Am făcut recent o călătorie foarte scurtă în estul Germaniei. Am zburat la Berlin pentru două zile și am revăzut câteva locuri din capitala germană iar a doua zi am petrecut-o la Potsdam. La Berlin am vizitat câteva dintre atracțiile din fostul Berlin de Est dar am ajuns și pe la Brandenbrug și castelul Charlottenburg în vest iar la Potsdam, oraș unde am ajuns pentru prima oară, am petrecut cea mai mare parte din timp la palatele regale din parcul Sanssouci.

Am zburat din București direct cu o cursă RyanAir spre noul aeroport Brandenburg din sudul capitalei germane. Aceasta este o cursă lansată de compania irlandeză de mulți ani dar mai mereu tarifele au fost prohibitive, exagerat de mari. Am mers mai ales pentru că de data asta am prins un preț foarte mic. Drumul până în Germania a durat o oră și jumătate și drumul pe autostradă spre oraș încă jumătate de oră.

 

Estul Berlinului seamănă mai degrabă cu România decât cu restul Germaniei. Blocurile odinioară gri construite de comuniști sunt acum colorate dar tot aduc aminte de perioada RDG.

 

O clădire emblematică din est este fostul sediu STASI – Securitatea est germană. Acesta este astăzi muzeu, iar camerele în care lucrau cândva spionii pot fi vizitate.

 

Pentru început o hartă a Germaniei de Est (RDG) și a blocului socialist est-european.

Republica Democrată Germană a fost formată oficial în 1949 în regiunea germană controlată de trupele sovietice după înfrângerea regimului nazist. Americanii și englezii nu au acceptat niciodată să renunțe la controlul pe care îl aveau în Berlinul de Vest, astfel că acesta a rămas înconjurat de RDG. Având dușmanii imperialiști în apropiere dar și o populație ce putea fi influențată de mirajul capitalist din vest, sovieticii au realizat necesitatea de a forma un serviciu de informații foarte puternic – așa a apărut STASI.

 

STASI s-a înființat în 1950 și a fost una din cele mai dure organizații de represiune din lume. Era o organizație imensă ce ajunsese la un moment dat să aibă 170.000 de angajați și colaboratori. Cu alte cuvinte 1 din 100 de est-germani lucra pentru STASI. Agenții se ocupau atât de spionajul extern, concentrat pe Berlinul de Vest și RFG unde urmăreau politicieni dar și oameni de rând, dar și pe populația internă care era ascultată și urmărită permanent. Cei care erau considerați pericole erau arestați pe loc, torturați, deportați sau chiar uciși. Unii erau torturați chiar în clădirea aceasta, locul fiind o mare spaimă pentru berlinezi.

Primul etaj din muzeu prezintă mijloacele de urmărire ale STASI și tot felul de obiecte folosite pentru ascultări.

 

La etajul superior, se pot vizita birourile conducerii agenției și sălile de conferință.

 

Acesta este biroul șefului STASI. Cel mai cunoscut dintre ei este Erich Mielke, cel care a condus agenția timp de 32 de ani fiind omul cel mai apropiat de dictatorul Honecker.

 

Aleea Karl Marx, numită pe vremuri bulevardul Stalin, era mândria blocului de est. Aici erau clădirile guvernamentale și blocurile de apartamente unde locuiau cei mai de vază membri de partid. Clădirile sunt în prezent locuite, dar toată zona arată foarte neîngrijit (cum nu am văzut nicăieri altundeva în Germania)

 

Zidul Berlinului a fost construit în 1961 pentru a înconjura Berlin de Vest. Scopul său era de a bloca afluxul de est-germani care încercau să fugă spre vest. Zidul de beton care marca zona de separație prin centrul Berlinului de azi avea o lungime de 43 de kilometri. A fost demolat aproape în totalitate în anii 90 după căderea regimului dar mai există încă câteva secțiuni prin oraș care au fost păstrate. Acestea sunt azi o adevărată expoziție de artă stradală.

 

Inima Berlinului de est era Alexanderplatz, piața numită după Țarul rus. Aici a fost ridicat în 1965 turnul de televiziune, care la acea vreme era cea mai înaltă clădire de pe continent. Scopul său nu era numai de comunicație ci a fost construit atât de înalt tocmai pentru a arăta vesticilor puterea blocului socialist.

 

Mai urcasem în turn când eram copil, am zis că era cazul pentru a-l redescoperi. Intenționat sau nu, turnul arată aproape la fel ca în vremea RDG. Liftul doar a fost schimbat.

 

Tot turnul are o înălțime de 368 de metri cu tot cu antenă iar platforma de observație se află la 203 metri. Deasupra se află și un restaurant cu vederi panoramice, cel mai scump din Berlin astăzi.

 

Ferestrele platformei de observație sunt orientate în jos și oferă niște panorame grozave peste tot orașul. Locul este de obicei foarte aglomerat cu turiști.

 

Din turn se pot vedea cel mai bine diferențele dintre cele 2 jumătăți din Berlin

Peisajul cu multe blocuri din Berlinul de Est

 

De partea cealaltă Berlinul de vest. Chiar mă gândeam, oare berlinezii de rând aveau voie să urce în turn în vremea RDG și să vadă cum arată occidentul?

 

Poarta Brandenburg este simbolul cel mai asociat cu căderea cortinei de fier și reunificarea Germaniei. Această poartă veche de 3 secole era pe granița de separație și nu se putea trece prin ea, fiind blocată de zid. Astăzi este punctul central al Berlinului

 

Memorialul evreiesc, o construcție imensă, modernă în apropiere de Brandenburg și de ambasada americană

 

Tiergarten, cel mai mare parc din Berlin, se afla pe vremuri în partea de vest.

 

Vestul Berlinului, dominat de parcuri vaste și clădiri colosale era cândva aproape în întregime curtea palatului regal al Prusiei. Charlottenburg este castelul cel mai bine păstrat din acele vremuri. Construit în secolul 18 de Regele Frederick, este unul din cele mai mari palate din Europa.

 

Am făcut un tur al muzeului chiar înainte de ora închiderii. Câteva imagini din palatul regilor Prusiei

 

Camera porțelanurilor, cea mai renumită încăpere din palat

 

Simbolurile regale ale Prusiei

 

Colecția de tacâmuri de argint

 

Grădinile de la Charlottenburg se întind pe câțiva kilometri.

 

Noaptea aceea am dormit la un hotel din afara Berlinului, nu departe de Potsdam unde am mers a doua zi.

 

Dimineața am mers la o cafea în centrul vechi din Potsdam

 

Mica Brandenburg, poarta din Potsdam

 

Potsdam este un orășel încadrat de un peisaj natural frumos cu multe lacuri și păduri. Acest loc a fost ales de aristocrația Prusiei pentru reședințe și palate de vară. Cel mai mare și faimos dintre ele este palatul Sanssouci

 

Domeniul palatului Sanssouci este mai mare decât întregul oraș Potsdam. Se întinde pe 290 de hectare și dincolo de palatul principal include zeci de alte clădiri de apartamente regale, grădini, alei și fântâni.

Există mai multe bilete de intrare în parc, Sanssouci Pass fiind cel care permite accesul la toate palatele din domeniu, altfel accesul în grădini fiind liber.

Am avut noroc și pentru că am prins o zi cu o vreme superbă.

 

Palatul Sanssouci și grădinile sale

 

Sunt vreo zece muzee care se pot vizita în domeniu incluse în bilet. Primul unde am intrat a fost moara de vânt istorică

 

Vederea peste imensul parc de pe acoperișul morii

 

Casa chinezească, în inima parcului

 

Singurul scop al clădirii era ca regele să își servească aici ceaiul în tihnă

 

Camera de oaspeți se afla în apropiere de reședința regală. Aici stăteau vizitatorii regelui Frederick cel Mare

 

Camere pentru vizitatori

 

Regele a dorit să aibă și o colecție personală de artă iar pentru asta a fost construită marea galerie, un culoar imens unde sunt expuse zeci de capodopere incluzând opere ale lui Rubens, Rembrant, Caravaggio sau Van Dyck.

 

Palatul regal Sanssouci nu impresiona neapărat prin dimensiuni. Comparativ cu tot domeniul este destul de mic.

 

Acesta este singurul loc din complex care se vizitează la o oră fixă. Când am luat biletele am primit și o oră pentru un tur. După o scurtă așteptare în curtea palatului, am intrat și aici.

 

La palat am primit un audio-ghid pentru a asculta istoria locului.

Crescut de tatăl său Frederick I, numit și regele-soldat, într-o educație militară, strictă, Frederick al II-lea a dorit să fugă de aceste lucruri, el fiind mai degrabă un pacifist, admirator al artelor și culturii. De aceea, a construit la Potsdam palatul Sanssouci (în franceză – fără griji), unde putea să se bucure cu adevărat de liniște și relaxare.

Frederick al II-lea a rămas în istorie cu supranumele „Cel Mare”. A domnit 46 de ani și este considerat cel mai important rege din istoria Prusiei.

Imagini din camerele regelui de la Sanssouci

 

Nu terminasem cu palatele de la Potsdam. Am mai vizitat și Neues Palais (sau palatul nou). Pentru a ajunge acolo am mers cu mașina, altfel ar fi fost vreo 5 kilometri de mers pe jos până la capătul opus al domeniului.

Acesta este ultimul palat construit de Frederick cel Mare, în ultimii ani ai domniei sale, realizat cu scopul de a găzdui întâlniri oficiale.

 

Camerele din acest palat mi s-a părut cele mai impresionante

 

Marea poartă de intrare în palatul regal

 

Mai erau palate de văzut la Potsdam dar am zis că este suficient. Cred că se poate sta lejer 2 zile în oraș și tot să n-ai timp să le vezi pe toate.

 

După amiaza am petrecut-o la soare pe malul lacului Templiner de la sud de oraș. Acolo am servit masa la un restaurant în pădure.

 

Mai târziu am revenit la noul aeroport Brandenbrug pentru zborul spre casă. Cum spuneam, a fost o o plimbare foarte scurtă dar o oportunitate frumoasă de a descoperi istoria recentă a Berlinului de Est și istoria ceva mai veche a palatelor regale ale Prusiei.