Nuuk este cel mai important oraș al Groenlandei și centrul administrativ. Chiar dacă nu vorbim de un stat independent – Groenlanda aparținând de Danemarca – multă lume consideră că Nuuk este cea mai nordică capitala a lumii.

La Nuuk am petrecut cea mai mare parte din călătoria făcută în nordul îndepărtat. Am stat 3 nopți și am avut tot atâtea zile pline pentru că am sosit dimineața devreme cu un zbor din Kangerlussuaq.

Air Greenland operează toate zborurile interne din Groenlanda cu flota sa de avioane și elicoptere. Cele mai multe avioane sunt Dash 8, aeronave ce pot transporta 35 de pasageri, fiind potrivite pentru aeroporturile cu piste scurte ale insulei.

 

Zborurile interne din Groenlanda sunt faimoase pentru întârzieri și anulări din pricina condițiilor meteo. Din fericire, nu a fost cazul la zborul nostru spre Nuuk. Dimpotrivă, am prins o vreme splendidă și am putut admira peisajul de la fereastra avionului.

 

Survolând unul dintre marii ghețari ai Groenlandei

 

Aterizarea a durat puțin mai mult pentru că la Nuuk fusese ceață densă dimineața și pilotul a așteptat să se mai ridice.

 

De la aeroport, singurul mijloc de transport este taxiul. Nu sunt foarte multe în oraș, astfel că nu toată lumea a prins unul. Până la hotel, cursa a costat mult, vreo 30 de euro pentru numai 5 kilometri.

 

Nu se ridicase încă ceața de pe șoselele din Nuuk.

 

Hotelul din Nuuk unde am petrecut următoarele 3 nopți. Am avut un tarif foarte bun (pentru Groenlanda) iar condițiile au fost excelente.

 

Era prea devreme și camera de la hotel nu era încă gata, de aceea am lăsat bagajele și am plecat la plimbare prin oraș.

Nuuk este un oraș foarte mare pentru standardele regiunii. Sunt peste 17.000 de locuitori, aproape cât o treime din populația totală a țării. Centrul este modern și pe lângă casele vechi din lemn tradiționale are o mulțime de blocuri și clădiri moderne. Există restaurante pe alese, mai multe hoteluri, supermarketuri și chiar un mall.

Chiar dacă drumurile nu duc nicăieri (doar traversează orașul și se încheie în localitățile din periferie), am văzut destul de multe mașini și ceva trafic. La Nuuk, de altfel, sunt singurele două semafoare din Groenlanda.

 

Am trecut întâi pe la supermarket pentru provizii. Am găsit tot ce aveam nevoie acolo, dar la prețuri foarte mari. Asta este ceva standard în Groenlanda unde nimic nu se produce local și totul este transportat în condiții dificile din Danemarca sau alte părți ale Europei.

 

Nu sunt însă foarte multe lucruri de făcut sau locuri de vizitat în oraș. Una dintre cele mai plăcute activități sunt drumețiile pe munții care înconjoară orașul. Pentru că mai aveam câteva ore de pierdut până la ora de cazare, am pornit chiar la drum spre Quassussuaq, dealul cel mai accesibil din oraș.

 

Urcarea spre Quassussuaq se face pe un traseu de-a lungul liniei de telescaun. Acesta este folosit iarna și duce la câteva pârtii de schi amenajate, dar vara este dezafectat. Traseul este ușor și se face în cel mult o oră la urcare și mult mai puțin la coborâre.

 

Chiar dacă nu este un munte foarte înalt (doar 450 de metri), Quassussuaq oferă niște priveliști splendide peste orașul Nuuk și fiordurile care îl înconjoară.

Vederile din vârf sunt splendide.

 

Nuuk, văzut de sus

 

Iceberguri pe fiordul de la nord de capitală

 

Am stat mai mult pe munte, am făcut și un picnic acolo. După vreo două ore am coborât înapoi în oraș. Drumul la vale nu a durat mai mult de 20 de minute.

 

Între timp a ieșit și soarele prin oraș

 

Flori în Groenlanda

 

Vederea frumoasă de la fereastra camerei de la hotel. Avusesem două prime zile obositoare de când plecasem de acasă și aveam ceva somn de recuperat, astfel că n-am mai făcut altceva în acea zi.

 

Micul dejun la hotel dimineața următoare.

 

Pentru această zi am planificat o excursie cu barca pe fiorduri. Plecarea era după amiaza din portul turistic, astfel că am început ziua cu o plimbare prin centrul orașului.

Centrul modern din Nuuk, un loc modern și destul de sobru.

 

Mult mai pitoresc este cartierul istoric, cu case de lemn vechi de peste un secol. Nuuk a fost fondat în 1728 de misionarul danez Hans Egede iar numele coloniei pe atunci era Godthaab (Buna Speranță în daneză). Casa galbenă din imagine este chiar cea care a aparținut lui Egede.

 

Case pescărești la malul apei

 

În perioada de vară, icebergurile plutitoare sunt o vedere obișnuită prin Nuuk. Mie mi s-a părut ceva fascinant.

 

Tot în port se poate vizita muzeul național al Groenlandei, de departe cel mai interesant al țării.

 

Muzeul prezintă mai ales istoria și tradiția popoarelor aborigene. Aceștia fac parte din popoarele inuite (sau eschimoși), venite în nord extrem din Asia, după ce au traversat strâmtoarea Bering, colonizând pe rând Alaska, nordul Canadei și Groenlanda. Thule este prima așezare importantă a acestui popor și cea care dă numele culturii lor în regiune.

 

Costume ceremoniale și de vânătoare ale popoarelor inuite

 

Resursele fiind foarte limitate în ținutul arctic, tot ce a fost la îndemâna vânătorilor a fost folosit la maxim. Desenul de mai jos arată toate articolele care se produc din animalele vânate, pe lângă hrană desigur.

 

Credința locală este una păgână. Eschimoșii au zei multipli și cred în spirite ale naturii. De asemenea, pentru ceremoniile funerare se folosea mumificarea în grote de gheață.

 

Mai târziu, am mers în port pentru excursia cu barca pe fiord. Water Taxi este compania care operează majoritatea tururilor organizate. Aceasta servește în același timp localnicilor care se deplasează către satele mai îndepărtate.

 

Am plecat împreună vreo 4 bărci în coloană. Nu toată lumea mergea în aceeași excursie – unii se duceau să vadă balenele și pufinii, alții mergeau la ghețar să se cațăre pe gheață. Excursia pe care am rezervat-o însă includea pescuit pe fiord și o cină la Qooqqut, un sat aflat la capătul fiordului. Toate excursiile sunt foarte scumpe, dar o dată ajungi în Groenlanda…

 

Vederi de pe drum. Am mers vreo 30 de mile pe fiord, croindu-ne drum printre iceberguri

 

Ghida noastră era o tânără de origine inuită. Aceasta ne-a povestit pe drum multe despre obiceiurile locale în zilele noastre. Pescuitul și vânătoarea sunt încă activități obișnuite pentru toți localnicii în zilele noastre. Mai ales pescuitul este foarte ușor pentru că peștii sunt din abundență iar în perioada de vară este permis fără restricții.

Barca s-a oprit într-un loc natural splendid în apropierea unei cascade. Acolo ne-a spus ghida că este locului ei preferat pentru pescuit.

 

Din start, vreau să spun că nu am nicio legătură cu pescuitul. Am fost de câteva ori la pescuit în copilărie și tot ce am prins vreodată au fost niște fâțe mici iar sportul nu s-a lipit deloc de mine.

Pe barcă am primit fiecare o mulinetă tradițională de lemn cu 3 ace cu cate o momeală colorată din plastic și am fost invitați să pescuim. Mă și gândeam că o să stăm cu orele plictisiți și n-o să prindem nimic.

 

Am dat drumul la ață până momeala a ajuns aproape de fundul apei la peste 150 de metri. N-a durat nici două secunde până a început să tragă de fir.

 

Am „mulinat” de zor la fir iar când am scos la suprafață nu mi-a venit să cred. În fiecare din cele 3 ace pe care le aveam am prins câte un pește cod mare. Era de departe cea mai mare captură din viața mea dar și cea mai ușoară.

 

Ceilalți turiști au prins și ei câte un pește din prima, dar impresionați de isprava mea au încercat și ei să o egaleze. Fără succes. Trei dintr-o lovitură nu e pentru oricine.

 

Ghida ne-a spus că peștele cod se prinde ușor și este din abundență. Mult mai greu este să prinzi Redfish, cel mai gustos pește pentru ei.

Ce credeți că am prins la câteva secunde după a doua mea lansare? După cele două capturi respectabile m-am retras în glorie, și i-am privit pe ceilalți încă vreo douăzeci de minute încercând să egaleze performanța. M-am plimbat pe barca ca un expert dând sfaturi… Glumesc și eu, a fost norocul chior al începătorului.

 

După ce toți au făcut o captură mulțumitoare, am plecat cu plasele de pește la drum. La oprirea următoare, mergeam la restaurant ca să-i gătim.

 

La capătul fiordului am sosit la Qooqqut, una din cele mai izolate localități unde am fost vreodată

 

Restaurantul unde am mers la cină este chiar unul faimos în Groenlanda.

 

Restaurantul are specific thailandez și este o obișnuință ca pescarii să își aducă captura proprie pentru a fi gătită la bucătărie. Am fost invitați și noi acolo, unde am asistat la un „curs” de de-filetare a peștelui iar unii dintre noi au avut ocazia să o facă chiar ei.

 

Mai târziu, am servit mâncarea delicioasă făcută din peștele nostru. A fost o cină foarte plăcută pentru că am stat la povești cu ceilalți din grup veniți din diferite colțuri ale lumii. Cam toată lumea care ajunge prin Groenlanda are deja mare experiență în călătorii, astfel că am împărțit cu toții povești frumoase din jurul lumii.

 

Mai pe seară am mers la bărci pentru a reveni la Nuuk

 

La întoarcere, am avut parte de un apus splendid. Chiar dacă la noi era nor, în vest, pe ocean era senin iar soarele începea să strălucească o dată ce se apropia de linia orizontului.

 

Nuuk luminat de culorile apusului

 

Am debarcat la final și am luat-o mai departe la pas pe faleza de la malul mării din oraș

 

Absolut magic apusul la cercul polar

 

Am mers pe jos tocmai până la hotel, admirând culorile serii

 

Ziua următoare, vremea se anunța foarte plăcută. A fost ceață ca de obicei dimineața dar apoi a ieșit la iveală un soare splendid. Aveam varianta de a face o altă excursie pe mare, dar am ales altceva.

 

Am preferat să închiriez o mașină pentru o zi. Am ridicat-o din centru în ideea de a o lăsa a doua zi direct la aeroport înainte de plecare. Închirierea a costat numai 40 de euro adică aproape la fel cât un drum cu taxiul dus la aeroport. Probabil asta este cea mai ieftină idee de a petrece o zi la Nuuk.

 

Condusul prin Nuuk a fosto plăcere. Toate drumurile care traversează capitala și se ramifică spre periferii însumează vreo 40 de kilometri. Cred că în cele 3-4 ore de plimbare pot spune că am condus pe toate șoselele din sudul Groenlandei.

 

Am văzut aproape tot orașul de-a lungul plimbării, iar toate locurile arătau și mai frumos datorii vremii frumoase. Nu era foarte cald (cel mult vreo 15 grade) dar la soare era perfect.

Portul turistic din Nuuk

 

Copilași la drum cu educatoarea de la grădiniță

 

Flori la marginea drumului

 

Tunelul care leagă portul de centrul orașului

 

Vederea din cartierul Liams, una din cele mai frumoase

 

Vederea muntelui Sermitsiak, a fost numită de National Geographic printre cele mai frumoase ale lumii

 

„Gheață la mal”

 

Iceberguri pe fiord

 

Vreme de tricou în Groenlanda

 

Trafic mare la unul din cele 2 semafoare din oraș

 

Nuuk Center, mall-ul capitalei

 

Vederile mele preferate sunt însă cele cu casele de lemn colorate din orașul vechi

 

Statuia lui Hans Egede

 

De la statuie se vede cel mai bine tot orașul de sus

 

O gustare în port

 

Am admirat cum localnicii făceau acrobații pe canoe

 

Plaja Saqarliit a fost locul perfect pentru a încheia plimbarea

 

Nu m-am acomodat bine cu fusul orar din Groenlanda (4 ore diferență față de acasă) și am dormit și m-am trezit la ore destul de aiurea. Ziua aceea am adormit devreme și m-am trezit în mijlocul nopții pe la ora 2. Din întâmplare, m-am uitat pe fereastra camerei și nu mi-a venit să cred ce văd. Cerul era luminat în culorile verzi ale Aurorei Boreale!

Nici nu mă gândeam la posibilitatea asta, pentru că august nu este tocmai perioada potrivită pentru a vedea Aurora din cauza luminii puternice. Toți ceilalți turiști cu care mai vorbisem spuneau că e imposibil să vezi aurora vara în Groenlanda și nimeni n-o mai văzuse, nici măcar turiști care erau de vreo lună prin regiune.

Asta este adevărat în zonele mai nordice, dar la Nuuk (aflat mai la sud) este posibil să vezi luminile nordului în cele 2-3 ore ale nopții când chiar se întunecă atât timp cât apare o erupție solară puternică iar cerul este senin. În acea noapte s-au îndeplinit toate condițiile și ni s-a arătat Aurora. Era atât de puternică încât se vedea chiar din oraș, cu toată lumina de acolo.

 

Având asemenea noroc, desigur că nu am adormit la loc. Că tot aveam mașină am plecat să descopăr Aurora și mai departe de centrul luminat. Iar vederile pe care le-am prins au fost fantastice.

 

Imagini cu Aurora Boreală peste Nuuk.

 

Dimineața devreme am mers la aeroport și am lăsat mașina. Urma zborul spre următoare destinație, Ilulissat.

 

Vremea nu se mai anunța deloc grozavă în acea zi. Avusesem mare noroc cu zborurile la timp, cu cerul însorit și chiar la pescuit sau cu aurora. Oare urma să îl am în continuare?