Cu trenul prin Alpi – Trasee din St. Moritz: Palm și Bernina Express

 

Imaginea de mai sus este o priveliște din centrul orășelului elvețian St. Moritz. Pentru mine cam așa arată un peisaj de vis – pajiști verzi, brazi înalți, lacuri alpine sub piscurile înzăpezite ale munților. Europa nu duce deloc lipsă de asemenea peisaje, dar țara unde acestea se găsesc mai la tot pasul este Elveția. Despre o plimbare de weekend făcută în Italia și Elveția o să vă povestesc mai departe în continuarea articolului scris anterior despre traseu și prima zi petrecută în Como și Lugano.

Din Lugano am făcut o rezervare pentru Palm Express – un autocar ce face legătura cu St. Moritz. Palm Express este un traseu administrat de compania elvețiana Postbus. Se numește așa pentru că drumul pe care îl parcurge în Lugano și pe malul lacului Como trece pe lângă o mulțime de palmieri, arbori care nu sunt tocmai specifici Elveției. Aveam biletele rezervate în avans și am plătit doar 20 CHF (altfel prețul este dublu) și pe la prânz am părăsit Lugano către St. Moritz. Ruta pe care o parcurge autocarul trece mai mult prin Italia. Surprinzător cea mai scurtă legătură dintre cele două orașe elvețiene este prin afara țării.

Am parcurs cu autocarul un peisaj de vis. Am pornit pe malul lacului Lugano la jumătatea căruia am trecut granița în Italia. După coada lacului încep dealurile pline de vegetație iar apoi se continuă pe malul vestic al lacului Como pentru mai multe zeci de kilometri. Drumul prin Italia este extrem de îngust iar pe multe porțiuni nu era loc pentru două mașini. La fiecare curbă mai strâmtă șoferul claxona pentru a-i avertiza pe cei din sensul opus și nu de puține ori s-a întâmplat să ne oprim pentru a ni se face loc să trecem.

După două ore de mers, la jumătatea călătoriei am făcut un popas în Chiavenna, ultimul oraș italian înainte de graniță, unde am servit prânzul. Apoi am plecat mai departe și după câteva minute am revenit în Elveția în dreptul localității Bregaglia. De aici încolo începe un drum asemănător cu Transfăgărășan-ul nostru cu serpentine pe mai multe zeci de kilometri prin trecătoarea Maloja. Drumul prin trecătoare are 32 kilometri de la Bregaglia (330 m altitudine) până în vârful Maloja (la 1820 m) iar de acolo se continuă la altitudini relativ constante de peste 1700 către Silvaplana și St. Moritz. Este unul din cele mai spectaculoase trasee montane pe care am fost vreodată cu zeci de curbe ac de par ce trece prin păduri dese de brazi până spre Maloja de unde încep pajiștile alpine. Ultima localitate prin care am trecut înainte de sosire a fost Silvaplana, unde pe lacul cu același nume – de o culoare turcoaz de care cu greu iți venea să crezi ca e reală – am văzut zeci de amatori de windsurfing care profitau de vremea superba. N-am apucat să spun dar cum am trecut de Maloja norii parcă au dispărut dintr-o dată și dintre ei și-a făcut apariția soarele puternic. După patru ore de mers am ajuns la destinație în St. Moritz. M-am cazat repede la hotel pentru a mă putea bucura de ultimele ore cu soare ale zilei.

St. Moritz este una dintre cele mai renumite stațiuni ale lumii fiind o destinație exclusivistă preferată de vedete și milionari. Se află în statul Graubunded (Grisons), singurul canton elvețian unde se vorbește limba veche romanche. Este în primul rând renumită ca stațiune de ski și ca fostă organizatoare a olimpiadelor de iarna din 1928 și 1948. St. Moritz se află la o altitudine de 1820 de metri într-o vale largă înconjurată de vârfuri de peste 3000 de metri, cel mai renumit fiind Piz Nair (3054 m) unde este și pârtia Corviglia. În mijlocul văii este lacul St.Moritz, un lac alpin de o claritate rară ce își schimba culoarea în albastru, rosu sau verde în funcție de lumina soarelui.

St. Moritz este și locul în care s-a turnat filmul Heidi, o alegere perfectă datorită peisajelor de vis care înconjoară orașul. Aici se afla mai multe hoteluri de lux, cele mai renumite fiind Badrutt Palace, Kulm Hotel, Conrad și Kempinski Grand Hotel des Bains având camere cu prețuri pe noapte care în general au 3 zerouri. Orașul este făcut pentru cei mai bogați oameni ai lumii, cu magazine de lux cu tarife astronomice și restaurante pe măsură. Există însă și locații mai ieftine dar și acestea sunt mult peste prețurile echivalente din Italia spre exemplu. O atracție importantă în St. Moritz este funicularul Corviglia care la peste 4 kilometri lungime este cel mai lung din lume. Interesant este și turnul înclinat al vechii catedrale care adaugă un farmec istoric orașului.

Nu despre asta este însă St. Moritz, este un loc unde la tot pasul găsești priveliști care te lasă cu gura căscată în culori care par lucrate în Photoshop. Aerul este atât de curat iar apa lacului atât de clară încât ai impresia că locul acesta nu a fost niciodată atins de oameni. După câteva ore de plimbare prin orășelul de vis a apus soarele și temperatura a căzut brusc, numai bine pentru a ne retrage la cină. La restaurant am cerut o specialitate locală și am fost servit spre surprinderea mea, friptura de cal, aparent o delicatesa în zonă. Masa a fost foarte buna iar dacă nu mi-ar fi zis ospătarul probabil nu mi-aș fi dat seama niciodată că nu am mâncat vită. După masa îndestulătoare, am mai ieșit la o plimbare scurtă sub cerul plin de stele iar după gura de aer curat am dormit neîntors.

A treia zi dimineața urma să continuam drumul cu Bernina Express pentru a trece din nou granița în Italia. Doar articolul se numește cu trenul prin Alpi, iar până acum am povestit doar de drumul cu autocarul. Ei bine, această zi am petrecut-o aproape exclusiv pe tren și nu pe orice trenuri, Bernina Express fiind unul din cele mai renumite trasee feroviare din lume.

Calea ferată Bernina face parte din patrimoniul mondial UNESCO și este o minune a ingineriei fiind inaugurată în 1908. Este folosită astăzi în special pentru trasee turistice fiind parcursă de Bernina Express, un tren de lux care traversează Alpii și merge pe un traseu cu zeci de tuneluri și viaducte.

Bernina Express traversează Alpii de la St. Moritz până la Tirano în Italia. Pleacă de la 1775 m, urcă până la o altitudine maximă de 2250 la refugiul Bernina pentru ca apoi să coboare mult până la altitudinea de 400 m la Tirano. Trenul este pregătit special pentru turiști – vagoanele panoramice au geamuri mari care se pot deschide pentru a fotografia peisajul iar drumul este însoțit de explicații traduse în 6 limbi la fiecare din locurile mai interesante pe lângă care trece. Prețul unui bilet începe de la 45 CHF, însă există mai multe reduceri pentru deținători de abonamente sau pass-uri pe căile ferate elvețiene. Întregul traseu are puțin peste 60 de kilometri iar călătoria cu trenul scenic durează cam două ore și jumătate.

De la St. Moritz trenul urca printr-o pădure de brazi deasa trecând peste o mulțime de poduri și viaducte. Mai departe, dincolo de Pontresina încep tunelurile și pajiștile alpine. După 20 de kilometri se ajunge în trecătoarea Bernina, una dintre cele mai înalte treceri feroviare ale lumii la peste 2000 de metri. Aici se văd ghețarii uriași care formează zeci  de cascade și lacuri. Dintre acestea, mi-a plăcut povestea celor două lacuri – Lacul Alb și Lacul Negru. Este vorba de lacuri glaciare formate de doi ghețari vecini iar diferența de culoare se datorează mineralelor din roci. Sunt despărțite de o limba de pământ de câțiva metri, dar cu toate astea Lacul Alb se varsă în fluviul Po și apoi în Marea Adriatica, iar lacul Negru ajunge în Dunăre și mai târziu în Marea Neagră, fiind sursa unei frumoase povesti locale cu doi frați care nu pot niciodată ajunge unul la altul. Tot de acolo se vede și marele Piz Bernina care este cel mai înalt vârf din Alpii atingând 4050 m.

Am făcut și un popas la refugiul Bernina unde era multa zăpadă și un frig groaznic iar apoi am început coborârea. Este o diferență de nivel foarte mare, trenul coborând aproape 2000 de metri pe o distanță de doar 35 de kilometri.

La coborâre un loc special este Alp Grum de unde se vede una din cele mai înalte cascade ale Alpilor și lacul cu aceeași culoare turcoaz incredibilă precum cel din Silvaplana. Mai departe am făcut o oprire scurtă în satul pitoresc Poschiavo pentru ca apoi să trecem printr-un ultim viaduct al căii ferate, cel mai ușor de recunoscut. Este vorba de viaductul circular Brusio unde trenul face o curbă de 360 de grade pentru a susține diferența de altitudine. La final am ajuns în Italia, la Tirano unde trenul trece efectiv pe strada principală din localitate care pare să intre în sărbătoare la sosirea turiștilor.

Am poposit câteva ore la Tirano, am luat prânzul și am redescoperit preturile mici de care ne dezobișnuisem în Elveția. După masă am luat din nou trenul către Milano, un drum pe care l-am făcut în mai puțin de 3 ore, bună parte din acesta fiind pe malul lacului Como.

 

La drum spre St. Moritz cu Palm Express

 

Cu autocarul trecem granița spre Italia

 

Traseul pitoresc pe malul lacului Como

 

Drumul este foarte îngust și nu de puține ori ne-am blocat în curbe cu mașini de pe sensul opus

 

Trecere „la limita”

 

Serpentinele elvețiene

 

La finalul urcării, am ajuns în altă lume

 

Wow, lacul Silvaplana

 

Hotelul unde ne-am cazat

 

Priveliștea de la geam…

 

În partea de sus a stațiunii se ajunge pe scări rulante

 

Centrul orașului

 

De sus se vede o panoramă fantastică

 

Hotelul Badrutt Palace

 

 Nu puteau lipsi magazinele de lux

 

Turnul înclinat al vechii biserici

 

Un alt hotel de lux faimos, Kulm

 

De pe terasa de la Kulm

 

Jos se vede gara

 

Coborând spre malul lacului

 

St. Moritz la apus

 

Culoarea lacului se schimba în funcție de lumina

 

Seara se lasă bine frigul

 

Dimineața. Pe deal, Grand Hotel Kempinski

 

O ultimă plimbare înainte de plecare

 

Vagonul panoramic din Bernina Express

 

La drum către culmile Alpilor

 

La 2200 m a început să plouă bine

 

Vârful Bernina

 

Lacurile glaciare – lacul negru

 

Lacul alb (Lago Bianco)

 

Cele două lacuri se află la câțiva metri unul de altul. Unul ajunge în Adriatica, unul în Marea Neagra

 

Un lac de o culoare incredibilă

 

Viaducte pe traseu

 

Pauză la Poschiavo

 

Ultima localitate elvețiană

 

Faimosul viaduct spiral Brusio

 

Trenul la sosire în Tirano

 

Gara din Tirano

 

Stazione Centrale Milano