Unde naiba e Myanmar? – Partea 2 – Sosirea la Yangon

 

Myanmar este una din cele mai puțin cunoscute țări din Asia. Chiar și pentru mine a fost un mister până când am avut ocazia să o vizitez acum câteva luni. Reacția unora din cei cărora le-am spus unde plec a fost de mirare, așa cum am intitulat articolul, multă lume nu știa nici unde se află statul, iar alții s-au arătat îngrijorați având impresia că e un loc periculos. V-am povestit deja despre cum am ajuns acolo, de aici o să vă spun despre impresiile mele din Myanmar.

Burma a fost una din cele mai importante state ale Asiei, ocupând undeva prin secolul aproape întreaga regiune a Asiei de Sud-Est și fiind mai mereu în conflict cu Siam-ul (Thailanda de azi). După perioada imperială, de la începutul secolului 19 a urmat o perioadă de ocupație britanică până în 1948 când Burma (sau Birmania) și-a obținut independența. A urmat o perioadă grea pentru poporul burmez, cu mai multe lovituri de stat și un regim militar foarte dur la conducere. De la unul din cele mai bogate state ale Asiei, după ani de dictatură militară și izolare, Birmania a ajuns să fie unul din cele mai înapoiate state ale lumii, cu o inflație mare și o populație înfometată. Începutul anilor 90 a fost cel mai greu moment când mai multe răscoale ale locuitorilor au fost înnăbușite cu vărsare de sânge iar occidentul a condamnat și pedepsit statul  pentru încălcările drepturilor omului cu un embargou strict. Tot în acea perioadă capitala a fost mutată de la Yangon la Naypiydaw iar numele țării a fost schimbat în Myanmar. De vreo zece ani lucrurile au început să se schimbe încet spre bine, chiar dacă țara a fost în continuare condusă de militari. După mai multe progrese făcute înspre respectarea drepturilor omului, embargoul comercial pentru Myanmar a fost ridicat în 2013, iar anul acesta au fost organizate primele alegeri libere.

De câțiva ani încoace Myanmar a devenit o destinație turistică atractivă, fiind totuși o țară superbă cu o mulțime de atracții dar în același timp nefiind încă invadată de turismul în masă. Culmea, datorită regimului militar este și una din cele mai sigure țări ale lumii, orice crimă împotriva turiștilor fiind foarte aspru pedepsită. În Myanmar nu există droguri, crime sau prostituție. Este un stat unic în regiune, un ideal pentru mulți călători, care visează la acele locuri de care se pot bucura doar ei în liniște. Acum este un moment foarte bun de a vizita Myanmar, cât timp încă mai e așa.

Myanmar este un stat mare cu peste 50 de milioane de locuitori și o suprafață de 670.000 km2 adică de vreo 3 ori cât România. Cea mai mare parte din locuitori trăiesc în câmpia fluviului Irrawaddy care străbate centrul țării de la nord la sud până la vărsarea în Marea Andaman. Infrastructura nu e foarte dezvoltată, existând o singură autostradă de la Yangon la capitala Naypiydaw și mai departe spre Mandalay. Altfel, drumurile sunt proaste și foarte aglomerate, făcând ca distanțe mici de 200 de kilometri spre exemplu să fie parcurse în 5-6 ore. Există căi ferate care leagă orașele principale construite de britanici cu mai mult de un secol în urmă. Trenurile sunt tot din acele vremuri și se deplasează cu viteze uluitor de lente (20-30 de kilometri la oră). Există aeroporturi aproape de mai toate orașele mari, iar o dată cu explozia turismului au apărut 7-8 companii care zboară curse locale. Spre deosebire de autocare și trenuri care durează mult dar sunt și foarte ieftine, zborurile interne sunt scumpe. Eu nu am avut de ales, pentru că aveam doar 8 zile la dispoziție și multe locuri de văzut astfel că a trebuit să mă deplasez cu avionul.

Multe din zborurile locale nu se pot rezerva decât din Myanmar de la agențiile de turism. Cele care au site-uri cu plata cu card au de obicei preturi mult mai mari. E interesant de știut că prețurile la zboruri nu variază. Costă la fel dacă rezervi cu multe luni înainte sau cu câteva ore, dar se pot și epuiza. Am ales așadar să nu rezerv avioanele din timp și cu puține zile înainte de sosirea mea în Myanmar am apelat la o companie locală să îmi confirme zborurile. Am găsit chiar o companie turistică înființată de niște români la Yangon (MyanMarvels – www.myanmarvels.com ), iar băieții au fost foarte de treabă și m-au ajutat să fac rezervările necesare. Plus că m-au ajutat cu o mulțime de sfaturi. Nu am plătit nimic din timp, ci am achitat la Yangon când m-am întâlnit cu ei. Cred că o întâlnire cu ei e obligatorie pentru orice român care ajunge în Myanmar.

Timpul a trebuit să îl împart între 4 locuri care am decis că nu le pot rata în Myanmar: Yangon (orașul cel mai mare, unde oricum soseam), Bagan (cea mai mare atracție turistică a țării, unde se regăsesc sute de temple), Mandalay (al doilea oraș al țării și ultima capitală a Imperiului Burma) și lacul Inle (un loc unic care m-a fascinat din imaginile care le-am văzut). Am ales sa împart timpul astfel: 3 nopți la Bagan, 2 nopți la lacul Inle și câte una în cele două orașe. Cazarea am găsit-o pe booking, foarte ieftină – hoteluri de 3 stele la 20-30 de dolari pe noapte. Cei de la MyanMarvels m-au ajutat să găsesc zborurile cele mai potrivite ca ore și traseul a ieșit cam asa: Yangon -> Mandalay -> Nyaung U(Bagan) ->Heho (Inle). Pe zboruri am plătit între 70 și 100 de dolari cu diverse companii aeriene locale.

 

Harta zborurilor mele prin Myanmar

 

Zborul de la Beijing a aterizat la Yangon pe la 9 seara. Am fost așteptat de o mașină de la hotel și am plecat nu înainte să schimb bani la un exchange din aeroport. Am schimbat 100 de dolari și am primit la schimb un teanc mare de bani. Moneda locală este kyat iar cea mai mare bancnotă este cea de 5000 kyat (adică vreo 3 euro). Am observat că dolarul este mult mai comun decât euro, iar cursul pentru dolar era de multe ori mai convenabil. De la aeroport am făcut cam 30 de minute până la hotel – fiind noapte, drumurile erau libere. La hotel, am mai avut energie de o bere și o gustare, un duș lung și apoi am adormit tun.

M-am trezit dimineața pentru micul dejun. De la restaurantul de la etajul zece se vedea o priveliște peste oraș care părea că nu se mai termină. Cum v-am spus anterior, Yangon nu mai este capitală de peste zece ani, dar rămâne în continuare cel mai important și modern oraș din Myanmar. Chiar și oficialii din guvern preferă să locuiască la Yangon și să facă naveta zilnic în capitala fantomă Naypiydaw. Yangon are peste 5 milioane de locuitori și un trafic infernal. Este cel mai cosmopolit oraș birmanez dar nu și cel mai interesant turistic, cu excepția marelui templu de aur Shwedagon.

La Yangon nu stăteam decât o noapte, seara următoare zburam mai departe spre Mandalay. Nu aveam prea mult timp de pierdut. După masă am mers direct la Shwedagon să vizitez templul. Am rugat la recepție să îmi cheme un taxi. Taxiurile sunt foarte ieftine la Yangon, dar nu folosesc aparat. Tariful se negociază de la plecare, iar de multe ori prețul de start e multiplicat pentru străini. Eu știam cam cât ar trebui să coste și cu skillurile mele de negociator am obținut prețuri normale. Printr-un trafic infernal am făcut cam douăzeci de minute până la templu. Mult, ținând cont că stăteam la 2 kilometri distanță.

Shwedagon este marea atracție turistică din Yangon dar și cel mai important loc de pelerinaj pentru credincioșii budiști din Myanmar. Templul include relicve ale ultimilor patru Buddha din era noastră conform credinței Therevada. Pagoda sa de aur strălucitoare domină peisajul din Yangon de la mare depărtare.

Intrarea la templu costă 8 dolari pentru străini fiind gratuită pentru localnici. Templul are 4 intrări care corespund cu cele 4 puncte cardinale. Templul este pe vârful unui deal și sunt ceva scări de urcat până sus, dar intrarea dinspre sud are scări rulante. O dată ce ajungi sus rămâi uimit de strălucirea templului. Sub soarele puternic aurul care decorează marea stupă era orbitor. Aceasta a fost construită undeva prin secolul 6 (sau oficial acum vreo 2500 de ani) iar tradiția a fost ca fiecare conducător al Burmei să o extindă. Astfel a ajuns ca în zilele noastre să aibă peste 110 metri înălțime și milioane de decorații din metale și pietre prețioase. Se spune că stupa este decorată cu 60 de tone de aur!  Shwedagon arată incredibil dar în același timp bogăția este mult prea opulentă în comparație cu nivelul de trai al oamenilor.

Templul un loc foarte bun de privit trecătorii. Am găsit un loc mai răcoros la umbră unde m-am așezat și am admirat tinerii preoți în haine colorate, fetele elegante care se vopsesc cu thanaka (substanță extrasă din rădăcina unui copac) pe față pentru a se proteja de soare și localnicii veniți de departe pentru a aduce ofrande la templu. Există un altar dedicat fiecărei zile din săptămână iar orice vizitator trebuie să meargă să aducă flori la altarul zilei în care s-a născut. Am mers și eu la altarul de sâmbăta unde am dus flori și am udat statuile, în amuzamentul localnicilor din jur.

Am stat vreo trei ore la Shwedagon dar pe la ora prânzului era deja prea cald (34 de grade) și am plecat mai departe. Am mers în centrul Yangon să mă întâlnesc cu românii de la agenție ca să achit biletele de avion. Am luat masa împreună la un restaurant care prepara cei mai buni tăieței (noodles) și am mai stat la povesti, băieții ajutându-mă cu mai multe sfaturi pentru călătoria mea mai departe.

Am mai mers la plimbare prin districtul financiar unde se pot vedea și câteva turnuri de birouri, am mers pe la Sule Pagoda și mai departe la gară. Citisem eu că e o experiență interesantă plimbarea cu trenul circular din Yangon. Ținând cont că nu aveam să mai merg cu niciun tren în Myanmar și că o stație a trenului era undeva aproape de hotelul meu am zis să fac o plimbare. Pe bilet am dat o sumă infimă (cam 30 bani românești) iar după nici zece minute a venit trenul. A fost cu siguranță o experiență plimbarea pe căile ferate din vremea britanicilor. Trenul se unduia serios pe șinele strâmbe și avansa cu o viteză nu cu mult mai mare decât mersul pe jos. Vagoanele aveau totuși ventilație (ventilatoare din loc în loc) și mai tot timpul treceau vânzători ambulanți cu mâncare sau răcoritoare. Din fericire hotelul meu nu era prea departe și după 30 de minute am coborât. Altfel, trenul face cercul în jurul orașului în peste 3 ore.

La hotel mi-am luat bagajul și am plecat direct la aeroport cu taxiul. Am prins trafic și am făcut mai mult de o oră până acolo. Pe drum am observat un detaliu ciudat. Prin Myanmar se conduce pe partea dreaptă (ca la noi) dar mașinile au volanul tot pe partea dreaptă. 🙂 Motivul este că guvernul militar a decis în urmă cu vreo zece ani fără nicio motivație clară schimbarea sensului de mers. Mașinile vechi au rămas totuși aceleași iar importurile de mașini second hand din Japonia (unde se conduce pe stânga) au continuat. Așa s-a ajuns că toate lumea conduce pe dos. Spre amuzamentul meu am observat prin Yangon că încă mai există semne de circulație puse pe partea greșită a drumului.

La aeroport am avut un nou moment amuzant. Mi s-a spus că zborul meu spre Mandalay cu Golden Myanmar Airways fusese anulat. Angajatul de la ghișeul de check in mi-a spus să merg cu el. S-a dus să vorbească la ghișeul unei alte companii – Air KBZ, a parlamentat puțin cu colegul lui, i-a dat niște bani cash (probabil contravaloarea biletului), eu am primit o hârtie cu ceva mâzgălit și un număr de zbor, mi s-a lipit un abțibild în piept iar un alt tip a plecat cu bagajul meu în spate și totul era rezolvat. 🙂 Câteva minute mai târziu era îmbarcat spre Mandalay. Am zburat cu un ATR 72 nou iar zborul de o oră a fost neașteptat de confortabil. Am primit mâncare la bord iar serviciile au fost foarte bune. Oricum, despre transporturile aeriene din Myanmar o să vă mai povestesc pentru că nu seamănă cu nimic altceva. Seara am ajuns la Mandalay, un oraș care mi-a depășit toate așteptările.

 

Dimineața la hotelul din Yangon

 

Vederea peste oraș

 

Am schimbat bani. Pe 100 de dolari am luat un teanc mare de kyat

 

Cu taxiul prin Yangon

 

Am sosit la Shwedagon

 

Intrarea în templu. De aici se merge desculț

 

Se ajunge sus cu scara rulantă

 

Wow!

 

Admirând strălucirea orbitoare

 

Marea pagodă

 

Nu seamănă cu nimic din ce-am mai văzut

 

Unul dintre temple

 

Fiecare zi are colțul ei și dacă te-ai născut în acea zi trebuie să aduci ofrande acolo

 

Era căldură mare

 

Peste tot aur și pietre prețioase

 

Shwedagon sau „Bling temple” cum l-am poreclit eu

 

Templul unde se află urma lui Buddha

 

Un picior foarte mare. Oare ce mărime purta? 🙂

 

Ofrande

 

Preoți învățăcei

 

Burmezi veniți în pelerinaj la templu

 

Fetele poartă thanaka pe față pentru a se proteja de soare

 

Am părăsit Shwedagon după vreo 3 ore

 

Prin centru, la Sule Pagoda

 

De prin districtul financiar

 

O sărbătoare de cartier

 

Gara centrală

 

Am plecat la o plimbare cu trenul circular

 

Traseul trenului

 

Din interior

 

Am coborât undeva în apropiere de hotel

 

Trafic pe drumul spre spre aeroport

 

Yangon Airport

 

Plecările domestice

 

La drum cu Air KBZ. Doamne ajuta!