Mexicul este una dintre destinațiile turistice cele mai apreciate ale lumii. De ani de zile se află în topul celor mai vizitate țări, iar în 2021  s-a clasat pe locul 2 în lume la numărul de turiști internaționali (aproape 40 de milioane), întrecut doar de Franța. Mie mi-a luat însă mult timp până să ajung în Mexic prima oară. Am ajuns prin alte o sută și ceva de țări înainte. Nu m-am grăbit să merg în Mexic, mai degrabă de teamă. Teama venea de la toate poveștile cu crime, răpiri și traficanți de droguri auzite sau de la problemele deja binecunoscute pe care le-au întâmpinat românii la intrarea în statul nord american.

Anul acesta în primăvară mi-am făcut însă curaj și am mers pentru o săptămână la Mexico City și la Cancun. Cel mai mult eram interesat de partea istorică a țării: îmi doream să ajung la faimoasele temple și piramide aztece sau mayașe, dar la fel de mult voiam să descopăr cultura mexicană, faimoasă în lume pentru muzică, artă sau gastronomie (mai ales). Abia așteptam să văd piramidele faimoase de la Teotihuacan și Chichen Itza, să fac o baie pe nisipul fin din Cancun și Isla Mujeres sau să gust din niște preparate tradiționale ascultând muzică mariachi.

Am ajuns în Mexic cu zboruri Turkish Airlines via Istanbul. La dus am zburat la Ciudad de Mexico iar la întoarcere am plecat spre casă direct din Cancun. Între cele 2 am mai luat un zbor local al companiei Aeromexico. Am găsit un deal foarte bun: pentru toate zborurile am plătit mai puțin de 500 de euro, cu bagaje incluse.

Drumul cu Turkish a fost ca de obicei foarte comod, dar și foarte obositor. Pentru că am mers mai întâi spre Istanbul, practic ne-am depărtat de destinație, iar zborul direct spre Ciudad de Mexico a durat aproape 15 ore. Am dormit, am mâncat, am văzut filme, am făcut gimnastică dar tot a fost foarte dificil de suportat un zbor atât de lung.

 

Într-un final, am început aterizarea pe aeroportul MEX. Am observat de la fereastra avionului imensitatea asta de oraș. Ciudad de Mexico este unul din cele mai mari orașe ale lumii, având 9 milioane de locuitori în orașul propriu-zis și peste 22 de milioane în zona sa metropolitană. Din avion, pare că nu se mai termină.

 

Spuneam de toate problemele pe care le-au avut românii refuzați la intrarea în Mexic, de multe ori fără o explicație. Aceste probleme se datorează clanurilor interlope românești care s-au aciuat în număr mare în special în stațiunile de pe coastă. Aceștia s-au implicat în diverse afaceri ilegale de la trafic de droguri la trafic de imigranți spre granița cu SUA. De aceea, autoritățile mexicane se uită de 3 ori la fiecare turist român care intră în țară.

Chiar dacă nu aveam nevoie de viză, am mers în Mexic pregătit cu biletele dus-întors și rezervările la hotel printate, cu extras de cont, adeverință de angajat și alte acte în caz că e nevoie. Aceste acte chiar au fost verificate atent la controlul pașapoartelor și cred că dacă nu le aveam puteam avea ceva probleme. Am trecut și hopul acesta și iată că eram pentru prima oară în Mexic.

Transportul de la aeroportul internațional mexican spre oraș nu este foarte diferit de cel din Otopeni. Există taxiuri, unele cu tarife clare pe aparat altele mai cu negociat, car sharing precum Uber sau autobuze care fac legătura cu orașul. Am ales un Uber așa cum facem și acasă, iar comanda a venit în 2 minute la poarta specială rezervată pentru ei. Chiar dacă aeroportul este practic în oraș, aveam de mers vreo 40 de minute până la cazare prin traficul infernal din capitală. Costul Uber: echivalentul a vreo 40 de lei.

 

Am stat la un hotel de 3 stele din centrul capitalei. Aveam o locație strategică cu multe locuri interesante din oraș unde puteam ajunge rapid. Pentru un apartament spațios și confortabil am plătit aici doar 35 de dolari americani pe noapte. Moneda națională este pesos-ul mexican, dar majoritatea locațiilor turistice preferă plățile cu USD.

 

Nu mi-a fost ușor să mă adaptez la diferența de fus orar de 8 ore față de casă. Eram și cam rupt de pe zbor, dar am preferat să nu pierd toată ziua dormind și să încerc să adorm la o oră cât mai normală pentru a mă acomoda repede. Astfel, după un scurt repaus la hotel, un duș și o gustare am plecat să explorez orașul.

 

Aveam practic două zile pline în capitala Mexicului. Am decis ca prima să o dedic celor mai importante atracții din oraș, un city tour pe cont propriu, iar a doua să merg într-o excursie organizată spre complexul arheologic Teotihuacan aflat la 50 de kilometri.

Turul de oraș l-am făcut deplasându-mă cu Uber. Cursele au costat vreo 20-30 de lei fiecare, incluzând aici vreo două mai lungi pe care le-am făcut până la periferia orașului. Toți șoferii de Uber au fost super simpatici și amabili și m-am înțeles cu ei bine în spaniola pe care o mai nimeresc cât de cât.

 

Nu m-am simțit niciun moment în pericol pe străzile orașului. Am mers la pas prin mai multe zone și cartiere și absolut nimeni nu s-a luat de mine, dimpotrivă am găsit foarte mulți oameni amabili să mă ajute cu diverse întrebări.

Am început turul din Zocalo, inima capitalei mexicane unde se află Plaza de la Constitucion, una din cele mai mari piețe urbane al lumii, dar și simbolul orașului, Catedrala Metropolitană.

 

Piața are mai multe clădiri istorice impresionante, precum vechea primărie Ciudad de Mexico (sau CDMX cum i se mai spune)

 

Semnul CDMX și uriașa Plaza de la Constitucion

 

Vechea clădire El Arsenal construită de conchistadori adăpostește acum guvernul mexican.

 

Totuși cea mai măreață clădire lăsată în urmă de coloniștii spanioli este Catedral Metropolitan. Uriașa construcție mi-a adus cumva aminte de catedrala din Valladolid. Locul ales a fost chiar pe templul cel mai important din Tenochtitlan, capitala aztecilor. Spaniolii conduși de Hernan Cortes au pus la pământ toate clădirile ceremoniale aztece iar într-o demonstrație de forță, au ridicat acest mare monument catolic pe ruinele lor. Construcția catedralei a început în 1573 și s-a încheiat, după mai mai multe extinderi, 250 de ani mai târziu.

 

Fațada sudică a bisericii

 

Catedrala are mai multe secțiuni, capele și altare separate. Interiorul este grandios.

 

Am continuat plimbarea pe jos prin centrul istoric al orașului

 

Plaza Santo Domingo, un alt loc cu influențe puternice spaniole

 

Magazinele din centru sunt grupate pe zone. Într-o zonă sunt bijuterii, în alta magazine cu articole de petrecere, în alta magazine cu haine…

 

O zonă foarte mare este cea cu magazine cu rochii. Este vorba despre rochii speciale purtate de tinerele mexicane. Cel mai important eveniment din viața unei fete din Mexic nu este majoratul și nici măcar nunta, ci este Quinceanera când fetele împlinesc 15 ani și se consideră că devin femei. Această petrecere este una imensă, uneori cu sute de invitați, sesiuni foto, dansuri. Cel mai important lucru rămâne rochia sărbătoritei care trebuie să fie asemenea prințeselor din povești.

 

Mai departe, spre piața Garibaldi, este zona dedicată muzicii mexicane. Acolo sunt numai localuri unde în fiecare seară cantă trupele de mariachi.

 

Seară de seară este fiesta în Plaza Garibaldi. Muzica răsună de peste tot și terasele se umplu cu turiști străini. Piața totuși are un renume destul de dubios, fiind locul unde se strâng hoții de buzunare și toți escrocii în căutare de „gringos” cu bani. Am preferat să văd locul doar ziua, poate mai bine să evit problemele la prima zi petrecută în Mexic.

 

Am văzut prin zonă câteva zeci de mașini de politie, blindate și militari înarmați până în dinți. Ei au fost singurii care mi-au amintit că poate am ajuns într-o țară mai puțin sigură, nicidecum oamenii.

 

Tot lângă piața Garibaldi este strada unde ies muzicanții în costumele tradiționale pentru a fi „închiriați” pentru seară. Acolo opresc mașini, negociază un preț, eventual ascultă și o mostră de virtuozitate și dacă se înțeleg pleacă împreună la evenimentul care are nevoie de atmosferă.

 

Tot acolo am vizitat Museo del Tequila y Mezcal. Acestea două sunt cele mai faimoase băuturi spirtoase autentic mexicane. Ambele se produc din agave, o plantă adaptată bine la zonele aride ale Mexicului. Tequila se face din agave albastru iar mezcal din agave verde. Tăria băuturilor este similară, dar diferă aroma dată de cele două soiuri ale plantei.

 

Expoziție cu cele mai renumite sticle de tequila sau mezcal. Turul muzeului desigur s-a încheiat cu o degustare a celor două băuturi.

 

Câțiva dintre zgârie norii din cartierul Hidalgo. Nu departe se află Torre Latinoamerica, care cândva era cel mai înalt turn din America Latină. La turn se poate urca la platforma de observație de la etajul 44 pentru o vedere peste tot centrul vechi.

 

Mai târziu, am luat un Uber spre Coyoacan, un cartier mai înstărit aflat la sud de oraș.

 

În Coyoacan se află casa muzeu unde a trăit Frida Kahlo faimoasa artistă din Mexic. Aceasta a pictat tablouri unice creând o mișcare și un stil artistic specific mexicane. Pictorița a fost căsătorită cu alt mare pictor local, Diego Rivera. A fost făcută și mai faimoasă în lume de filmul în care este interpretată de Salma Hayek.

 

Am vrut să vizitez muzeul desigur, dar am aflat la fața locului că bilete se rezervă cu multe zile în avans. Chiar și pentru cei cu rezervări coada era lungă. Marea majoritate a vizitatorilor erau americani, probabil fani ai filmului. Dacă n-am putut intra la muzeu, m-am mulțumit cu o poză cu pereții săi colorați.

 

Am luat apoi un Uber mai departe până la periferia orașului, la Xochimilco.

 

Xochimilco este un parc vast unde s-au păstrat mai multe din canalele și râurile de pe vremea aztecilor. Plimbările cu barca prin Xochimilco sunt o activitate preferată pentru localnicii din Mexico City. Pe barcă localnicii mănâncă și beau – pot aduce de acasă sau comanda la fața locului. Unii dintre ei iau și mariachi pe barcă iar petrecerea este asigurată pentru câteva ore. Toate bărcile de la Xochimilco sunt foarte viu colorate.

 

Se pot face plimbări pe apă de 3, 4 sau 5 ore. N-am găsit nicio variantă mai scurtă de atât. Am servit în schimb prânzul chiar pe una dintre bărci acostate la mal.

 

Mai mult de curiozitate am luat metroul pentru a reveni în oraș. Trenurile sunt vechi și aglomerate dar circulă foarte des și acoperă o zonă vastă. Un bilet costă aproximativ 2 lei.

 

Am revenit la suprafață la Chapultepec, cel mai mare parc din CDMX.

 

Altar a la Patria marchează intrarea în Chapultepec

 

Parcul se întinde pe 700 de hectare la vest de centrul capitalei. Parcul are sute de alei, mai multe lacuri amenajate dar și monumente și muzee importante pentru oraș.

 

Jacaranda sunt copacii simbol pentru Ciudad de Mexico. I-am prins chiar în perioada anului în care sunt înfloriți. Culorile lor violet și albastru sunt absolut splendide.

 

Dintre toate muzeele din Chapultepec, unul este de neratat. Museo Nacional de Antropologia este cel mai important muzeu din Mexic și adăpostește o colecție imensă de artefacte din vremurile aztecilor, mayașilor și celorlalte civilizații din America Centrală.

 

Curtea muzeului are o arhitectură unică

 

Muzeul este împărțit în zone dedicate fiecărei mari civilizații antice din Mexic. Dintre acestea merită menționați Aztecii care s-au stabilit în podișul fertil din centrul Mexicului de azi, civilizația Maya care a inflorit în est, în peninsula Yucatan, Toltecii care s-au dezvoltat în vest și Olmecii în sud. Ar mai fi civilizația Teotihuacan, un popor misterios care se pare că ar fi precursorul tuturor celorlalți și care a dispărut complet în condiții necunoscute acum două milenii.

 

Cea mai importantă zonă din muzeu este cea dedicată Aztecilor. Colecția de artefacte descoperite este impresionantă.

 

Aztecii au înflorit în valea Mexicului, zona unde se află astăzi capitala. Acolo și-au construit marele lor oraș, Tenochtitlan ce a cunoscut apogeul dezvoltării între secolele 14 și 16. Creșterea lor a fost oprită brusc de sosirea conchistadorilor. Sub conducerea lui Hernan Cortes, aceștia i-au decimat pe azteci și le-au cucerit toate așezările. Aztecii care au supraviețuit luptelor au fost în mare parte uciși de bolile aduse de europeni, iar civilizația practic a dispărut brusc.

Aztecii se rugau la Quetzcoatl, șarpele cu pene și aveau o cultură extrem de complexă. Ultimul lor împărat a fost Moctezuma II (mai cunoscut ca Montezuma), ucis la scurt timp după sosirea spaniolilor.

Tenochtitlan era un oraș magnific în anul 1500 cu temple și piramide gigantice. A fost distrus complet de spanioli care pe locul templelor au construit clădirile monumentale din Zocalo.

Sus este o machetă a templelor din Tenochtitlan iar jos o pictură a orașului în acele vremuri. Capitala aztecilor era o insulă în mijlocul unui lac imens. Pentru a construi și extinde orașul Mexico, spaniolii au asanat zona și au construit clădiri pe zona mlăștinoasă. Casele și blocurile din CDMX se scufundă cu câțiva centimetri în fiecare an. Se spune că aceste este blestemul aztecilor, că pământul pe care s-a vărsat sângele lor va inghiți cândva tot ce au construit spaniolii.

 

Calendarul aztec, unul din cele mai importante obiecte din colecția muzeului. Acesta  demonstrează cât de avansată era știința lor înainte de sosirea europenilor.

 

Coroana ceremonială a lui Moctezuma

 

O altă zonă importantă din muzeu este cea dedicată culturii Maya. Mayașii sunt o civilizație mai veche, primele vestigii descoperite datând de acum 2200 de ani. Centrul Maya fost în peninsula Yucatan iar cel mai măreț oraș al lor a fost întâi Tikal (aflat în Guatemala de azi) și mai apoi faimosul Chichen Itza. Mayașii au cunoscut și ei apogeul dezvoltării în jurul secolului 16 și au decăzut o dată cu sosirea europenilor. Spre deosebire de azteci, au luptat multe decenii cu spaniolii fiind învinși abia la finalul secolului 17. Mayașii erau războinici temuți, aduceau sacrificii umane zeului șarpe Kukulkan, practicau sporturi cu mingea și avea cunoștințe avansate în astronomie și arhitectură

 

Artefacte antice ale mayașilor.

 

O reproducere a unui templu mayaș în curtea muzeului

 

O altă zonă extinsă este cea dedicată culturii Teotihuacan. Aceasta este cea mai veche mare civilizație din Mexic. Uriașul complex arhitectural Teotihuacan, aflat la nord de Ciudad de Mexico, a fost construit în secolul 6 i.e.n. Nu se știe mai nimic despre această civilizație. Au dispărut complet din motive necunoscute undeva prin secolul 9. Au lăsat în urmă doar imensele piramide ale Soarelui și Lunii și construcții extraordinare. Ce e sigur e că ei au fost precursorii aztecilor și mayașilor, care le-au preluat în mare parte știința, religia și cultura.

 

Reproducere a unui templu din Teotihuacan

 

Macheta marelui oraș Teotihuacan aflat la nord de Ciudad de Mexico.

 

Am văzut mai în grabă zonele dedicate Olmecilor, Toltecilor și tradițiilor mexicane moderne pentru că se apropia ora închiderii. Altfel, muzeul este fascinant și trebuie multe ore chiar zile pentru a-l explora în amănunt.

 

Seara am revenit la hotel. Mai jos monumentul Angel de la Independencia din centrul orașului.

 

Făcusem deja un maraton de vizitat încă de la sosirea în Mexic. Mersul, căldura și diferența de fus orar au fost epuizante. A urmat un somn lung de recuperare. Ziua următoare aveam să facem o excursie splendidă până la Teotihuacan la nord de capitală.