După două zile petrecute la Auckland am părăsit cel mai mare oraș din Noua Zeelandă pentru a face o excursie spre sud la Matamata unde se află parcul Hobbiton, platoul de filmare pentru The Shire din Stăpânul Inelelor, la peșterile din Waitomo și la final aveam să rămânem peste noapte la Rotorua, paradisul termal al Insulei de Nord.

Traseul excursiei:

Excursia am făcut-o prin compania Great Sights ( greatsights.co.nz ) operează majoritatea excursiilor din țară, chiar dacă există zeci de agenții care vând aceleași excursii, ceilalți sunt doar intermediari. Excursia a costat mult, aproximativ 300 NZ$ dar ținând cont că trebuia să ajungem la Rotorua oricum și că o mașină închiriată pentru o zi era tot cam atât , a fost cea mai bună variantă disponibilă. Excursia includea și intrările scumpe la Hobbiton (84$) și Waitomo cave (50$), masa de prânzul și turul cu ghid. Am plecat pe la 7 dimineața din Auckland cu un autocar mare și confortabil iar drumul până la prima oprire la Matamata a durat 2 ore.

Am circulat spre Hamilton pe Route 1 pe singura autostradă cu două benzi a țării. Noua Zeelandă are de altfel drumuri foarte bune, dar nu a fost necesară să se facă mai multe autostrăzi pentru că în afară de împrejurimile Auckland nu există conceptul de trafic aglomerat.

O dată ce am părăsit aglomerația de la periferia Auckland drumul a fost liber și nu am mai văzut decât drumuri libere pentru tot restul concediul. Pe drum ar fi mers un somn, dar ghidul nu a tăcut din gură un minut. Ce e drept, printre multe informații neinteresante am aflat și multe lucruri utile. O să mai povestesc din ele pe parcurs.

Începând cu putină istorie, Noua Zeelandă a fost descoperită de europeni în 1642 când navigatorul olandezul Abel Tasman a debarcat pe insula de sud și a numit teritoriul Nieuw Zeeland după provincia omonimă din Olanda. Insulele erau locuite deja de mai multe secole de populația băștinașă Maori care a și reușit să îi alunge pe europeni. Un secol mai târziu britanicul James Cook a explorat insulele în întregime revendicând insulele în numele reginei.

Coloniștii nu s-au grăbit să ajungă și a mai durat un secol până când primele așezări mai importante au fost înființate. Motivele principale al lipsei erau două: distanța uriașă față de Europa (o călătorie cu vaporul dura multe luni) și lipsa mineralelor din sol – o problemă generală în NZ – care împiedică dezvoltarea agriculturii (nu cresc foarte multe plante) dar și a mineritului. Noua Zeelandă acorda în acele vremuri facilitați uriașe pentru cei care veneau, iar modul de trai care a prins cu adevărat a fost creșterea animalelor (vaci, oi sau căprioare) care a devenit principala sursă de venit.

Astăzi creșterea animalelor continua să fie principala activitate economică a țării. Noua Zeelandă este în topul mondial al producătorilor de lapte, lână, și carne de vită. De altfel, pe drumul nostru cu autocarul am văzut mii și mii de vaci.

 

Odată ce am sosit la Matamata am fost preluați de un autocar al parcului Hobbiton și un alt ghid local ne-a oferit informații. Hobbiton face parte dintr-o fermă de oi numită Alexander Farm.

Regizorul Peter Jackson (mândru nou zeelandez) a dorit să filmeze integral filmul în locații din țara sa natală. Locația pentru The Shire a fost una din cele mai dificil de ales și pentru asta a petrecut mai mult timp survolând cu elicopterul zonele fermiere de la sud de Auckland. După ce a identificat ferma familiei Alexander, a știut că acela va fi locul și a semnat un contract cu fermierii pentru o sumă derizorie. Decorul unde s-a filmat trilogia Stăpânul Inelelor a fost improvizat și nu a fost inițial planificat să fie unul permanent. După succesul uriaș al filmelor, mii de turiști au început să apară la Matamata iar fermierii au văzut oportunitatea de afaceri.

Când a început filmarea la serie Hobitul, s-a decis să se investească masiv în decoruri permanente (casele chiar au fost săpate în pământ și decorate integral) iar Peter Jackson și familia Alexander au semnat un contract de colaborare pentru înființarea unui parc turistic la finalizarea filmărilor, iar astăzi parcul Hobbiton este una din cele mai mari atracții turistice din Noua Zeelandă atrăgând un milion de turiști anual.

 

 

Grupul nostru de turiști era format aproape exclusiv din americani și japonezi. Europa era departe…

 

Imagini cu casele hobiților

 

Mi s-a părut foarte deosebit că toate casele sunt întreținute ca și cum ar fi locuite. Grădinile cu zarzavaturi au legume adevărate, casa brutarului are pâine proaspătă la ușă iar toate curțile au rufe la uscat și florile îngrijite.

 

Hobbiton e mult mai mare decât mi-aș fi imaginat eu

 

Unele case pot fi vizitate.

 

Casa lui Bilbo Baggins

 

Pajiștea unde în trilogii se țineau serbările din Shire

 

Vedere spre lacul amenajat artificial

 

Am servit masa de prânz la restaurantul Dragon’s Inn într-o atmosferă desprinsă parcă din film. Am primit bere artizanală iar la masă ni s-a servit un bufet uriaș unde am putut manca pe alese.

 

Ieșirea se face evident prin magazinul de suveniruri iar de acolo am plecat la drum spre Waitomo.

 

După încă o oră pe drum am sosit la Waitomo unde se află cele mai renumite peșteri din Noua Zeelandă numite Glowworm Caves. După o scurtă pauză am plecat cu grupul spre intrare. Am coborât pe o potecă și am continuat pe scări spre interiorul peșterii. Totul normal în prima parte, am văzut o peșteră obișnuită, dar frumoasă. Apoi am ajuns într-o zonă foarte întunecată de unde am fost îmbarcați pe bărci și am continuat drumul pe un râu subteran.

Ceva mai departe pe râu a început magia când „cerul” s-a aprins cu lumini albastre. Luminile sunt create de o specie rară de viermi Arachnocampa Luminosa care atunci când sunt în stare de larvă luminează puternic fosforescent. Viermii sunt cu miile pe pereții peșterii creând o imagine unică. Plimbarea se face pe întuneric pentru a putea admira luminile iar fotografiile sunt strict interzise. Nu am imagini așadar dar puteți face o căutare pentru a vedea cum arată interiorul Waitomo Caves.

 

Am ieșit la lumină cu barca la finalul plimbării

 

Nu am putut face poze la interior, dar imaginile erau exact ca pe panoul de mai jos.

 

Am sosit seara la Rotorua, iar după o scurtă plimbare prin centrul cochet al orașului am revenit la hotel la somn. Am stat la Rotorua Motel unde am avut un apartament confortabil chiar în centrul localității.

 

Dimineața am descoperit la răsărit de ce Rotorua este numită paradis termal. Aburul cald iese din mai toate curțile din oraș.

 

Recepționerul chinez de la hotel mi-a povestit despre cunoștințele lui despre România. Aici îmi spune despre filmul lui preferat din copilăria sa la Beijing. E vorba de „Ultimul cartuș” cu Sergiu Nicolaescu. 🙂

 

Imediat după micul dejun am plecat într-o mini excursie la câteva din cele mai deosebite locuri termale din Rotorua. Am mers la parcul geotermal Wai-o-Tapu iar apoi la valea vulcanică Waimangu.

 

O primă oprire a fost la vulcanii noroioși din Waiotapu. Până aici toate bune, mai văzusem și pe la noi.

 

Intrarea în parcul termal Wai-o-Tapu. Am mai văzut ceva comparabil în Islanda dar este cred unul din cele mai spectaculoase locuri de gen din lume.

 

Peste tot se vedeau cratere fumegânde, gheizere și lacuri termale

 

Unul din cele mai renumite locații de la Wai-o_tapu este Champagne Pool lacul vulcanic care își schimbă culorile în funcție de unghiul din care îl privești – apa este roșie, verde sau galbenă.

 

Champagne Pool

 

Devil’s Crater

 

Green Lake

 

Am mers apoi la geiserul Lady Knox. Este un geiser natural care erupe puternic la un interval de 6-12 ore. Problema este că turistul nu are răbdare atâtea ore să aștepte erupția, iar soluția a venit din chimie. Cu ajutorul unei substanțe chimice numite surfactant erupțiile sunt provocate. Există așadar program cu ore fixe când pot fi vizionate erupțiile. Am ajuns împreună cu câteva sute de turiști în apropierea orei programate. Rangerul ne-a povestit mai multe despre Lady Knox și despre geiserele lumii iar apoi a turnat substanța care după vorbele sale este similară cu detergentul, iar câteva secunde mai târziu publicul a admirat cu uimire explozia de apă fierbinte.

 

După ce am părăsit Waiotapu am mers 20 de minute cu microbuzul pentru a sosi la Waimangu, locul unei mari erupții vulcanice la finalul secolului 19. Atunci, în 1886, vulcanul Tarawera era renumit în lumea întreagă pentru terasele albe și roz (ceva asemănător cu Pamukkale din Turcia dar pe o arie mult mai vastă) fiind o mare atracție turistică a Noii Zeelande. În acel an, a avut loc cea mai mare erupției vulcanică din istoria insulelor, în urma căreia au fost distruse mai multe sate din jur dar și terasele colorate. Lacurile vulcanice de la Waimangu au rămas în urma exploziei.

Ghidul nostru, localnic de origine Maori, ne-a povestit multe despre zonele vulcanice pe care le-am vizitat dar și despre istoria și cultura Maori.

Poporul băștinaș din Noua Zeelandă a sosit pe insule prin secolul 13. Maori sunt descendenți ai popoarelor migratoare polineziene. Maori au credința și limba lor. Chiar dacă au fost creștinați de britanici, ei încă își mai păstrează credințele tribale, cred în spiritele naturii care se află în plante sau animale. Dintre acestea, cea mai sfântă, este feriga, planta cea mai comună din NZ – cu ale sale sute de specii din care unele ating dimensiuni uriașe.

 

Vederi peste jungla de la Waimangu, am mers pe o potecă vreo doi kilometri pe jos până la zona vulcanică

 

Inferno Crater

 

Am mai zăbovit și pe la masa de prânz iar turul a durat mai mult decât trebuia și eram îngrijorat că o să pierdem avionul. Aveam zborul spre Wellington rezervat la ora 3 iar noi de-abia terminat turul pe la 1:30 și plecam spre Rotorua.

 

După o cursă nebună spre aeroport am ajuns acolo cu doar 30 de minute înainte de decolare. Eram sigur că am pierdut zborul și am alergat disperat la check-in unde o doamnă foarte relaxată a pufnit în râs și mi-a spus relaxat că am ajuns devreme și să mai aștept un pic 🙂 Check-in s-a deschis cu 15 minute înainte de decolare iar 5 minute mai târziu a început îmbarcarea într-un mic ATR. 10 pasageri în total.

 

Rotorua văzută din avion. Mi-a părut rău că am stat doar o zi (de fapt mai puțin de o zi). Mai sunt multe lucruri interesante de făcut la Rotorua: se poate merge la Te Puia unde se pot asista la spectacole tradiționale Maori, se poate merge la o baie termală la Polynesian Spa sau se poate vedea lacul Rotorua de sus din telecabină. Poate data viitoare… 🙂 Urma capitala Wellington.