru că urma plecarea pentru turul rezervat Hegra Day Tour. Intrarea la Hegra nu este permisă decât la bordul mijloacelor de transport oficiale. Pentru acest tur am lăsat mașina la parcare și am pornit mai departe cu autocarul.

 

La intrare la Hegra am fost întâmpinați cu ceai de hibiscus și curmale

 

Ghizii ne-au prezentat o introducere a turului într-o engleză impecabilă

 

Muzeul prezintă puțin din istoria locului.

Nabateeni au fost prima civilizație importantă din peninsula arabă. Au cunoscut o perioadă de mare dezvoltare între secolele 4 și 2 î.e.n. Fiind într-o locație importantă pentru drumurile comerciale, între rutele spre Persia și Orientul Îndepărtat și cele spre Europa și Mediterană, aceștia au profitat de locație, iar orașele lor au devenit puncte importante de negoț. Ei au construit orașe monumentale precum Petra în Iordania de azi și Hegra în nordul Arabiei Saudite, locuri unde poposeau toate caravanele cu cămile ce traversau Orientul Mijlociu.

Petra era capitala de nord, iar Hegra capitala de sud. Ambele orașe au strâns bogății impresionante din care s-au săpat în piatră construcții monumentale – așezăminte religioase sau morminte ale conducătorilor. Nu se știe cum au dispărut nabateenii. După ce au fost cuceriți de romani, așezărilor lor au fost la scurt timp abandonate; poate din cauza lipsei apei sau poate de la schimbarea rutelor comerciale. Au lăsat în urmă un patrimoniu arheologic unic și o cultură vastă care se pare că ar fi avut o mare influență în formarea poporului arab.

Situl arheologic de la Hegra este imens și nu a fost nici pe sfert excavat până acum. Se presupune că mai există sute de clădiri antice acoperite de nisip, dar multe altele au ieșit deja la lumină. Cele mai impresionante sunt zecile de morminte săpate în stâncile solitare din deșert.

 

Turul locului a fost exclusiv cu autocarul. Există un traseu circular la Hegra cu 5 opriri, aflate la 5-10 minute una de alta. Autocarele trec la intervale de 20 de minute și sunt în regim „hop-on, hop-off”.

 

Prima oprire a fost la stânca Saleh unde sunt săpate mai multe morminte mari.

 

La fiecare din aceste opriri există un ghid care povestește în detaliu povestea locului respectiv. Cu toții vorbesc engleza impecabil (ceva rar într-o țară unde aproape nimeni nu vorbește limbi străine) și sunt foarte amabili și bucuroși să răspundă la întrebări.

 

Mormintele nabateene săpate în stâncă erau grandioase. Cu cât persoana decedată era mai bogată, cu atât fațadele erau mai mari și mai frumos sculptate. De obicei, într-un asemenea mormânt era îngropată întreaga familie și se puneau tot felul de alimente și bogății pentru lumea cealaltă. Nabateeni erau politeiști iar credința lor era un amestec dintre religiile egiptene, grecești și feniciene.

 

Nisipul roșu de la Hegra, la fel ca cel din Petra

 

 

Următoarea oprire a fost un mormânt mai special. Acesta este cel mai mare de la Hegra și ar fi aparținut unui rege pe nume Lihyan. Aceasta este singura stâncă funerară de la Hegra care are un singur mormânt.

 

Următoarea oprire a fost la un munte unde se pare că era intrarea principală în oraș.

 

Aici era și principalul loc de întruniri  al liderilor din oraș. La capătul unui Siq (tunel natural între munți), era locul unde conducătorii luau audiențe numit Al Diwan. Era o cameră simplă și modestă săpată în munte.

 

Al Diwan, „tronul” din Hegra

 

Siq-ul din Hegra este mult mai mic decât cel de la Petra, dar este totuși un loc splendid. Pe drum sunt mai multe capele cu înscrieri religioase creștine, ebraice sau romane. Se pare că nabateeni erau un popor foarte tolerant și primitor, și se asigurau că toți vizitatorii indiferent de credință se simțeau la Hegra ca acasă.

 

Ghidul ne-a spus că acest loc este numit „chitara” datorită formei cavernei

 

Nabateenii au creat sculpturi în piatră frumoase dar natura a săpat și ea forme splendide în pietrele de la Hegra.

 

Muntele de peste drum de Siq are și el câteva morminte splendid sculptate. Construcțiile nabateene se realizau cu unelte simple (cu dalta) de sus în jos.

 

Ultima oprire la Hegra a fost la un atelier de olărit. Aici copii pot să creeze cu mâna lor vase ceramice ca în vremurile antice.

 

Autocarele pleacă toate la ore fixe. Nu contează câți pasageri sunt. Astfel, am revenit la mașină cu un autocar gol.

 

Am mers cu mașina spre cel mai renumit monument natural de la Al Ula: stânca ce se aseamănă cu un elefant.

 

Elephant Rock, un unicat creat de natură în mijlocul deșertului

 

Trecând pe sub trompa elefantului

 

Într-un loc splendid de partea cealaltă a stâncii este amenajat un bar. În fiecare seară la apus au loc petreceri cu DJ sau muzică tradițională iar mesele sunt așezate în gropi rotunde săpate în nisip și înconjurate de canapele moi.

 

Un loc perfect de relaxare la o cafea.

 

Locul are o magie unică pe care e greu să o descriu. Peisajul grandios, vântul care adie printre stânci, oamenii super prietenoși și muzica ambientală m-au adus într-o stare de liniște și bucurie totală.

 

Apusul la Elephant Rock

 

As mai fi stat mult și bine la terasa de la Elephant Rock dar urma al doilea tur la Hegra, cel de noapte.

 

La Hegra After Dark n-am mai plecat cu autocarul, ci cu caleașca trasă de cai.

 

Am oprit întâi la unul din munții unde s-au descoperit mai multe înscrieri nabateene. Drumul era marcat cu felinare aprinse.

 

Ghidul ne povestește despre scrierile nabateenilor. Se pare că literele lor au stat la baza alfabetului arab

 

Scrieri antice în piatră. Se pare că acestea era un fel de marcaj pentru caravane care să știe direcțiile către diferite destinații și trasee prin deșert.

 

Un mormânt nabateean neterminat

 

Cerul din deșert, plin de stele

 

Mai departe, cu caleașca spre locul unde aveam spectacolul și cina

 

Ultima parte din drum am parcurs-o pe cămile.

 

Aici am petrecut seara, într-un loc splendid, luminat de sute de felinare.

 

Străjerii în armuri antice păzesc intrările în morminte

 

Masa servită în deșert a inclus tot felul de delicii. Aici aperitivul

 

Începe spectacolul! Am ascultat un povestitor care ne-a spus istoria locului, am ascultat muzică arăbească, am privit dansatori, am mirosit tămâie și parfumuri locale – a fost o experiență pentru toate simțurile!

 

Am plecat impresionat de acolo. Ce a reușit guvernul saudit să facă la Al Ula e fantastic. Ținând cont că eram vreo 20 de turiști, că turul a costat doar 200 de riali (vreo 30 de euro) și că au fost câteva zeci de animatori, ghizi și vizitii care au participat la spectacol, e clar că nu este un proiect care face și profit. Dar saudiților nu le pasă de asta acum. Vor doar să facă din Al Ula o mare destinație turistică și cred că vor reuși.

 

Drumul de întoarcere spre parcare

 

Am plecat târziu în noapte de la Al Ula. M-am îndrăgostit de acest loc și am rămas cu un mic regret că n-am stat mai mult acolo. Cândva în viitor voi reveni cu siguranță.

 

Aterizarea la Riyadh după miezul nopții