Am făcut recent o excursie puțin mai nebună (chiar și pentru mine). Am mers tocmai până în Kârgâzstan, unde am petrecut numai 3 zile. M-a convins să merg acolo o ofertă unică la Pegasus Airlines. Am găsit bilete de avion din București cu escală la Istanbul la numai 120 de euro (tariful normal e de 3-4 ori mai mare). Din lipsă de timp nu am putut planifica un concediu mai lung astfel că acum, în luna iunie, am plecat pentru un weekend prelungit tocmai până în acest stat foarte puțin cunoscut.

Kârgâzstan a făcut parte din URSS până în 1991 când și-a obținut independența. În ultimele decenii, statul a fost condus de regimuri autoritare iar în politica externă a rămas foarte apropiat de mama Rusia dar și de puternicul său vecin, China. Țara are o populație de 7 milioane de locuitori și o suprafață de 200.000 de kilometri pătrați (doar un pic mai mic decât România). Poporul kirghiz are rădăcini mongole, rusești și turcești, limba vorbită de cei mai mulți este tot rusa (limba kirghiză este mai puțin folosită) iar Islamul este religia predominantă. Marea majoritate a locuitorilor trăiesc în nord și vest în zonele de câmpie, în capitala Bishkek, orașul Osh și în valea Fergana. 80% din suprafața țării este ocupată de munți înalți, cu vârfuri ce depășesc chiar și 7.000 de metri, parte din masivul Pamir în sud-vest și Tian Shan la est. Principalele atracții turistice ale țării sunt peisajele naturale montane, precum cele din jurul lacului Issyk-Kul și văile ce pornesc de la Karakol înspre granița cu China. Fără exagerare, Kârgâzstan este o Elveția a Asiei, dar evident mai are mult de lucrat la infrastructura turistică.

Harta Kârgâzstan

 

Am plecat seara din București iar pe la miezul nopții am decolat din Istanbul. Zborul spre aeroportul internațional din capitala Bishkek a durat 5 ore, dar am ajuns deja după ce se luminase de zi pentru că diferența de fus orar este de 3 ore.

 

Am ajuns în Kârgâzstan fără un plan clar. Îmi doream să fac un tur cât mai lung și să ajung la lacul Issyk-Kul. Rezervasem inițial un hotel în capitală unde m-am interesat de costul unui tur. Când mi s-a spus 1.000 de dolari pentru 3 zile am anulat și cazarea. Am găsit apoi un hostel foarte apreciat în oraș de turiștii străini. Acolo mi-au propus o excursie de 2 zile la 600 de dolari și tot mi s-a părut foarte mult. Cel mai bun compromis pe care l-am găsit a fost să închiriez o mașină care costa 80 de dolari pe zi, numai că atunci când cei de la hostel mi-au spus că trebuie să transfer garanția mașinii de 500 de dolari cu o săptămână în avans, am zis pas și doar i-am rugat să mă ajute cu un transfer de la aeroport.

Am încercat să contactez și agenții de turism locale sau companii rental car, dar n-am primit răspunsuri pentru că majoritatea sunt obișnuiți cu turiști care petrec 2-3 săptămâni în țară. Am sosit așadar în Kârgâzstan fără cazare, fără un tur sau mașină rezervată. Cam asta aș numi eu aventură (unii i-ar spune curaj nebun). La aeroport totuși m-a așteptat șoferul de la hostel, iar mașina nouă și atitudinea prietenoasă a lui mi-au dat ceva încredere pentru mai departe.

 

Drumul de la aeroport a durat jumătate de oră. Nu este atât de mare distanța până în centru dar traficul din Bishkek este infernal. Era încă devreme și la hostel a trebuit să aștept puțin până să ajungă managerul pentru a discuta despre închirierea mașinii.

 

Am avut noroc mare pentru că cei de la hostel au reușit să găsească o mașină de închiriat disponibilă și nu oricare, o Toyota Sequoia 4×4. Aceasta era cel mai scump tip de mașină disponibil în Bishkek, dar la final a meritat toți banii.

Mi-am dat seama mai bine ce mă aștepta când proprietarul mașinii a insistat să îmi explice în detaliu unde sunt roțile de rezervă și ce unelte am la dispoziție în caz de pană sau accident. I-am spus că nu am de gând să conduc offroad, iar el mi-a răspuns „O să vezi tu” :). Și am văzut…

A trebuit să las cash garanția de 500 de dolari. Nu mi-a fost clar dacă aveam sau nu asigurare inclusă sau în ce caz ar fi trebuit să plătesc vreo daună, dar alte opțiuni nu aveam. Am plecat la drum fără un ban cash pentru că i-am dat pe toți pe mașină și asigurare.

 

Am primit mașina cu rezervorul gol și am oprit la prima benzinărie. Am constat mai târziu cât de mult consumă SUV-ul dar din fericire benzina în Kârgâzstan e foarte ieftină (vreo 3 lei litrul)

 

Înainte de a părăsi capitala, am oprit și la un supermarket pentru provizii de drum. Am găsit un magazin mare cu de toate, majoritatea produse de import din Turcia sau Rusia.

 

Prima parte de drum a fost mai grea până am ieșit din traficul din Bishkek, iar apoi am mers întins pe o șosea bună. Primul popas l-am făcut în orășelul Tokmok nu departe de granița cu Kazahstan-ul. Acolo am trecut și pe la un bancomat de unde am scos bani suficienți pentru zilele următoare. Dacă la Bishkek, cardul e suficient, mai departe spre munți nu s-a auzit de POS. Som este moneda oficială a țării (paritatea acum fiind vreo 1000 de som la un euro).

 

Am mai continuat vreo 40 de kilometri de la Tokmok pentru a sosi la turnul Burana, unul din rarele monumente culturale din țară ce fac parte din patrimoniul mondial UNESCO.

 

Turnul Burana este singura construcție păstrată dintr-un complex arhitectonic antic. Aici era cândva Balasagun, un mare oraș de pe drumul mătăsii. Invaziile mongole au ras orașul de pe fața pământului dar dintr-un motiv necunoscut, minaretul nu a fost atins și a rămas în picioare până astăzi, un mileniu mai târziu.

 

Turnul Burana, singur pe câmpia din nordul țării

 

Se poate urca în turn pe niște scări extrem de abrupte de unde se vede panorama peste întreaga vale

 

Am continuat apoi spre munți prin trecătoarea ce leagă lacul Issyk-Kul de restul țării. Peisajele începeau să devină din ce în ce mai frumoase.

 

Popas în inima munților

 

Am întâlnit prin Kârgâzstan multe astfel de peisaje cu stânci colorate cu forme ciudate.

 

Steagul țării pictat pe un munte

 

Am poposit mai apoi la Balychik, orașul de la coada lacului Issyk-Kul

 

Issyk-Kul este al doilea cel mai mare lac alpin din lume (după Titicaca). Are pe lungime 180 de kilometri și o suprafață de peste 6.000 de kilometri pătrați. Se află la o altitudine de peste 1.600 de metri, fiind înconjurat de munți înalți ale căror vârfuri au înălțimi de la 4.000 la peste 7.000 de metri în inima masivului Tian Shan. Adâncimea lacului este și ea impresionantă – se apropie de un kilometru. Issyk-Kul are o salinitate mărită și de obicei nu îngheață iarna. De aici i se trage și numele în limba kirghiză – Issyk (cald) Kul (lac).

 

Vederi de pe malurile Issyk-Kul

 

Localnicii din Balychik se răcoresc vara în apele lacului. Dacă la Bishkek erau aproape 35 de grade, la altitudinea lacului, temperatura era mult mai plăcută iar apa era numai bună de o baie.

 

Mai departe m-am bucurat de ultima porțiune de drum recent asfaltat.

 

Am continuat pe malul sudic al lacului unde drumul este aproape în totalitate în lucru. Sunt 1-2 kilometri pe asfalt, apoi urmează 2-3 de șantier. Numai așa am mers peste o sută de kilometri. De altfel, tot Kârgâzstan este un șantier, se fac drumuri, autostrăzi, căi ferate… cu ajutorul unui „binevoitor” împrumut uriaș asigurat de vecinii chinezi.

 

Am rezervat cazarea pentru prima noapte dimineața la Bishkek cât mai aveam încă internet. Am ales o pensiune la Bokonbaev chiar pe malul lacului Issyk-Kul. Bokonbaev este un loc splendid care cred că va deveni o destinație turistică cunoscută în viitor – sunt câteva plaje superbe pe malul lacului, iar peisajul cu vârfurile înzăpezite care se oglindesc în apa lacului este de vis.

 

La pensiune am avut opțiunea de cazare la o iurtă tradițională. Am ales totuși o cameră modernă pentru a avea căldură și televizor. Iurta este casa tradițională a nomazilor kirghizi iar acest mod de cazare este foarte apreciat de turiștii străini

 

Condițiile de la pensiune au fost peste așteptări, am avut wifi cu internet rapid, un mic dejun gustos, o baie foarte modernă și chiar o piscină în curte. Excelent ținând cont că am plătit 25 de dolari pe noapte.

 

După amiaza am avut ocazia de a testa rezistența SUV-ului 4X4 pe drumurile de țară din Bokonbaev. Am condus până la o plajă ceva mai izolată

 

Plaja Bocha, o frumusețe pe malul Issyk-Kul

 

Apa lacului extraordinar de curată

 

Zoom pe vârfurile din masivul Tian Shan. Ei sunt extensia nordică ai munților Himalaia și marchează granița cu China. Dincolo de ei este regiunea autonomă Uyghură (popor foarte aproape înrudit cu kirghizii)

 

Am rămas pe plajă până aproape de apusul soarelui

 

La pensiune, înainte să se lase noaptea

 

Dimineața am admirat o priveliște de vis de pe terasă

 

Micul dejun s-a servit într-o iurtă. Proprietara pensiunii m-a ajutat cu mai multe sfaturi pentru restul zilei. Am avut noroc că era profesoară de engleză și ne-am înțeles bine, altfel prin Kârgâzstan e foarte greu dacă nu vorbești limba rusă.

 

Am plecat mai târziu de la pensiune continuând turul în jurul lacului. Prima oprire a fost la canionul Szazka, un loc natural unic.

 

Canionul este numit Valea Zânelor și este o zonă naturală unică cu stânci multicolore cu forme aparte

 

Sunt mai multe trasee amenajate prin canion și am făcut o mică drumeție împreună cu un grup de turiști

 

Zidurile acestea par a aparține unei cetăți antice, mi s-a părut că ar semăna cu zidul chinezesc, dar totul este natural, creat de mișcările tectonice.

 

Vederi peste canionul Szazka

 

Mașina se ținea bine după toate hârtoapele pe unde am condus

 

Am mai poposit mai târziu la un alt loc turistic renumit al țării – stâncile Seven Bulls. Monumentul natural se aseamănă parcă cu muntele Rushmore, doar că nimeni nu a sculptat aici, decât timpul. Cele 7 stânci roșii au fost asemuite de localnici în poveștile lor cu 7 tauri.

 

Am urcat mașina până în vârful muntelui din apropiere pentru a admira panorama peste stânci

 

La cafeneaua din vârful muntelui se poate servi un espresso sau un capuccino italian (ceva foarte rar chiar și în locuri mai populate ale țării).

 

Vederi de vis cu o cafea bună

 

Jos în vale sunt amenajate mai multe iurte pentru turiști, se pot face drumeții montane pe jos sau călare pe cai. Nu am avut timp pentru a explora înălțimile munților din Kirghizstan (trebuie cel puțin o săptămână pentru asta) dar pot să vă spun din imaginile văzute că peisajele arată exact ca în Alpii elvețieni.

 

Aveam opțiunea unui drum mai scurt și de a reveni spre capitală direct dar am ales un ocol mai lung și întoarcerea pe malul nordic al lacului.

 

Cel mai îndepărtat punct unde am ajuns a fost orașul Karakol aflat la capătul estic al lacului, la doar câțiva kilometri de granița cu China. Karakol este renumit pentru peisajele sale montane, fiind aflat la poalele vârfurilor cel mai înalte din Tian Shan precum Khan Tengri care are 7.010 de metri. Din păcate n-am putut admira vederile munților din oraș din cauza ploii.

 

Karakol este baza cea mai bună pentru drumeții montane la mari altitudini. Dincolo de asta, orașul nu este extraordinar de interesant turistic. Singura atracție este biserica rusească din centrul orașului. Biserica ortodoxă din lemn datează din 1890.

 

Masa la un restaurant din Karakol: frigărui cu legume la grătar.

 

N-am ascultat sfaturile localnicilor și am revenit spre Bishkek pe malul nordic al lacului. Mi-era greu să îmi imaginez un drum mai prost decât cel pe care l-am avut la dus, dar a fost mult mai rău. Aproape o sută de kilometri de drum în construcție i-am făcut într-un timp dublu.

 

Am condus mult dar am putut admira și câteva peisaje foarte frumoase. Câmpurile cu milioane de flori multicolore mi-au plăcut mult

 

De la Cholpon Ata (cea mai mare stațiune turistică de plajă) am revenit la civilizație. De aici, drumul este impecabil dar apar și radarele (fixe sau echipaje de politie) la fiecare limitare de viteză

 

Am găsit la Cholpon Ata chiar și un hipermarket internațional

 

Am revenit la Bishkek după lăsarea nopții

 

Am dormit la același Apple Hostel, unde am rezervat camera deluxe cu televizor și aer condiționat. A fost numai 50 de dolari 2 nopți.

 

Ziua următoare am petrecut-o prin împrejurimile Bishkek. Condusesem deja destul dar tot am făcut o mini-excursie către Ala Archa parcul natural aflat la doar 30 de kilometri de oraș.

 

Accesul în parcul Ala Archa este permis doar autovehiculelor electrice. Pentru a vizita parcul am lăsat mașina în parcare și am luat un autocar electric ultimii 5 kilometri, transferul fiind inclus în biletul de intrare în parc.

 

Parcul se află la o altitudine de peste 2.000 de metri de-a lungul văii râului cu același nume. Prin peisajul superb sunt amenajate mai multe trasee montane inclusiv unele ce ajung până pe vârfurile de peste 4.000 de metri. Nu m-am aventurat prea departe și m-am limitat la un traseu mai scurt pe malul râului.

 

Apa turcoaz a râului Ala Archa

 

Fauna din parc este foarte variată. Se pot întâlni tot felul de animale sălbatice, eu am dat de o veveriță super simpatică.

 

Un brad cu 6 tulpini

 

Iurta prezidențială din Ala Archa a fost folosită pentru mai multe întruniri oficiale

 

Vederi din inima văii

 

Am revenit la parcare devreme cu un autobuz aproape gol. Majoritatea vizitatorilor din Bishkek petrec în parc o zi întreagă

 

Restul după amiezii l-am petrecut prin capitala Bishkek. Mult mai cunoscut sub numele său sovietic, Frunze, este un oraș modern comparativ cu altele din regiune. Cele mai importante atracții turistice sunt bazarul Osh și clădirile impozante din centru.

 

Piața Ala Too este centrul orașului

 

Muzeul National de Istorie, cel mai interesant din oraș

 

Muzeul prezintă istoria regiunii din vremuri antice până în prezent

 

Hanatul Kirghiz și vecinii săi în secolul 17

 

Iurta regală din acele vremuri

 

Călăria, o tradiție veche de secole

 

Nu lipsește desigur prezentarea istoriei („glorioase”) din vremea URSS și a președinților republicii independente post sovietice

 

Bishkek are și multe parcuri numai bune pentru o asemenea zile caniculare. Erau 36 de grade și umbra era la mare căutare.

 

O înghețată de la dozator ca pe vremuri

 

La fel ca la Moscova, în centru sunt cele două mari mall-uri tipic sovietice – TSUM și GUM

 

Cele mai bune suveniruri din Kirghizstan? Bomboanele cu ciocolată kazahe sau rusești

 

Desigur și alcoolul din statele fostei URSS. Vinurile moldovenești sunt foarte apreciate.

 

Am vrut să trec și pe la bazarul Osh dar aglomerația era mult prea mare și am revenit la hotel pentru o odihnă prelungită înainte de drumul lung spre casă

 

Dimineața la aeroportul din Bishkek, mai dezorganizat chiar și decât Otopeni