Macedonia de Nord este unul dintre statele europene pe care le cunosc cel mai puțin. Am fost o singura dată în Macedonia, acum vreo 15 ani, când am petrecut revelionul pe malul lacului Ohrid la finele unui drum lung cu mașina. După ce am plecat din Ohrid, doar am tranzitat capitala Skopje în drumul spre casă și n-am apucat să vedem mai nimic din oraș. N-am mai ajuns acolo de atunci, pentru că am preferat mereu în ultimii ani zborurile și am evitat drumurile lungi la volan. Anul acesta am petrecut un weekend la Skopje și am profitat de un zbor direct, foarte rar întâlnit.

Statul Macedonia de Nord se numește așa din 2019 în urma tratatului de la Prespa cu Grecia. Încă de la destrămarea Iugoslaviei în 1991, când Macedonia a devenit independentă, numele a fost un puternic motiv de conflict diplomatic cu grecii. Macedonia este și denumirea regiunii nordice a statului Elen. Numele este strâns legat de istoria lui Alexandru cel Mare și de legăturile cu popoarele antice din regiune, motiv patriotic revendicat de ambele părți. De aceea grecii nu au acceptat acest fapt și au blocat accesul Macedoniei în toate organismele internaționale. Văzând că nu pot intra în UE sau NATO fără a rezolva problema, macedonenii au fost forțați până la urmă să cedeze iar grecii au acceptat compromisul „de Nord”.

Toți acești ani de blocaj au adus multe pierderi statului fost-iugoslav. Îmi amintesc că acum 15 ani eram impresionați de nivelul de dezvoltare din Macedonia, de autostrăzi, de nivelul de trai. Mi se părea peste România pe atunci. Nu multe s-au schimbat însă iar în acest an, am descoperit o țară care arăta exact la fel ca la vizita anterioară, adică blocată în timp. A fost o ocazie bună și de a reînțelege încă o dată cât de mult s-a schimbat România în ultimul deceniu. Ei n-au avut fonduri europene, n-au avut investiții străine fiind afectați grav de opoziția Greciei la aderare în U.E..

Întreaga populație a Macedoniei de Nord este de 1,8 milioane. Dintre aceștia mai mult de un sfert locuiesc în capitala Skopje. Majoritatea populației (60%) se identifică ca macedoneni și vorbesc o limbă foarte asemănătoare cu bulgara. De altfel, bulgarii revendică teritoriul macedonean ca fiind istoric al lor și îi consideră pe macedoneni cum îi vedem noi pe cei din Republica Moldova. De parcă conflictele cu cei 2 vecini din sud și est nu erau suficiente, o treime din populația statului este reprezentată de etnici albanezi musulmani, fie cei care trăiesc aici de secole, fie cei refugiați după conflictul din Kosovo. Albanezii sunt majoritari în nord-vest și există inclusiv o mișcare de independență de Macedonia, iar zonele de granița cu Albania și Kosovo nu au fost străine conflictelor violente. Există și minorități importante ale populațiilor de turci, romi și aromâni. Capitala Skopje este desigur cel mai divers oraș al țării, un loc unde în ciuda tuturor diferendelor politice cu vecinii se trăiește pașnic și în armonie.

Spuneam că am zburat direct la Skopje. De fapt, am zburat direct la întoarcere pentru că am prins un loc pe un zbor charter operat de compania Dan Air, pentru a transporta sportivi români la o competiție internațională pentru tineret. La dus am zburat cu escală în Antalya. Am sosit în sudul Turciei cu un zbor Wizz Air întârziat noaptea târziu și abia am prins conexiunea cu zborul Sun Express spre Skopje unde am sosit după miezul nopții. La aeroportul  macedonean am fost așteptat de un șofer pentru transferul la hotel.

 

Nu am avut timp decât o zi și jumătate la Skopje. Asta a fost însă mai mult decât suficient pentru a vedea locurile interesante din oraș și împrejurimi. De fapt pot spune că pe toate le-am vazut în prima zi petrecută în oraș, pentru că ultima zi n-am mai fost pe nicăieri.

Am stat la un hotel de 4 stele din centru unde am avut un apartament foarte mare și micul dejun inclus. Trebuie să spun din start că Macedonia de Nord este foarte ieftină. Prețurile sunt de câteva ori mai mici ca la noi. Moneda națională este dinarul dar mai peste tot se acceptă euro.

 

Camera de la hotel. Tariful pe noapte: doar 35 de euro!

 

La micul dejun am găsit de toate, inclusiv pateu de ficat Ardealul

 

Am pornit prima zi în explorarea locurilor naturale din afara orașului. Sunt două foarte cunoscute: canionul Matka și muntele Vodno. Cel mai convenabil mod de transport e taxiul. E ieftin și se găsește ușor. Mai întâi am pornit spre Matka, la vreo 25 de kilometri de oraș.

Am avut un taximetrist care vorbea bine engleză. Am discutat multe pe drum, mai ales despre situația țării. Am aflat despre frustrarea macedonenilor față de Grecia și Bulgaria care le-au pus tot felul de bețe în roate în aderarea la UE. Interesant de notat însă că ei n-au nimic cu grecii sau bulgarii, chiar pe ultimii în consideră frații lor, dar au o mare supărare pe politicienii de acolo, dar și pe cei europeni despre care spun că și-au bătut joc de ei. Momentan Macedonia de Nord încă așteaptă aderarea la UE, dar a intrat în NATO în 2022.

Cei mai suparăți sunt macedonenii pe proprii politicieni, citez niște „hoți, corupți și criminali”. Trecând pe lângă sediul guvernului, taximetristul nu s-a ferit de la câteva înjurături.

 

După vreo 45 de minute am sosit la Matka. Chiar dacă este cea mai mare atracție turistică de lângă Skopje, drumul este într-o stare jalnică, de aceea am făcut și atâta.

 

Intrarea în parcul natural este liberă iar pentru a explora parcul cea mai bună variantă este o plimbare cu barca. Se pot face plimbări cu grupul sau privat, cu vaporașe sau cu caiace.

 

Am prins loc într-o barcă ce urma să plece imediat. Era excursia mai lungă care mergea câțiva kilometri adânc pe râu până la o peșteră.

 

Am mers vreo jumătate de oră prin canion. Peisajele sunt foarte frumoase

 

La intrarea în peșteră am coborât de pe barcă. Până la intrare sunt câteva scări amenajate.

 

Peștera Vrelo

 

Înapoi la bărci pentru drumul de întoarcere

 

 

La final de tur. Era o zi caniculară de vară și plimbarea pe Matka a fost foarte plăcută fiind mult mai răcoare în canion

 

Mai departe am luat un alt taxi și am mers direct spre muntele Vodno, mai precis spre telecabina care urcă până în vârf. Pentru că era un drum lung, șoferul nu a vrut să plece fără să negociem un preț bun. Mi-a cerut 10 euro pentru 40 de minute de condus.

 

Parcul de la telecabina Vodno. Cum spuneam, multe locuri din Skopje m-au făcut să simt că eram în România anilor 90

 

Telegondolele urcă de deasupra Skopje de la aproximativ 500 de metri până la aproape 1100. Un bilet dus-întors costă 2 euro.

 

Urcarea durează 5 minute iar panoramele peste oraș sunt grozave.

 

Sus pe deal este Millenium Cross, un monument imens

 

Steagul Macedoniei reprezintă soarele. Chiar și acesta a fost schimbat la presiunile vecinilor greci. Primul steag al Macedonia după destrămarea Iugoslaviei era soarele Vergina, un important simbol al Greciei antice.

 

Vederi peste Skopje

 

La coborâre am privit centrul din Skopje. Acolo se află vechea cetate otomană și orașul vechi, numit și Old Bazar.

 

Zidurile cetății Skopje

 

Am oprit direct la intrare în Skopje Old Bazar. Este un cartier foarte pitoresc cu case ce datează din vremea ocupației otomane. Mi-am amintit de centrul vechi din Sarajevo, care arată aproape la fel.

 

Magazine de suveniruri la tot pasul

 

Vechile băi otomane (Cifte Hammam) au fost transformate azi în muzeu de artă.

 

Am luat masa de prânz la Destan, cel mai faimos restaurant din centrul vechi. Acesta este vechi de peste un secol și pregătește cei mai buni cevapi, varianta vest balcanică a micilor noștri. Nota pentru masa cu 3 feluri a fost vreo 6 euro.

 

Am continuat plimbarea prin centrul modern din Skopje. Piața centrală este dominată de uriașa statuie a lui Alexandru cel Mare.

 

Poate cel mai interesant muzeu din oraș este Muzeul luptei macedonenilor pentru independență.

 

Muzeul modern prezintă istoria statului folosind multe manechine ce reprezintă marile personalități ale națiunii.

 

Muzeul promovează și multe idei naționaliste din cele care i-au supărat pe vecinii greci și bulgari. Mai jos este harta Macedoniei mari.

 

Stone Bridge, podul de 5 secole peste râul Vardar este simbolul orașului

 

Skopje mai este supranumit și orașul statuilor. Sunt o mulțime de statui monumentale peste tot prin centru.

 

Muzeul național arheologic

 

Probabil cea mai faimoasă persoană născută în Skopje este Maica Tereza. Albaneza pe numele ei adevărat Anjeze Bojaxhiu s-a născut în oraș în 1910. A devenit renumită pentru misiunile ei caritabile făcute în jurul lumii și mai ales în India la Calcutta. După moarte, în 2016 a fost canonizată de biserica Catolică.

Lângă catedrala catolică din Skopje a fost ridicat un monument pe locul unde aceasta ar fi copilărit.

 

Muzeul casei Maicii Tereza

 

Capela dedicată sfintei

 

Gara din Skopje și muntele Vodno în depărtare. Înainte de lăsarea serii am servit cina la un restaurant din zonă și apoi am revenit la hotel.

 

A doua zi n-am mai făcut nimic. M-am relaxat la hotel și la prânz am plecat spre aeroport. Am luat autocarul Airport shuttle care pleacă din fața hotelului Holiday Inn.

 

Părăsind Skopje

 

Autostrada de centură a orașului. Aeroportul este la vreo 15 kilometri de centru și se ajunge destul de rapid.

 

Cum spuneam la început am avut ocazia de a zbura direct de la Skopje la București. Zborul charter era organizat de compania românească Dan Air (renumiți pentru zborurile spre Siria pe care le operează din București). Aceștia hotărâseră să vândă bilete pe zborul de întoarcere pentru a nu pleca cu avionul gol.

 

Cu toate astea avionul era gol. Nu am fost decât vreo 8 pasageri în total în Airbusul A319. Am avut ocazia de a prinde un zbor unic care mai rar se poate întâlni.

 

Decolarea peste Skopje. După 45 de minute am sosit acasă pe Otopeni