Anul Nou 2025 l-am petrecut în Asia de Sud-Est. A fost un concediu lung în care am profitat din plin de zilele libere de la final de an dar și de noile sărbători de la început de ianuarie. Am plecat din România imediat după Crăciun și am revenit tocmai de Bobotează. A fost mai degrabă un circuit de-a lungul căruia am ajuns prin câteva din cele mai renumite destinații turistice din regiune – am început cu un sejur în nordul Vietnamului, unde am petrecut 5 zile în capitala Hanoi și am sărbătorit revelionul pe apă, în golful Halong. Apoi au urmat două zile la Luang Prabang, cel mai frumos loc din Laos și alte 3 zile în Thailanda, la Chiang Mai, cea mai mare destinație turistică din nordul țării. Toate acestea au fost locuri unde am ajuns pentru prima oară, iar pentru noi a fost și o primă incursiune în Vietnam și Laos, ultimele țări din regiune pe unde nu ajunsesem. Trecuseră mulți ani de la ultima noastră călătorie în Asia și de-abia așteptam să ajungem din nou.

Nu a fost o călătorie pe care am planificat-o cu mult timp în avans și de aceea n-am avut tocmai variante optime de zbor. Perioada de sărbători de anul nou este una din cele mai scumpe momente pentru rezervări iar cu o lună înainte multe dintre zboruri pot fi chiar sold out. Cea mai bună variantă pe care am găsit-o a fost o combinație de mai multe companii, cu 2 escale și la dus și la întors. La plecare am avut zbor cu Tarom până la Istanbul, iar din Turcia am mers mai departe către Hanoi cu Qatar Airways, după o scurtă escală la Doha. Întoarcerea o aveam din Bangkok cu Oman Air, inclusiv o escală peste noapte la Muscat și o nouă escală la Istanbul înainte de ultimul zbor spre casă operat de data asta de Turkish Airlines. Chiar și această combinație nu tocmai ideală nu a fost deloc ieftină. Mult mai simplu a fost cu rezervările în Asia, unde am găsit zboruri scurte, convenabile și ieftine operate de Vietnam Airlines, Lao Airlines și respectiv Thai. Zborurile au fost cea mai mare parte din buget pentru că la cazări am economist mult, hotelurile din Asia fiind foarte ieftine chiar și de sărbători.

Am mai avut nevoie de vize pentru Vietnam și Laos, dar acestea le-am obținut rapid online cu câteva zile înainte de plecare. Pentru Thailanda și Oman, românii nu mai au nevoie de vize. Mai nou (din vara 2025) și Vietnam-ul a renunțat la vize pentru noi, dar la momentul respectiv ne-a trebuit.

A venit așadar și ziua plecării după ce am petrecut Crăciunul acasă în familie. Am început cu un zbor scurt până în Turcia operat de compania națională.

 

La Istanbul am avut vreo 3 ore între zboruri, inclusiv pentru a lua bagajele și a face check-in la Qatar Airways. La duty free începuse nebunia cu ciocolata Dubai.

 

Spre Doha am zburat 4 ore și am sosit la lăsarea serii

 

Revedere cu ursul de Hamad International – nu-l mai văzusem de mult. Între timp, aeroportul din Doha a urcat pe primul loc în topul aeroporturilor mondiale.

 

Grădina tropicală din interiorul aeroportului din Doha

 

Încă 6 ore am mai zburat până în Vietnam. Am dormit cea mai parte din drum iar pe aeroportul din Hanoi am sosit în zorii zilei următoare.

 

Am intrat rapid în Vietnam, n-am pierdut mult timp cu controalele, doar că șoferul nostru trimis de la hotel nu ajunsese. A venit și el într-un final după mai multe telefoane și am pornit spre oraș.

 

Ne-am cazat la un hotel din Old Quarter, centrul vechi din Hanoi.

 

Am stat la un hotel de 4 stele din centrul vechi unde am plătit foarte puțin. Nu pot spune că arăta extraordinar, poate comparabil cu un 3 stele european cel mult, dar locația era excepțională (aveam cam toate atracțiile din Hanoi la minute de mers pe jos) iar staff-ul a fost super prietenos și ne-a ajutat să planificăm mai multe tururi și transferuri. Am avut și o cameră la ultimul etaj cu un balcon panoramic de unde se vedea tot centrul. După drumul lung și obositor am petrecut mare parte din prima zi odihnindu-ne.

 

Hanoi este capitala Vietnamului, chiar dacă este al doilea oraș ca mărime după Ho Chi Minh (fostul Saigon). Are o populație de aproape 9 milioane de locuitori și de peste 20 de milioane în zona sa metropolitană. Aflat în nordul Vietnamului, clima din Hanoi este subtropicală influențată de musoni iar iernile pot fi destul de reci. Când am mers noi în decembrie, maximele nu au trecut de 24-26 de grade iar noaptea se făcea destul de răcoare.

Seara abia am ieșit pentru o scurtă plimbare. Chiar dacă Hanoi se întinde pe zeci de kilometri, majoritatea atracțiilor turistice se află într-o zonă destul de compactă în centrul vechi. La doi pași de hotelul nostru se afla chiar inima orașului – lacul Hoan Kiem

 

Pe o insulă din centrul lacului se află templul budist Ngoc Son. Vietnam-ul nu este un stat foarte religios, mai ales din pricina regimului comunist care limitează mult influența cultelor. Peste 80 % din populație se declară atei, iar din ceilalți marea majoritate sunt budiști. Am văzut mai multe temple vechi și frumoase prin Vietnam dar pline mai mult de turiști veniți să le admire decât de localnici la rugăciune.

 

Podul pe care se ajunge la templu

 

Lacul Hoan Kiem la lăsarea serii

 

De vineri până duminică în Old Quarters din Hanoi se organizează Night Market. Străzile înguste din centrul vechi se umplu de tarabe unde se vinde aproape orice iar zona care și așa e foarte aglomerată devine neîncăpătoare.

Prețurile din Vietnam sunt extraordinar de mici și se pot găsi tot felul de chilipiruri.

Hainele sunt poate cel mai bun suvenir pentru că multe dintre marile branduri ale lumii au fabrici în Vietnam iar piața locală este plină de asemenea produse, cu prețuri de 10-20 de ori mai mici decât la noi. Nu le-aș numi fakeuri pentru că cele mai multe sunt făcute în aceleași fabrici care exportă în occident iar calitatea este aceeași.

 

Centrul vechi este plin și de terase – restaurante și cafenele. Se poate găsi restaurant cu orice specific internațional și desigur sute de restaurante tradiționale.

Primele zile nu ne-am încumetat la mâncarea vietnameză care este ceva mai greu de înțeles – în sensul că nu prea știi ce mănânci.

 

Primele noastre mese în Vietnam au însemnat pizza, paste sau burgeri.

 

Ce am încercat însă din plin tradițional a fost cafeaua. Vietnamezii au o cultură foarte dezvoltată a cafelei (spre deosebire de majoritatea statelor asiatice care preferă ceaiul) și sunt multe locuri unde se găsește cafea de calitate și în sortimente variate. Cea mai faimoasă cafea în Vietnam este Egg Coffee – o cafea cu cremă de ou. Poate nu sună bine, dar mie mi-a plăcut mult – este ca și cum ai servi o cafea cu o prăjitură deasupra.

 

În zonă au loc zilnic tot felul de evenimente, spectacole si concerte – am dat de exemplu de un concert de muzică populară în onoarea partidului comunist

 

Scena uriașă care se pregătea pentru concertul de anul nou

 

Vederi din Hanoi Old Quarters

 

Cel mai enervant lucru în centrul vechi din Hanoi sunt scuterele. Sunt milioane de scutere în oraș iar marea lor majoritate nu respectă nicio regulă. Se bagă pe străduțe pe unde nu au voie, trec în viteză pe lângă pietoni sau chiar blochează străzi complet. Am văzut și cum polițiștii strigau după șoferi și nu-i baga nimeni în seamă iar fiecare traversare a străzii a fost o aventură pentru că nimeni nu oprește la trecerea de pietoni.

 

Ziua următoare am explorat orașul și ceva mai departe. Cel mai comod mijloc de transport din Vietnam este taxiul ce pot fi chemat prin Grab (o aplicație similară cu Uber).

 

Noi am vrut totuși să încercăm altceva la început și am pornit la drum cu o ricșă.

 

Traficul din Hanoi este infernal, indiferent cu care mijloc de transport mergi.

Orașul are o problemă imensă cu poluarea – atât a aerului, cât și cea fonică de la motoare și claxoane. Perioada de iarnă când nu prea e deloc ploaie și nici vânt este cea mai rea pentru calitatea aerului. Mulți dintre localnici purtau măști chirurgicale pe stradă și am avut și noi momente când am stat cu masca pentru că aerul era aproape irespirabil.

 

Poate cea mai renumită atracție din Hanoi printre turiștii străini este Train Street. Este vorba de o străduță aglomerată din apropiere de gară unde trenurile trec chiar printre blocurile de locuințe. Localnicii inventivi au transformat locul într-unul turistic deschizând sute de terase unde poți servi o băutură în timp ce trenul trece chiar pe lângă tine. Nu sunt foarte multe trenuri pe zi – vreo 3-4 dar chiar la hoteluri se poate afla orarul pentru a știi când exact să mergi la Train Street.

 

Cu o oră înainte de sosirea trenului terasele de pe Train Street începeau deja să se umple. Multe dintre mese erau rezervate în avans de turiști. Toate terasele sunt decorate și luminate iar locul arată foarte frumos.

 

Când se apropia ora, toată strada era deja plină de turiști

 

Am găsit și noi (cu greu) o masă la una dintre terase și ne-am luat o cafea în așteptarea trenului

 

Vine trenul!

 

Trenul a trecut pe la câțiva centimetri de noi. A mers destul de încet și a durat ceva până au trecut toate vagoanele

 

La scurt timp după ce a trecut, strada s-a golit

 

Am continuat cu mesele la restaurantele internaționale, prânzul din acea zi l-am servit la un local cu specific indian

 

O altă atracție turistică mare din Hanoi este închisoarea Hoa Lo. Aceasta a fost construită de francezi la finalul secolului 19 pentru a reține prizonierii politici, adică vietnamezii care se opuneau conducerii coloniale franceze.

Indochina Franceză (regiunea din care fac parte azi Vietnam, Laos și Cambodgia, dar și părți din teritoriul Chinei de azi) a fost o colonie înființată în 1887. Coloniștii francezi au condus aici până în 1941 iar perioada a fost una foarte grea pentru localnici, împovărați de o sărăcie groaznică. Indochina era pe atunci una din cele mai sărace zone ale lumii. Ce au lăsat francezii în urmă a fost și mai rău – foamete și războaie civile care au început imediat după al doilea război mondial. Chinezii au profitat de vidul lăsat de plecarea francezilor din regiune și au susținut conducători comuniști iar intervenția americană din anii 60 a adus unul din cele mai sângeroase războaie din epoca modernă.

Hoa Lo a fost un loc central în această istorie, fiind loc de tortură și detenție dură al francezilor împotriva localnicilor rebeli și mai târziu fiind locul unde nordul vietnamez încarcera prizonierii de război americani cei mai importanți, când era cunoscută ca Hanoi Hilton.

 

Muzeul de la Hoa Lo este foarte grafic și șocant. Vietnamezii prezintă foarte dur atrocitățile comise de coloniștii francezi. Nu știu cât e propagandă comunistă și cât e adevăr dar cert este că majoritatea populației au o repulsie puternică față de francezi și de perioada colonială.

 

Dacă Train Street este cea mai populară atracție turistică din Hanoi pentru străini, pentru vietnamezi de departe cea mai mare este mausoleul lui Ho Chi Minh, liderul comunist care a condus Vietnamul din 1945 până în 1969. Intrarea la mausoleu este gratuită, dar accesul este permis pe rând vizitatorilor pentru a evita aglomerația. La intrare, este coadă de mii de oameni la orice oră din zi.

 

O dată ce am trecut de coadă și de controlul de securitate, locul este foarte aerisit. Aleile largi sunt decorate cu flori și steaguri naționale, iar de o parte și de alta se regăsesc clădirile guvernamentale vietnameze.

 

Mausoleul propriu-zis se află în centrul complexului. Trupul președintelui este expus la interior, într-un sicriu de sticlă. Este îmbălsămat și conservat asemenea lui Lenin, iar sicriul este dus anual la Moscova pentru tratamente. Se poate intra în mausoleu câteva ore pe zi dimineața, în unele zile, dar pentru a prinde loc trebui să te pui la coadă cu noaptea în cap, pentru că toți cei 102 de milioane de vietnamezi vor să își vadă idolul.

 

Soldații pregătiți de schimbarea gărzii la mausoleu

 

Mai sunt multe alte locuri de vizitat în complex, precum palatul prezidențial, locul unde trăiește și în prezent liderul vietnamez.

 

Palatul nu se poate vizita, dar se pot vedea camerele în care a lucrat Ho Chi Minh din apropiere.

 

Ho Chi Minh (pe numele său adevărat Nguyen Sinh Cung) s-a născut într-un sat din nordul Vietnamului într-o familie educată, tatăl său fiind învățător confucianist și magistrat imperial. Prima sa meserie a fost de bucătar pe vas, care l-a dus mai departe în Franța și în Statele Unite. Mare parte din tinerețe și-a petrecut-o la Paris, unde a devenit atras de mișcările patriotice ale muncitorilor, fiind un membru activ al mișcării comuniste franceze. Anii aceștia i-au adus mai multe relații internaționale iar în 1923 s-a mutat la Moscova unde a studiat la Universitatea Comintern și unde l-a cunoscut pe Lenin. Mai târziu a ajuns ca agent rus în Guangzhou, în China franceză. Anul 1941 a fost începutul mișcării naționale vietnameze, a căreia a devenit lider în scurt timp, iar după încheierea războiului a devenit primul președinte al Vietnamului.

Regimul său a început ca unul democratic dar cu anii a devenit din ce în ce mai dur și mai apropiat de ideile marxiste. Guvernul său nu a fost recunoscut de marile puteri occidentale iar sudul țării a rămas a rămas capitalist cu sprijinul trupelor americane. La începutul anilor 60 a început războiul dintre nord și sud. Nordul condus de Ho Chi Minh cu sprijin militar rus și chinez și sudul unde au venit mii de trupe americane. Războiul ce a urmat a fost unul extraordinar de violent și a dus la sute de mii de morți de ambele părți, iar în ciuda superiorității tehnologice americane, vietnamezii comuniști au rezistat până ce americanii s-au retras învinși și au cedat Saigonul. Ho Chi Minh a murit în 1969 și nu a prins finalul războiului, dar vietnamezii spun despre el că este singurul lider mondial care i-a învins pe americani.

 

Garajul prezidențial

 

Casa simplă în care și-a petrecut Ho Chi Minh ultimii ani

 

Plantația de pomelo din curtea palatului

 

Vizavi de complex, am mai vizitat muzeul Ho Chi Minh, dedicat vieții acestuia

 

Etajul superior din muzeu se numește Creierul lui Ho Chi Minh. Este o expoziție tare ciudată ce include locuri din copilăria sa, scene de război sau reprezentări ale ideilor sale.

 

La magazinul de suveniruri am avut parte de un mic concert tradițional

 

Parcarea de la o terasă din apropiere de mausoleu. Se pare că sunt peste 7 milioane de scutere în Hanoi

 

Seara am luat un taxi spre zona modernă din oraș. Atunci am realizat cu adevărat cât de mare este Hanoi. Este și foarte diferit – am văzut pe drum cartiere sărace, zgârie-nori și rezidențiale strălucitoare, drumuri pline de gropi dar și autostrăzi suspendate impecabile. Contrastul între diversele zone din oraș este enorm.

 

Am mers la Vincom Mega Mall, unul din cele mai mari centre comerciale. Așa arată un complex rezidențial nou din Hanoi. Vin Group este o companie imensă în Vietnam, apropiată de guvern ce deține zeci de malluri, sute de clădiri de locuințe sau birouri și fabrici de tot felul.

 

Târgul de Crăciun, pe acoperișul Mega Mall

 

Patinoarul din interior

 

La hipermaket, raionul de cadouri de revelion. Am plecat înapoi la hotel încărcați de cumpărături.

 

Acestea au fost primele zile la Hanoi, iar vacanța noastră abia începe. Mai departe aveam să descoperim Vietnamul dincolo de capitala sa aglomerată, prin excursii la munte la Ninh Binh dar și la faimosul golf Halong.