Ziua a doua pe Valea Loirei am făcut un traseu ceva mai lejer în care am vizitat câteva din castelele mai apropiate și am petrecut mai mult timp la două dintre cele mai deosebite castele din regiune. Este vorba despre Amboise și Chenonceau. Drumul a fost mai scurt decât în prima zi: am mers tot via Orleans, parțial pe autostradă și am sosit la Amboise după o oră și jumătate.
Prima oprire a fost pe Ile D’Or, insula din mijlocul Loirei de unde se vede priveliștea castelului Amboise, iar apoi am mers în centrul localității unde cu mare noroc am găsit un loc de parcare la doi pași de intrarea în cetate.
Castelul Amboise este unul dintre locurile cele mai încărcate de istorie din Franța. Prima fortificație de la Amboise a fost construită în secolul 10 de către gali pe un deal de pe malul Loirei. Castelul a fost apoi extins pentru ca în secolul 15 să devină reședință regală. Primul rege francez care a locuit la Amboise este Charles VII. Fiul acestuia, Charles VIII a adus arhitecți și artiști italieni și francezi care au contribuit la extinderea castelului precum și la aspectul interioarelor și grădinilor de la palat. Mai târziu regele Francis I de Savoia a fost crescut la palat. Pasionat de artă, regele l-a invitat pe Leonardo da Vinci la curte în 1516, iar acesta și-a trăit ultimii ani din viață la Amboise în slujba regelui, fiind înmormântat chiar în capela castelului. Henry II împreună cu soția sa Caterina de Medici și-au crescut copii la Amboise, găzduind-o și pe Mary Stuart a Scoției, promisă fiind pentru căsătorie fiului lor. Anul 1560 a marcat conspirația de la Amboise când în mijlocul războaielor religioase franceze tânărul rege Francis II a fost răpit de membrii casei de Bourbon. Conflictul s-a încheiat cu un armistițiu care a dat mai multe drepturi credinței protestante. După secolul 16, Amboise a cunoscut un declin, fiind în proprietatea unor figuri mai puțin cunoscute.
Am vizitat Amboise pe un soare splendid și am petrecut vreo 3 ore acolo. Pentru a ajunge la castel se urcă pe scări din centrul localității. Un bilet de intrare la castel este 11 euro. Foarte interesant mi s-a părut că printre fluturașii cu informații gratuite disponibile la intrare am găsit și o variantă în limba română. Primul loc pe care l-am vizitat a fost capela St. Hubert unde se află mormântul marelui da Vinci. Am admirat apoi vederea Loirei și a satului Amboise de pe zidurile abrupte ale cetății. Turul castelului se face doar cu ghid. Interiorul nu este extrem de impresionant dar este foarte variat în funcție de perioada în care au fost proiectate camerele – un amestec între stilul gotic și motivele tipice Renașterii. Cele mai deosebite camere sunt dormitoarele regale. Grădinile palatului arată fascinant cu multe flori și garduri tăiate cu o măiestrie extraordinară. La finalul vizitei am revenit în centru unde am servit prânzul la o terasă cu vedere la castel. Ne-am îndreptat apoi spre mașină iar înainte de a părăsi Amboise spre sud în direcția Chenonceau am mai trecut și pe la Clos Luce, vila unde și-a petrecut Leonardo ultimii ani din viață lucrând în slujba regelui Franței.
Chateau de Chenonceau este considerat de unii cel mai frumos de pe Valea Loirei, fiind al doilea cel mai vizitat castel francez după Versailles. Am constatat popularitatea sa încă de la sosire când de-abia am găsit un loc în parcarea uriașă unde opriseră multe sute de mașini. Am stat ceva la coadă și la casa de bilete (13 euro tarif întreg) iar apoi am intrat în domeniu. Locul este vast – castelul este aflat în mijlocul unei păduri care se întinde pe mai multi kilometri, iar proprietatea include grădini, domenii de vânătoare, ferme, herghelii și multe altele. Am trecut mai întâi printr-un labirint verde iar apoi ne-am plimbat prin pădure către castel. Am vizitat grădinile Caterinei de Medici decorate cu flori multicolore. Nu sunt chiar grădinile de la Villandry, dar arată fascinant și se vede cu ochiul liber că nicio floare nu este pusă întâmplator undeva și contrastele culorilor sunt gândite cu mare atenție. Din mijlocul grădinilor am văzut prima oară castelul construit chiar pe apele râului Cher.
Castelul a fost un motiv de luptă între amanta și soția regelui Henric al II-lea. Acesta i-a oferit cadou castelul Chenonceau curtezanei sale preferate, Diane de Poitiers, la jumătatea secolului 16 stârnind uluirea curții. Șotia sa, Caterina de Medici a râvnit la castel dar nu a reușit să-l ia în posesie decât după moartea regelui și după ce ea a devenit regent pentru fiul său regele-copil Francis II. Caterina a transformat Chenonceau în reședința ei personală modificând radical aspectului castelului și întregului domeniu. Ea a ordonat construcția grădinilor, reamenajarea râului Cher dar mai ales ea a extins castelul pentru a-l aduce la forma pe care o are astăzi. Un castel pe apă este foarte neobișnuit, dar Chenonceau nu a fost întotdeauna așa. Inițial castelul era sub forma unu turn construit pe malul apei. Diane de Poitiers i-a adăugat un pod peste Cher în perioada în care l-a deținut, iar mai târziu Caterina (probabil obișnuită cu vederea Ponte Vecchio din Florența ei natală) a construit o aripă nouă chiar deasupra podului, ajungându-se astfel la una din cele mai neobișnuite construcții ale vremurilor. Se spune că Chenonceau este unul dintre rarele exemple în care rivalitatea și ura dintre două femei au creat ceva foarte frumos.
Interiorul arată uluitor, iar decorurile camerelor sunt extraordinare. Majoritatea camerelor regale sunt decorate cu tablouri și sculpturi renascentiste majoritatea aduse de moștenitoarea familiei Medici în perioada în care a trăit acolo. Castelul este dispus pe 3 nivele. Sus se află apartamentele regale, sub care se regăsesc birourile și camerele de protocol. La subsol se află bucătăria și camerele angajaților. Aripa nouă de deasupra podului este o cameră lungă continuă. Jos se află sala tronului iar deasupra este expusă o galerie de artă. Singurul lucru care nu mi-a plăcut este aglomerația de turiști care pe alocuri este sufocantă. După ce am părăsit castelul, am mai vizitat pepiniera de flori, ferma cu animale sau serele cu legume. Un aspect interesant este că Chenonceau menține toate aspectele vieții din castel de pe vremuri și tot necesarul pe domeniu – de la florile pentru grădini la hrana pentru angajați este produs local. Mai sunt multe alte activități posibile la Chenonceau precum plimbări cu vaporașul pe Cher, echitație pe cai sau ponei pentru cei mici sau plimbări cu caleașca. Nu le-am încercat; se făcuse târziu și era cazul să ne continuăm drumul
După ce am plecat am mai făcut o scurtă oprire la Pontlevoy unde am vizitat mănăstirea renumită din centrul satului. Ceva mai interesant la marginea localității am oprit la o fromagerie de chevre (adică fabrică de brânză de capră). Acolo ne-am distrat făcând turul fabricii printre sutele de căprițe. Am observat sistemele automate de muls, ne-am jucat un pic cu iezii și apoi am observat procesul de maturare. La final am mers la magazinul de desfacere de unde am plecat cu multe feluri de brânză puternic mirositoare dar și vin produs local.
Blois este ultimul loc pe care l-am vizitat. Orașul este situat într-un loc fermecător tot pe malul Loirei la 30 de kilometri est de Amboise. Include mai multe clădiri vechi de mare amploare precum castelul omonim și catedrala St. Louis. Chateau de Blois a fost pentru o perioadă în secolul 16 locul întâlnirilor Etats General (adică a legislativului țării). Tot Blois a fost baza Ioanei d’Arc în lupta ei cu englezii. Nu am vizitat castelul, pentru că sosisem în oraș după ora închiderii dar ne-am mulțumit cu un tur prin centrul orașului.
La finalul zilei am mai trecut și prin Orleans dar nu pentru o vizită turistică ci pentru a merge la cumpărături. Am trecut pe lângă faimoasa catedrală din oraș cu mașina și prin centru dar locul ni s-a părut destul de șters – un oraș modern și practic lipsit de aerul fermecător al altor localități din zonă. Ne-am dus la mall-ul din centrul orașului unde am mers direct la hipermarket. De acolo am luat mai multe suveniruri franțuzești pentru acasă – cosmetice, dulciuri, foie gras sau brânză. De altfel, am fost uimiți cum prețul produselor (în special cele de mare calitate) este mult mai mic decât la noi. La Orleans am mai servit și masa seara târziu iar apoi am revenit la hotel. Mai aveam încă multe locuri de văzut.
Am plecat din nou la drum spre Orleans, de data asta pe o zi foarte însorită
Am oprit pe malul Loirei lângă Amboise
Castelul din Amboise
Am găsit un loc de parcare chiar în inima orașului
Intrarea în castel. Capela St. Hubert
Capela adăpostește mormântul lui Leonardo da Vinci
Vedere peste oraș
Zidurile de la Amboise
Florile în prim-plan
Insula din mijlocul Loirei
Interiorul medieval al castelului
Vedere de la Amboise
Grădinile sunt o minunăție
Peisagistica dusă la extrem
La plecare de la castel
Centrul din Amboise
Am servit prânzul în sat
Clos Luce – palatul unde a locuit Da Vinci
De acolo ne-am îndreptat spre Chenonceaux
Domeniul Chenonceaux e uriaș
Labirintul
O nouă grădina uluitoare
Culorile grădinii
O imagine tipică din Valea Loirei
Vedere cu castelul
Plimbări cu vaporașul pe râul Cher
Castelul Chenonceaux în toată splendoarea sa
Intrarea la castel
De departe cel mai aglomerat loc pe care l-am vizitat
Camera Caterinei de Medici
Muzeul de artă
Etapele construcției palatului
Fermele din domeniu
Pepiniera de flori
Lalele de toate culorile
Ferma de animale
Din nou la drum
Scurtă oprire la Pontlevoy
Pe drum am văzut o fabrică de brânză și am decis să ne oprim
Turul fabricii cu simpaticele căprițe
Sistemele de muls automatizate
Magazinul de desfacere
Am plecat încărcați de cumpărături
Continuând pe malul Loirei am ajuns la Blois
Castelul Blois
Fațada castelului
Înainte să plecăm am trecut pe la catedrală
Seara târziu am ajuns la Orleans
Am încheiat ziua la cumpărături
Salut te urmaresc de ceva vreme si imi plac articolele tale! Dar cand citesc articolele tale trebuie sa dau scroll sa mai vad si poze, pe mine m-ar ajuta daca ai alterna scrisul cu pozele :-).
Salut,
Multumesc pentru aprecieri si pareri. Am primit mai mult feedback legat de asta – unii prefera pozele la final, altii alternate cu scrisul. Unii doar citesc, altii doar se uita la poze. Am mai scris cateva articole cu pozele intercalate. O sa incerc sa mai alternez stilurile 🙂
Cristi