Norvegia, Țara fiordurilor – Partea 2 – Ținutul arctic, aurora boreală și înapoi la Oslo

Tromso este cel mai nordic oraș din lume. Mai exista alte câteva localități în Norvegia, Canada sau Rusia aflate mai la nord, dar sunt mai degrabă sate, mult mai mici decât orașul de 70.000 de locuitori. Este renumit pentru câteva lucruri unice pentru care atrage sute de mii de turiști anual. Printre aceasta aurora boreală, soarele de la miezul nopții sau migrația anuală a balenelor.

Aurora boreală este un fenomen magnetic care se poate observa doar în apropiere de polii pământului. În engleză se numește Northern Lights, dar denumirea este incorectă pentru că se poate vedea foarte bine și în emisfera sudică doar că majoritatea locurilor de unde e vizibila acolo sunt inaccesibile. Cea din sud se mai numește și aurora australă. Nu sunt expert în fenomen și vă recomand să citiți mai mult despre asta decât să încerc eu să explic.

Pe scurt, fenomenul se datorează furtunilor solare ce lovesc pământul în apropierea polilor magnetici ai planetei. Aceștia nu coincid cu polii geografici, de exemplu polul magnetic nord al Pământului este undeva prin nord vestul Canadei. Urmând câmpul magnetic al pământului vanturile se descompun luându-i forma în drumul spre poli. Când intră în atmosferă, electronii lovesc diferite particule, oxigen, azot sau altele, și rezultă diferite lumini și culori în funcție de oxigenare și altitudine. Culoarea fenomenului este dată de particulele care sunt lovite. Dacă este vorba de particule de oxigen la joasă altitudine, aurora este verde iar la înălțimi mai mari este roșie. Dacă este azot atunci aurora se vede albastru sau violet. Apropierea câmpurilor electrice și magnetice duce la acest “dans” boreal. Aurora nu se poate vedea de la polul nord magnetic, ci în special pe un oval aflat în jurul acestuia, numit și centura aurorei (aurora belt). Tromso este pe centura asta între 6 seara și miezul nopții, adică exact când trebuie. Din păcate pentru mine, în august, în acest interval orar sunt abia 2-3 ore de întuneric iar pe lumina aurora nu este vizibilă cu ochiul liber plus că cerul trebuie să fie senin..

Tromso mai este renumit pentru zilele în care se poate vedea soarele de la miezul nopții. Pentru 2 luni vara, la Tromso este lumină aproape permanent. În săptămânile de la limita acestei perioade, aici se poate vedea “Midnight Sun”. Ce este? Simplist spus, e un apus + răsărit 2 în unu, adică soarele coboară până la limita orizontului și imediat după începe să urce, creând lumini și culori deosebite. În luna august când am ajuns eu se terminase deja de câteva săptămâni sezonul ba chiar era întuneric vreo 4 ore pe noapte 🙂 Cât despre balenele uriașe, ele migrează în apropiere de Tromso abia în noiembrie așadar aveam doar o mică speranță să văd aurora.

Iată că am ajuns în sfârșit la Tromso, un loc care îmi doream de mult timp să-l vizitez. Mă mai uitasem de ceva timp pe Weather pentru meteo, numai că de vreo lună ploua non stop, însă cu o zi înainte prognoza părea să dea semne mai bune. Când am ajuns în aeroport nu mai ploua, am avut mare noroc și cât timp am fost nu am prins pic de ploaie.

De la micuțul aeroport luam autocarul spre centru. Drumul e prin tuneluri pe sub oraș. Mă impresionează multiplele intersecții, n-am mai văzut niciodată sensuri giratorii într-un tunel. Geografic vorbind, Tromso este un fel de Manhattan, adică e o insula legată prin poduri în toate direcțiile de restul teritoriului. În oraș aveam rezervat pentru 2 nopți o camera la un hotel (din lanțul Smart) nou inaugurat care cu ocazia asta lansase mai multe oferte. Nu era nimic deosebit, camerele erau minuscule dar confortabile și bine utilate – iar micul dejun foarte bun.

Seara stau la povești cu un turist norvegian. Locuiește într-un sat mai la nord. Îmi povestește că a locuit mult timp la Atlanta în State unde a lucrat în industria petrolieră. S-a întors totuși acasă, lucrând în același domeniu pentru că aici, locuind în satul lui câștigă de 3 ori mai mult. Îmi amintește în câteva rânduri că nu se bucura că România a intrat în UE. Niste hoți originari de la noi îi tot deranjează ferma. Îmi spune că Norvegia nu mai e așa sigură ca altă dată din cauza noastră. Îi răspund și eu nonșalant că România e acum mult mai sigură decât era 🙂 În afară de conflictul geopolitic, ne înțelegem bine, povestim mai multe plimbări pe unde am fost fiecare.

Se lasă întunericul pe la 9 și cu mari speranțe ies la plimbare. Mai multi turiști ies din hoteluri și toți se uita la cer. Trece vreo oră și nimic, mă așez la o cafea să mă încălzesc pentru că era destul de frig. Dintr-o data cineva strigă și se vede, e Aurora. Văd Aurora Boreala, nu-mi vine să cred, ce noroc! E impresionantă cu adevărat, durează vreo oră. Am prins-o pe cea verde, adică particule de oxigen la mică altitudine. Încerc să o prind într-o poză, dar fără succes.  Ca să vă faceți o idee am pus un filmuleț de pe net mai jos, ce am văzut a fost asemănător, nu chiar atât de spectaculos ca în film dar oricum superb.

Un filmuleț să vă faceți o idee ar fi aici:

 

A doua zi merg la biroul turistic să mă informez ce mai pot face. Doamna de acolo spune că avem noroc chior să fim aici acum, tocmai ce s-a terminat cu ploaia încontinuu de mai mult de o luna, plus că noaptea trecută se văzuse aurora prima oara după vreo 4 luni. 😀 Îmi face și câteva recomandări, să urc cu telecabina pe munte și ar fi păcat să nu fac o plimbare cu vaporul pe o zi așa însorită.

Telecabina urca pe un munte deasupra orașului, De aici priveliștea e fantastică și fiind senin se vede și la mare depărtare. De aici facem și o mica drumeție. La întoarcere mai trec pe la 2 din simbolurile orașului, catedrala arctică și podul Tromso, lung de un kilometru, iar apoi plec la plimbare cu vaporul printre fiorduri până în sud la orășelul Finnsnes și înapoi. Vaporul, un catamaran de mare viteză este foarte luxos, din motive de siguranță, la viteză mare trebuie să stai jos și nu se poate ieși afara în timpul mersului.

A doua zi dimineața zburăm spre Oslo. Seara am zis să trag un pui de somn, cu planul să mă trezesc mai târziu să mai încerc să văd din nou aurora. Am uitat însă de alarmă și cu noroc de-abia m-am trezit dimineața cât să mai am timp să ajung la aeroport. 🙂

Ultima vizita este la Oslo. Ce-i drept, Oslo nu m-a impresionat foarte mult. Este un oraș elegant, curat, cu multe clădiri vechi sau moderne și sobru… foarte sobru. E posibil să fie și pentru că a fost ultima mea oprire, după ce văzusem deja Bergen și Tromso, care mi-au plăcut mult de tot, dar și pentru că nu am stat decât șase ore aici.

La fel ca orice oraș norvegian, înconjurat de fiorduri, Oslo nu face excepție. Mai întâi vizitez opera, o clădire modernă pe malul apei. Apoi, am mai văzut muzeul național de artă, aici o expoziție interesanta Munch, cu renumitul tablou “The scream”. Am mai trecut pe la catedrala, teatru național și parlament. Palatul regal era închis pentru renovări. În port, diverse vapoare fac legătura rapida cu alte parți ale orașului. Tot aici este și cetatea Akershus. Înăuntru am prins și ceremonia de schimbare a gărzii. Cum spuneam, Oslo nu m-a impresionat prea mult, dar nici nu am ajuns în câteva locuri.

Seara, iau trenul spre Torp. Se lucrează la calea ferată și din gara centrală trebuie mers până la Drammen cu autocarul iar de acolo se continuă cu trenul. Totul este foarte bine organizat, oamenii sunt distribuiți către mașini. O doamnă gravidă se îndreaptă spre autocar, lucrătorii feroviari o opresc, cheamă repede un taxi mai confortabil pentru ea. Foarte frumos. Pentru alți doi tineri cu biciclete, se cheamă un microbuz care le poate transporta. Ni se spune cu mii de scuze că astfel, din cauza lucrărilor, vom întârzia între 8 și 10 minute iar fiecare angajat NSB pe lângă care trec, pleacă capul în semn de regret și își oferă ajutorul. O ultimă impresie foarte frumoasă. Ajungem la aeroport cu exact 8 minute întârziere. O ultima oprire în duty free care comparativ pare extrem de ieftin. Câțiva localnici și-au cumpărat un bilet de avion doar ca să facă cumpărături – își umplu plasele cu sticle de băutura din duty free și ies înapoi. Acum spre casă, unde e cald și ieftin.

 

Sosirea la Tromso… bun, nu mai plouă

DSC03743

 

O cameră mică, dar foarte amabilă 🙂

DSC03748

 

Case de lemn în port

DSC03864

 

Vaporul poștal

DSC03750

 

Și unul mai măricel

DSC03787

 

Aurora boreala!! Trust me, it’s there 🙂

DSC03778

 

Biserica orașului

DSC03784

 

Infopoint-ul turistic

DSC03790

 

Mașinile vechi sunt la moda

DSC03868

 

Luăm telecabina

DSC03803

 

Pentru o super-priveliște

DSC03814

 

Altă priveliște

DSC03832

 

O scurtă drumeție

DSC03822

 

Podul Tromso

DSC03821

 

Catedrala arctică

DSC03849

 

La plimbare prin fjord

DSC03918

 

Înauntru e cald și bine

DSC03917

 

Răsăritul polar

DSC03924

 

Bye, Tromso!

DSC03931

 

Am ajuns la Oslo

DSC03934

 

Opera Oslo

DSC03946

 

Scary dude

DSC03958

 

Orașul e plin de monumente

DSC03957

 

și statui

DSC03979

 

Teatrul național

DSC03992

 

Catedrala

DSC03976

 

Primăria

DSC04003

 

Palatul regal… în renovare

DSC04001

 

Portul

DSC04022

 

Cetatea Akershus

DSC04015

 

Am prins schimbarea gărzii

DSC04039

 

Un ponton prăbușit

DSC04023

 

Spre casă

DSC04059

1 thought on “Norvegia, Țara fiordurilor – Partea 2 – Ținutul arctic, aurora boreală și înapoi la Oslo”

Leave a Reply