Principalele destinații turistice din Cuba sunt de departe Havana și Varadero. Acolo se cazează 90% din turiștii care sosesc în Cuba. Cei care au mai mult timp de obicei optează și pentru un circuit iar cele mai apreciate locuri sunt valea Vinales, o zonă naturală splendidă aflată la 200 de kilometri vest de Havana și cele 3 orașe aflate la est de capitală: Trinidad, unul din cele mai frumoase orașe coloniale din Caraibe, Cienfuegos, un oraș cu o arhitectură unică cu specific francez și Santa Clara, orașul unde este înmormântat Che Guevara.

Petrecând numai o săptămână în Cuba, ne-a fost imposibil să facem un circuit cu mai multe opriri iar singura soluție pentru a ajunge în aceste locuri au fost 2 excursii foarte lungi de câte o zi. O primă excursie a fost la Vinales unde am ajuns cu un taxi din Havana, iar cele 3 orașe le-am vizitat cu un tur organizat cu autocarul cu plecare din Varadero. Infrastructura Cubei nu este într-o stare foarte bună. Există autostrăzi lungi și șosele principale care leagă toate orașele mari. Problema este că ele arătau foarte bine cândva în anii 80 iar de atunci au fost lăsate exact așa cum erau și pe alocuri sunt foarte degradate. De aceea și excursiile au fost foarte lungi.

Pentru a ajunge la Vinales am rezervat o excursie chiar de la recepția hotelului din Havana. Am mers cu un taxi, o mașină mai nouă (ceva ce prin Cuba nu se găsește chiar ușor). Drumul la dus a durat aproape 3 ore. Am mers mai întâi pe cei 150 de kilometri pe autostrada dintre Havana și Pinar del Rio. Șoseaua nu e rea, dar când ți-e lumea mai dragă te trezești cu un filtru de politie sau cu o turmă de vaci care traversează autostradă.

 

Ultima parte de drum este și mai proastă. Mi s-a părut simpatic că șoferul nostru ne-a spus că fiind foarte nemulțumit de starea acelui drum a fost la guvern să ducă o petiție. Drăguț era că el chiar aștepta o rezolvare promptă. La intrarea în Valea Vinales am făcut un popas la un loc panoramic.

 

Unul din cele mari hoteluri din Vinales este Horizontes. Variantele de cazare în afară de acesta sunt la pensiuni locale sau le ferme.

 

Valea Vinales face parte din patrimoniul mondial UNESCO pentru relieful carstic și vegetația sa unică. Vederea peste vale era splendidă

 

Excursia noastră a continuat pe drumul ce își face loc printre munți.

 

Oprirea următoare a fost la Mural de la Prehistoria

 

Aceasta este o pictură uriașă realizată de un paleontolog renumit cubanez. În stilul picturilor rupestre, acestea a vopsit un perete montan întreg cu o istorie a speciilor de la începuturi până la apariția omului. Pictura a devenit cu timpul una din marile atracții turistice din regiune.

 

Oriunde te uiți prin Vinales sunt numai peisaje superbe

 

Am poposit apoi la Cuevas del Indio, una din cele mai faimoase peșteri din Cuba. Sunt o mulțime de asemenea peșteri săpate de ape în relieful calcaros din Vinales, dar Indio este cea mai mare dintre ele.

 

Am urcat întâi pe scări până la intrarea în peșteră.

 

Prima parte din traseu se merge pe jos câteva sute de metri pe o potecă amenajată

 

A doua parte din Cueva del Indio este scufundată și restul drumului se parcurge cu barca.

 

Am mers vreo 10 minute prin peșteră până am ajuns la ieșire

 

Pe la fiecare atracție turistică în Cuba se găsesc tot felul de magazinașe de suveniruri. E interesant că totul este produs de mână local, fie că vorbim de tablouri, sculpturi sau chiar magneți. Nu există nimic „made in China”

 

Zona Vinales este și una din cele mai fertile din Cuba. În jurul satului cu același nume se află câteva din cele mai prospere ferme din Cuba. Acestea se ocupă cu creșterea animalelor, cultivarea cafelei și mai ales a tutunului. La Vinales se produce majoritatea tutunului folosit în faimoasele trabucuri cubaneze. Multe dintre ferme se pot vizita și oferă diferite tururi și experiențe. La o asemenea fermă am petrecut restul după amiezii. Am întâlnit la intrare mai mulți turiști care făceau plimbări cu caii.

 

Finca Rancho Alegro din Vinales. Câmpurile cu tutun de-abia fuseseră sădite

 

Unul dinte fermieri ne-a făcut mai întâi o prezentare despre producerea cafelei și a tutunului la fermă.

 

Câteva produse locale: miere, cafea și rom de țară

 

Hambarele unde se pune tutunul la uscat. Pentru cele mai deosebite arome, tutunul se lasă la uscat și fermentat îmbibat în miere sau rom și împachetat în baloturi. Procesul acesta poate dura de la câteva luni la câțiva ani, iar cu cât un balot de tutun este mai vechi cu atât e considerat mai de calitate.

 

Mai târziu, am asistat la o demonstrație de rulare a trabucurilor. Am aflat că pentru a obține cele mai fine trabucuri se folosește tabac uscat de 2-3 ani și neapărat sunt scoase nervurile frunzei. Zic ei pentru că strică gustul și dau dependență.

 

Fermierii din Cuba sunt obligați să dea 80% din producție către guvern. Nu fac excepție nici producătorii de tutun. Doar statul are dreptul să vândă trabucurile oficiale timbrate, dar fermierii pot și ei vinde partea lor de producție fără etichete. Aceste trabucuri sunt de multe ori mai de calitate de cele de export iar prețurile direct de la fermă pot fi de 3-4 ori mai mici (asta după negocieri intense desigur).

 

Tot la fermă am servit și masa. Am avut parte de un festin tradițional pe cinste. Am putut alege felul de carne (pui, porc sau homar pe grătar) și pe lângă ele s-a umplut masa de bunătăți. Printre garniturile preferate de cubanezi sunt orezul, yuca fiartă, chipsurile de plantan sau fasolea neagră.

 

Am revenit la Havana pe lumină iar majoritatea drumului am dormit duși.

 

A doua excursie pe care am făcut-o a fost mai lungă. Câteva zile mai târziu am rezervat o excursie cu autocarul de la hotelul din Varadero. Turul se numea 3 Cities și includea opriri la Santa Clara, Trinidad și Cienfuegos. Era un traseu extrem de lung, numai vreo 8 ore doar de condus.

Am plecat în zorii zilei înspre Santa Clara, oraș aflat la 2 ore distanță.

 

Grupul includea mai ales turiști germani și canadieni. Ghidul ne-a vorbit în engleză iar pe drum am aflat o mulțime de informații interesante.

Agricultura din Cuba a fost un prim subiect de interes. Trecând pe lângă kilometri de câmpuri acoperite de buruieni ne-am întrebat și noi de ce nu se muncesc pământurile prin țară.

Pe scurt, motivul are de-a face cu transformarea statului cubanez de la o societate comunistă la un socialistă și împroprietărirea populației. Economia Cubei a fost lovită grav în 1989 când URSS și blocul comunist est-european s-a destrămat. De acolo ei luau tot ce le lipsea – mașini, utilaje, alimente. Ei produceau la schimb banane, ananas, zahăr sau rom și le schimbau cu statele prietene. Din anii 90, Cuba s-a trezit peste noapte singură cu o economie oricum lovită grav de embargoul american. Multe plantații au început să dispară, exporturile nemaifiind viabile.

Mai târziu, au fost desființate cooperativele iar unii fermieri împroprietăriți nu s-au simțit foarte motivați să mai muncească. Ei au oricum un minim de rație de alimente garantate de stat, iar mare parte din producție trebuiau s-o dea statului oricum. După moartea lui Fidel Castro, nu a mai existat nici multă motivație și nici vreo obligație de a mai munci. De parcă nu ajungea asta, în ultimul deceniu, plantații care încă mai funcționau precum cele de lime sau lămâi au fost distruse de o molimă și nu s-au recuperat nici acum. Din toate aceste motive, agricultura din Cuba este cu mici excepții inexistentă în prezent.

 

Prin satele de pe traseu mi s-a părut că sărăcia era lucie

 

Am făcut un prim popas pe autostrada A1 care leagă Havana de Santiago pe o lungime de vreo 900 de kilometri.

 

Acest popas este renumit printre localnici și se poate servi aici un mic dejun excelent. Sunt faimoase sandwichul cubano și milkshake de guava servite aici

 

O dată ce ne apropiam de Santa Clara discuția s-a mutat la istorie.

Santa Clara este orașul unde se află mausoleul lui Che Guevara și mormântul său.

Che, pe numele său adevărat Ernesto Guevara s-a născut în Argentina iar în vremea studenției a devenit un admirator al ideologiei comuniste. După ce a terminat medicina, a intreprins mai multe călătorii, iar în una dintre ele (în Mexic) s-a întâlnit cu Fidel și Raul Castro la o întâlnire a partidului comunist.

Fidel era în exil, împreună cu alți rebeli cubanezi, alungați de generalul Batista, dictatorul militar al Cubei susținut de guvernul SUA. Cuba era în acele vremuri un stat cu politicieni extrem de corupți, un paradis al cazinourilor, prostituției și altor vicii pentru turiștii americani.

În Mexic, Fidel și Che au lucrat împreună la un plan pentru a răsturna guvernul de la Havana. La 25 noiembrie 1956 aceștia împreună cu 80 de luptători au debarcat în sudul Cubei cu barca Granma. A urmat un război de gherilă dus în munți cu atacuri asupra bazelor militare ale lui Batista. Revoluționarii au primit din ce în ce mai mulți adepți din populația locală iar după 2 victorii importante obținute la Santiago și la Santa Clara, la nici 2 luni de la debarcare, dictatorul a fost forțat să fugă din țară iar conducerea a fost preluată de revoluționari cu Fidel în frunte.

Che Guevara a primit cetățenie cubaneză și a deținut mai multe funcții în guvern, inclusiv de guvernator al băncii naționale. După câțiva ani, plictisit de munca în administrație, Che Guevara a plecat din Cuba pentru a participa la alte mișcări revoluționare „anti-imperialiste” în Bolivia, Algeria sau Congo.

A murit în condiții dubioase. Varianta oficială cubaneză este că a fost capturat în Bolivia unde a fost torturat și ucis în închisoare. Varianta occidentală este că a fost asasinat chiar de către Fidel Castro îngrijorat de popularitatea sa mult mai mare în Cuba. Cert este că după moarte, Che Guevara a devenit un simbol al rebeliunii și spiritului revoluționar peste tot în lume.

Fidel Castro ar fi adus trupul lui din Bolivia în anii 70 și l-a înmormântat aici în locul celei mai mari victorii militare ale lor. Mausoleul lui Che Guevara din Santa Clara. a devenit un loc important de pelerinaj pentru toți patriotii cubanezi.

 

Pentru a intra în mausoleu a trebuit să lăsăm toate lucrurile în autocar. Accesul este permis doar cu un telefon și un portofel, nimic mai mult, iar controalele la intrare sunt stricte.

 

Muzeul de la mausoleu include o colecție de obiecte care i-au aparținut lui Che – uniforme, arme sau documente scrise de el.

 

Este și o colecție mare de fotografie cu el, desigur multe dintre ele alături de Fidel

 

La mormânt, sub mausoleu, fotografiatul este strict interzis. Am mai făcut un tur al monumentului la exterior înainte de plecare.

 

De la Santa Clara am traversat lanțul muntos care străbate Cuba de la est la vest. Ne-a luat mai mult de 2 ore pentru a sosi la a doua oprire din excursie: Trinidad. De pe traseu am admirat peisajele montane frumoase.

 

Când ne-am apropiat de Trinidad, am descoperit un peisaj mai diferit, câmpuri mai plate, unde se vedea că erau cândva mari culturi agricole. Această zonă din apropierea coastei Mării Caraibelor se numește Valle de los Ingenios și era cândva cea mai mare plantație de trestie de zahăr de pe continent.

Trinidad a fost înființat de spanioli în 1514 și este una din cele mai vechi colonii din lumea nouă. Producțiile vaste de zahăr din vale cu sclavi aduși de spanioli din Africa au adus orașului o bogăție vastă. După declinul industriei de zahăr și abolirea sclaviei, Trinidad a fost brusc abandonat de locuitori. Aproape un secol, clădirile au rămas pustii iar orașul și-a păstrat exact aspectul din vremurile coloniale. Abia în anii 70 a fost repopulat de guvernul cubanez iar vechile case au fost renovate. Datorită aspectului colonial extrem de bine păstrat, Trinidad face parte din patrimoniul mondial UNESCO.

 

Rămășite ale plantației San Isidro, una din cele mai mari din Lumea Nouă. Turnul bisericii era pe atunci cea mai înaltă construcție din Cuba

 

Înainte de toate am oprit la Trinidad la un restaurant. Am servit masa la Hotelul Mystique aflat într-un vârf de deal deasupra orașului.

 

De la masă am avut și o super priveliște peste Trinidad

 

La Trinidad am petrecut cel mai mult timp, am stat vreo 4 ore acolo. Autocarul ne-a lăsat aproape de centru și am pornit în tur prin centrul istoric din oraș. Din start m-au fascinat străzile și casele colorate.

 

Trinidad este un oraș absolut splendid. Arhitectura te duce cu gândul la vremuri de acum 4-5 secole. Nu numai clădirile, dar și atmosfera este aceea a unui oraș pierdut în timp.

 

Mașinile clasice nu lipsesc nici aici

 

Soarele ardea puternic când ieșea dintre nori. Am avut peste 30 de grade la Trinidad

 

Toată lumea căuta umbra din parcuri

 

Plaza Mayor, inima orașului Trinidad

 

Magazine de suveniruri pentru turiști

 

Calle del Real unde se află cele mai multe baruri și restaurante

 

La Canchachara este cel mai popular dintre ele pentru că doar aici se servește cocktailul cu același nume

 

Cel mai faimos cocktail din Trinidad este o băutură pe bază de suc de trestie de zahăr și rom. L-am savurat în timp ce am asistat la un mic concert de muzică latino

 

Nu departe este și o replică a Bodeguita del Medio, după cea din Havana. Aici se poate servi un mojito la fel de bun  ca în capitală și orice vizitator trebuie să lase un autograf pe pereți

 

După un Chanchachara merge bine și un Mojito

 

Am aflat de la localnici și despre greutățile vieții de aici. Trinidad a fost grav afectat de penele de curent din Cuba. Dacă la Havana am mai văzut să se mai ia curentul o dată, de 2 ori pe zi, la Trinidad oamenii au electricitate cel mult o oră, două pe zi. Nu se știe niciodată când și unde vine curentul, asta am aflat la baruri unde niște băieți fugeau să aducă gheață de pe unde puteau.

 

La final de tur prin Trinidad, am mai avut timp pentru ceva cumpărături. Am plecat din Trinidad pe de o parte înduioșați de greutățile prin care trec oamenii de aici dar și fermecați de frumusețea locului.

 

Mai departe am continuat pe coasta sudică a Cubei către Cienfuegos. Drumul acesta a fost ceva mai scurt.

 

Cienfuegos este un alt oraș colonial vechi al Cubei, unul din puținele ce au beneficiat de o planificare urbană amplă. A fost inițial o colonie franceză, iar arhitectura specifică se poate observa în tot centrul său istoric. Este supranumit Perla Sudului iar centrul său istoric face parte de asemenea din Patrimoniul Mondial.

 

Am ajuns târziu la Cienfuegos și nu am avut foarte mult timp. Am stat doar să admirăm clădirile din piața centrală și să luăm o gustare la un restaurant.

Vederi din centrul istoric.

 

Băieții încing o partidă de fotbal în centru. Asta e ceva mai rar de vazut, pentru că sportul cel mai popular din Cuba este de departe baseball.

 

La lăsarea nopții am revenit la autocar. A urmat un drum foarte lung până la Varadero. Nu recomand nimănui să vadă aceste 3 orașe într-o singură zi, dar dacă alternativa e a nu le vedea deloc, atunci excursia merită. Mai aveam însă câteva zile de relaxare pe superbele plaje din Varadero