Masivul Rila din centrul Bulgariei este unul din cele mai pitorești locuri din Balcani. Acolo se află Parcul Național al celor 7 Lacuri, o mare atracție turistică a vecinilor de la sud. Mi-am dorit mult să ajung acolo încă de prima dată când am ajuns prin zonă în stațiunea de ski Borovets acum vreo 8 ani. Imaginile cu lacurile alpine în trepte și peisajele montane splendide mi s-au părut fascinante.

Anul acesta, cu ocazia mini-vacanței de Rusalii am ajuns în munții Rila și am făcut o drumeție de o zi. Ne-am strâns un grup de prieteni și cu două mașini am plecat la drum de vineri seara. Am găsit o cazare la poalele munților, în stațiunea termală Sapareva Banya, dar până acolo era cale lungă – vreo 6 ore din București. Am ales, cel puțin la dus să facem un popas mai aproape, la Veliko Târnovo, orașul nostru preferat din Bulgaria.

Primul hop a fost la vamă la Girugiu-Ruse. Fiind început de weekend prelungit, am prins ceva coadă și am trecut vama într-un final abia după vreo oră.

 

Seara pe la 9 am sosit la Veliko și am mers direct la restaurantul nostru favorit din centrul orașului, Shtatstliveca. După o masă copioasă am mers apoi la cazare.

 

Am ales să petrecem noaptea la Interhotel VT, uriașul hotel de 4 stele din centrul orașului. Nu este tocmai cel mai bun hotel din oraș, dar niciun altul nu are o priveliște mai frumoasă. Astfel, dimineața am ieșit pe balcon camerei să admirăm vederea.

 

Înainte de a pleca mai departe la drum am dat o tură prin satul Arbanasi din apropiere. Satul se află în întregime în patrimoniul național pentru casele sale din piatră unice. Am rămas acolo să bem o cafea la o terasă cu vedere peste oraș.

 

De la Veliko Tîrnovo am plecat spre destinația noastră principală. Până la Sapareva Banya am făcut puțin peste 3 ore. După vreo o sută de kilometri pe drum național am ajuns la autostrada Hemus pentru a traversa munții.

 

De când am fost acolo ultima dată, bulgarii au terminat autostrada de centură a Sofiei. Drumul este excelent și reduce mult timp. Traversarea capitalei a durat cam 20 de minute, iar apoi am continuat tot pe autostradă spre munți.

 

Rezervasem o pensiune elegantă la Sapareva Banya. Stațiunea nu oferă prea multe variante de cazare, iar locația unde am stat avea de departe cel mai bun rating pe booking.com. Am plătit pe cazare doar 30 de euro pe noapte de cameră.

 

Seara am dat o tură prin centrul din Sapareva Banya. Stațiunea e cunoscută pentru izvoarele sale termale, iar în parcul central se află cel mai mare gheizer din estul Europei. Acesta aruncă non-stop apă fierbinte cu miros de sulf iar înălțimea coloanei de apă poate atinge 20 de metri.

 

Dimineața ne-am trezit devreme pentru a pleca în drumeție. Gazdele nostre ne-au făcut o surpriză și deși nu aveam micul dejun inclus ne-au pregătit o tavă tradițională cu „banitsa” (un fel de plăcintă cu brânză dulce)

 

Pentru a ajunge pe munte, am mers mai întâi către telescaunul de la Panichiste, aflat la 20 de kilometri de Sapareva. Am sosit la parcare după jumătate de oră de condus pe serpentine printr-o pădure densă de brazi. Apoi, ne-am echipat de munte și am plecat spre telescaun.

 

Am sosit la Rilski Ezera Lift dimineața devreme tocmai pentru a evita aglomerația. Telescaunul începe programul de la 9:30 iar pe la 10-11 sosesc valurile de turiști de la Sofia și e bine să ajungi înaintea lor.

Un bilet dus-întors a costat 15 leva (aprox 35 de lei). Altitudinea de jos1585 de metri și se urcă până pe platou la 2163 m. Drumul durează cam 20 de minute.

 

Prin Bulgaria tot plouase și erau furtuni de vreo 2 săptămâni. Îmi făceam griji de vremea care o să o prindem pe munte, dar a fost o zi perfectă.

 

Cam așa arată traseul celor 7 lacuri, marcat cu roșu mai jos.

Prima parte de traseu se merge pe creastă până la lacul Babreka. Traseul începe cu o urcare mai abruptă apoi este destul de plat. Partea asta se face cam în 60-75 de minute.

Partea a doua este urcarea până în vârf, la lacul Salzata. Este un drum destul de scurt, dar foarte abrupt. Durează o oră și jumătate dus-întors.

Întoarcerea spre telescaun se face pe un alt traseu, ceva mai lung, trecând pe la primele 3 lacuri din vale, iar drumul durează încă o oră și jumătate.

 

Cabana Rila este locul de unde începe traseul.

 

Gata de drumeție!

 

Traseul începe mai abrupt

 

Traseul este bine marcat și potecile sunt destul de largi. Am remarcat curățenia impecabilă de pe munte. Deși este cel mai vizitat traseu din Bulgaria iar afluența de turiști este mare, nu am văzut nici măcar o hârtiuță pe jos. Oamenii chiar respectă natura

Am ajuns deja la 2200 m. Se vede frumos cabana și valea

 

Mai sus, drumul a continuat lin iar peisajele de pe creastă au fost grozave. În depărtare se vedea și Musala – cel mai înalt vârf din Bulgaria (2925 m)

 

Un localnic și el pe traseu a venit cu cimpoiul la el. Nu prea avea talent așa că am grăbit pasul să-l depășim

 

Pe malul lacului Babreka (rinichiul) am făcut un prim popas. Aici se încheie prima parte din traseu. Se poate face cale întoarsă sau se poate urca până în vârf

 

A doua parte de traseu, ceva mai dificilă

 

Lacul Babreka văzut de sus

 

Cu cât urcăm mai mult, cu atât vedem mai multă zăpadă

 

Vederi minunate pe urcare

 

Lacul Okoto (ochiul) este poate cel mai frumos dintre toate

 

Brîndușe înflorite la malul apei

 

Munții cu zăpadă se reflectă frumos pe Okoto

 

A urmat cea mai grea parte din traseu spre cel de-al 7-lea lac

 

La finalul traseului… am ajuns!

 

Lacul Salzata (lacrima) este cel mai înalt

 

Sus în vârf am poposit mai mult. Peisajul este uluitor

 

Începeau să se strângă norii în vârf. Desi am mai fi stat mult și bine să admirăm peisajul am hotărât să o luăm la pas ca să nu riscăm să ne prindă ploaia pe munte

 

Am făcut mai întâi cale întoarsă până la lacul Ochiul. La coborâre a fost mult mai rapid

 

Mai departe am coborât până la bifurcația traseului. Drumul de întoarcere cotește prin dreapta pe malul lacurilor mai joase

 

Cel mai mare lac este Blizhnaka (Gemenii).

 

Mai departe, am traversat cascade și pârâuri

 

Peisajul și vegetația pe partea asta de traseu mi s-au părut cele mai frumoase

Lacul al doilea

 

 

Am sosit aproape de lacul cel mai jos. Cabana era încă foarte departe și mai aveam destul de mers

 

Pajiștile pline de flori aproape de cabană. Eram puțin extenuați, dar plimbarea pe munte a meritat tot efortul. A fost unul din cele mai frumoase trasee de munte pe care le-am făcut vreodată și ne-am pus de acord că vom reveni cândva pe acolo… poate pentru a urca pe vârful Musala.

După ce am servit o supă și un ceai fierbinte la cabană să ne încălzim am mers la lift pentru coborâre. Ultima plecare de sus este la 4:30.

 

După amiaza ne-am relaxat la complexul termal din Sapareva Banya. Apa caldă din piscine a mers grozav pentru recuperare după drumeția lungă.

 

Seara am mers la restaurantul din centrul stațiunii

 

Apusul la Sapareva Banya

 

Dimineața aveam varianta de a face un ocol pe la Mănăstirea Rila, cea mai frumoasă din Bulgaria. Aceasta se află aproape de Sapareva, dar dincolo de munți, astfel că ar fi trebuit să ocolim o oră pentru a ajunge acolo. Decizia de grup a fost mai bine să plecăm spre casă. Am mai povestit de mănăstire in articolul de mai jos…

https://crisgrig.wordpress.com/2018/05/14/sofia-si-manastirea-rila/

 

Drum întins pe autostradă spre casă

 

Înainte de a reveni în România, am mai oprit la Ruse pentru a lua masa la restaurantul Ponton aflat chiar pe Dunăre.

 

La vamă la Giurgiu am stat din nou mult la coadă. A fost o neplăcere la final de excursie, dar tot traficul din lume nu putea strica amintirile frumoase pe care ni le-am făcut în weekend.