Peloponez este peninsula din sud-vestul Greciei, aflată la vest de Atena. Teoretic, poate fi numită insulă de când s-a construit canalul Corint în 1893. De atunci, regiunea este complet înconjurată de mare, fiind legată de restul Greciei doar prin două poduri. Dacă am considera-o insulă, ar fi de departe cea mai mare a Greciei. Peloponez este delimitată la sud de Mările Egee și Ionică, iar la nord este separată de Grecia centrală de golful Corint.

Peloponez este probabil regiunea Greciei cu cea mai mare importanță istorică. Aici s-a dezvoltat prima mare civilizație a Greciei și a Europei, cea miceniană. Peloponez este plin de locuri pe care le recunoaștem ușor, fie din istoria antică, fie din legendele Olimpului, Iliada sau Odiseea, locuri precum Mycene, Argos, Patras, Kalamata, Epidaurus, Corint, legendara Sparta și Olympia, locul primei întreceri olimpice.

N-am mai ajuns niciodată în Peloponez până recent când am petrecut un weekend de iarnă în apropiere de Corint. Am luat un zbor dus-întors la Atena, am închiriat o mașină și am pornit direct spre vest. La Atena mai tot fusesem astfel că nici n-am mai găsit rostul să înnoptez acolo.

Am dormit în schimb la Loutraki, un port cochet aflat pe malul golfului Corint. Pentru că am mers iarna, am profitat din plin de tarifele off-season. Pentru o cameră la hotelul de 4 stele am plătit 30 de euro pe noapte iar pentru mașina închiriată doar 15 euro pe zi.

 

Centrul din Loutraki de la balconul hotelului. Orășelul era decorat de sărbători iar la difuzoare se auzeau colinde în engleză.

 

Am petrecut weekendul descoperind locurile istorice din Peloponez. Am vizitat siturile arheologice din Mycene, Tiryns sau Epidaurus, orașele Patras și Napflio și am găsit timp și pentru a ajunge la Delphi, dincolo de golful Corint, la faimosul oracol al Greciei antice.

Am început prima dimineață cu o oprire la mănăstirea Sf. Patapius, pe dealul de deasupra Loutraki.

 

Vedere peste Loutraki. În dreapta se vede golful Corint iar în depărtare canalul artificial care face legătura cu Marea Egee.

 

Vedere peste golf. Am avut parte de o vreme schimbătoare, dar în general a fost foarte cald, mult mai plăcut decât acasă.

 

Nu departe de Loutraki am poposit pe podul care traversează canalul Corint.

Ideea unui canal navigabil care scurta distanța dintre Marea Egee și Ionică datează încă din antichitate. Însuși Iulius Cezar a cerut un proiect iar împăratul Nero chiar a început construcția unui canal, dar a abandonat ideea.

Inaugurarea sa a venit abia în 1893, după o lucrare colosală care a durat 12 ani. S-a forat aproape 100 de metri în istmul de piatră pe o lungime de 6,3 kilometri. Canalul astăzi are o lățime de 24 de metri și o adâncime a apei de 8-12 metri.

 

Am pornit apoi în direcția Mycene, cea mai mare parte din drum fiind pe autostrada modernă ce leagă Atena de Tripoli.

 

Mycene era un loc unde mi-am dorit să ajung demult. Cetatea antică se află în estul Peloponez la poalele munților. Tot complexul arheologic face parte din patrimoniul mondial UNESCO.

 

La intrare la cetatea Mycene. Era vremea plăcută și am putut sta chiar la tricou.

 

Poarta leilor, impresionanta intrare în cetatea veche de peste 3 milenii.

 

Civilizația din Mycene a cunoscut apogeul între secolele 16 și 11 î.e.n. Micenienii erau renumiți ca luptători, constructori și comercianți având un nivel tehnologic mult peste toate popoarele din Europa de la acea vreme.

Totul a pornit de la această cetate fortificată iar timp de secole, civilizația miceniană s-a extins în tot sudul Greciei, în Marea Egee, Anatolia, pentru a ajunge să controleze apoi tot comerțul pe Mediterană. Ei au înființat orașe precum Napoli, Siracuza sau Agrigento în sudul Italiei și au avut relații comerciale strânse cu egiptenii și popoarele din Levant.

Mai jos, vederi din inima cetății.

 

Descoperirile arheologice de la Mycene din secolul 19 au fost de răsunet în lumea întreagă. În mormintele circulare excavate s-au descoperit comori vaste de aur, nestemate, unelte și vase de lut vechi de aproape 4 milenii. Este unul din cele mai importante tezaur descoperite pe continent.

 

Cel mai bogat și important mormânt descoperit a fost trezoreria lui Atreus (numit și mormântul lui Agamemnon). Regele Atreus apare în mitologia greacă ca primul conducător din Mycene iar mai faimoși sunt fii lui, Agamemnon și Menelaus (numiți Atreides – urmașii lui Atreus), cei care au purtat războiul Troian.

 

La Mycene se poate vizita și muzeul arheologic, unde sunt expuse o parte din descoperirile din complex.

 

Cele mai de valoare descoperiri însă sunt expuse la muzeul din Atena.

 

Scrieri descoperite la Mycene, care stau la baza alfabetului grecesc.

 

Mai departe, am condus printre câmpurile nesfârșite de portocali din apropiere de Argos. Portocalele erau coapte, gata de cules.

 

Am mai făcut o scurtă oprire la Tiryns, celălalt oraș important al micenienilor. Acesta era fortificația defensivă care apăra întreaga vale, nu departe de Marea Egee.

 

Ruinele de la Tyrins.

 

Castelul din Argos se vede în depărtare.

 

Drumul m-a dus mai departe la Nafplio, un oraș port despre care nu știam nimic. Locul m-a surprins plăcut, fiind extrem de pitoresc. Nafplio se află pe o peninsulă la mare, are un port pescăresc frumos și este înconjurat de 3 cetăți impunătoare.

 

Centrul din Napflio decorat de sărbători.

 

Palamidi este cea mai mare cetate, aflată pe dealul deasupra Nafplio. A fost construită de venețieni în secolul 18 pentru a deveni apoi un important bastion defensiv al otomanilor.

 

Cetatea este imensă, fiind cea mai impunătoare fortificație medievală din Grecia.

 

Cel mai frumos lucru la Palamidi sunt vederile splendide de pe ziduri deasupra golfului Nafplio

 

Ultima oprire a zile a fost la un alt sit arheologic din Peloponez: orașul antic Epidaurus. Complexul este uriaș și include o mulțime de temple, apeducte și clădiri antice.

 

Epidaurus era un oraș al artelor. Sculptura, pictura și teatrul au înflorit acolo. La fel, majoritatea sculpturilor excavate se află la muzeul din Atena dar câteva pot fi văzute și la muzeul local.

 

Cel mai important monument de la Epidaurus este amfiteatrul. Este unul din cele mai bine păstrate teatre antice din Grecia iar tribunele sale puteau găzdui 15.000 de spectatori.

 

Orașul nou Epidaurus, la malul mării a fost ultima oprire a zilei. Acolo am servit cina înainte de a reveni la hotel la Loutraki.

 

A doua zi am făcut un circuit mult mai lung, tocmai până la Delphi, de partea cealaltă a golfului Corint. Prima oprire a fost la Patras, cel mai mare oraș din Peloponez și al treilea ca mărime din Grecia.

 

Am condus mai întâi până pe dealul de deasupra orașului unde se află castelul medieval.

 

Vederi din castel peste Patras

 

Curcubeul peste golful Corint

 

Scările Agios Nikolaos duc direct în centru. Sunt 200 de trepte până jos.

 

Am mai oprit în Patras la biserica sfântului Andrei. Aceasta e una din cele mai importante biserici ortodoxe din Grecia. Adăpostește relicvele apostolului Andrei.

 

Biserica este un important loc de pelerinaj pentru ortodocși, mai ales pentru cei din România, sfântul Andrei fiind protectorul țării noastre. Aceasta e capela care adăpostește moaștele sfinte.

 

După plimbare prin Patras am părăsit Peloponez, traversând golful Corint pe podul nou. Podul Rio-Antirrio a fost inaugurat în 2004 și este unul din cele mai mari poduri suspendate cu cabluri din lume (are 2.3 kilometri).

 

După vreo oră și jumătate de condus am sosit la Delphi. Am oprit mai întâi în orașul nou, aflat la 600 de metri altitudine. Acolo am servit prânzul la o tavernă și am admirat vederile deasupra văii.

 

Situl arheologic se află la 2 kilometri de oraș. Sunt 3 locuri care merită vizitate la Delphi: templul lui Apollo și orașul antic aflat sus pe deal, templul Atenei aflat în vale la câteva sute de metri și muzeul arheologic. Toate se pot vizita cu același bilet de acces.

 

Am început turul cu orașul antic. Acesta este construit în trepte pe deal. Clădirile care se mai păstrează astăzi datează din secolul 6 i.e.n.

Aceea a fost și perioada de apogeu pentru Delphi în antichitate. Orașul era închinat lui Apollo, zeul cerului, artelor și a profețiilor. La Delphi era oracolul (sau mai degrabă oracol-ii) care preziceau viitorul. Grecii antici erau foarte superstițioși și aveau mare încredere în oracol. În moment dificile, în preajma unor decizii importante, regi, comandanți dar și oameni de rând veneau la Oracol pentru a li se prezice viitorul.

Întrebările lor erau simple. De exemplu: „Voi câștiga bătălia?”,”Voi avea copii?”, „O sa fac avere?” și așa mai departe. Răspunsurile de la Oracol veneau desigur contra cost și erau de cele mai multe ori vagi, încât să nu poată fi puse la îndoială.

 

Aceasta e una din capele unde se mergea la Oracol

 

Templul lui Apollo și vederi din centrul orașului antic

 

Amfiteatrul din Delphi

 

Mai departe, în vale, se află restul orașului antic și Tholosul Atenei Pronaia. Aceasta este probabil clădirea cea mai ușor de recunoscut din vederile cu Delphi. Este unică prin faptul că este un templu rotund, construit într-un stil cumva atipic pentru Grecia antică.

 

Am mers ceva pentru a vedea toate templele din Delphi.

 

Am găsit și oracolul la Delphi. Pisica aceasta mi-a răspuns la câteva întrebări. Desigur, asemenea Oracolului antic, răspunsurile ei au fost destul de vagi 🙂

 

Am încheiat plimbarea la Delphi la muzeul arheologic

 

Descoperiri arheologice de la Delphi

 

Pe lângă sculpturile antice grecești, la muzeu sunt expuse statui specifice altor civilizații precum egiptenii sau fenicienii. Aceasta sunt daruri aduse de călători străini la Oracol descoperite de arheologi la Delphi și o dovadă că renumele prezicătorilor depășise cu mult granițele Greciei.

 

Am continuat drumul pe partea cealaltă a golfului Corint. Nu departe de Delphi am ajuns într-o stațiune montană plină de turiști.

 

Arachova este se pare destinația preferată pentru locuitorii din Atena pentru plimbări de weekend iarna. Aflată la poalele muntelui Parnassus (2450 de metri) este nu numai o stațiune pitorească dar și locul de unde se ajunge la pârtiile de schi cel mai ușor din capitala greacă.

 

Trecând pe lângă muntele Parnassus am văzut pentru prima oară zăpadă în Grecia.

 

Am revenit pe autostradă la Atena înainte de zborul spre casă

 

Am mai rămas doar să vizitez Muzeul național de Arheologie. Acesta e locul unde sunt expuse descoperirile cele mai importante ale arheologilor și pentru mine a fost ca un fel de recapitulare a locurilor văzute în weekend.

 

Turul muzeului începe chiar cu cel mai important tezaur descoperit în Grecia, cel din mormintele de la Mycene

 

Expoziția de statui descoperite la Epidaurus și Delphi

 

Lumea greacă acum 3 milenii se întindea în tot sudul Europei. Mycene a fost „leagănul”, iar mai târziu puterea a trecut pe rând către Argos, Sparta, Corint sau Atena.

 

Mecanismul descoperit pe vasul scufundat în Antikythera este și el expus la muzeu (același care apare în ultimul Indiana Jones).

 

Muzeul include și o colecție mare de artefacte egiptene. Acestea au fost aduse în Grecia de conducătorii Ptolemeici ai Egiptului.

 

La o cafea în curtea cochetă de la muzeu

 

Înainte de aeroport am mai oprit pe dealul Lycabettus de unde se vede cea mai frumoasă panoramă peste Atena.

 

O vedere cu Acropole la final de plimbare