Aventură în America de Sud – Partea 2 – Escala la Madrid și sosirea la Sao Paulo

A venit în sfârșit și ziua plecării… eram de data asta parcă mai pregătit (precaut) ca niciodată. De obicei sunt foarte relaxat când plec, dar acum era un continent nou de care nu știam multe și de unde auzisem atâtea povești cu tot ce se poate întâmpla mai rău.

In concluzie am făcut toate pregătirile posibile. Fusesem recent în India și în pregătire pentru aceste doua plecări eram vaccinat pana în dinți 🙂 Apoi, mai erau inamicii principali – țânțarii și pentru ei am luat autanul în dotare. Nicio boala nu se putea apropia! Dar mai erau multe… Hoți – auzisem atâtea de favele, de jafuri armate, hoți de buzunare pe străzi, furtul din camera de hotel… Trebuia să ne ferim și de astea. Am hotărât să nu luăm prea multe obiecte mai de valoare la noi și cât mai puțini bani cash. Evident, toate hotelurile rezervate trebuiau să aibă seif, ceva esențial. Dar oricum nu ne trebuiau așa de mulți bani, că doar n-o fi așa scumpă America de Sud…

Toate astea s-au dovedit total neadevărate, mai mult despre asta în cele ce urmează.

Mai întâi, am început cu o escală la Madrid. Am ajuns la ora prânzului și plecarea spre Brazilia era abia seara. Era timp suficient să dam o fugă până în oraș.

Am revăzut Plaza Mayor unde am servit și masa, iar după prânz a început ploaia așa că am dat o fugă la Muzeul Reina Sofia. Am văzut și Guernica lui Picasso. Cu ocazia asta am aflat și mai multe despre ce reprezintă tragedia care s-a întâmplat în satul Guernika din Tara Basca, sursa de inspirație a tabloului. Interesant de citit – Bombing of Guernica

Seara am revenit la aeroportul Barajas pentru a pleca la drum cu TAM spre Sao Paulo. A fost un zbor confortabil, cu un A330 și cu niște servicii care au fost peste așteptări. Dimineața ajungem la aeroportul Guarulhos și prevăzători eram cu ochii în patru ce se poate întâmpla. Ne-a luat mașina hotelului și a urmat un somn de voie de obișnuit cu fusul orar.

Despre Sao Paulo. E un oraș gigantic, cel mai mare din America de Sud și chiar din emisfera sudică. Are o populație metropolitană de “numai” 20 milioane, deci puțin mai mult ca noi după ultimul recensământ! E supranumit jungla de ciment, pentru că are aproape 200 de turnuri peste 100 m, în mare lor parte, ați ghicit… din ciment. E și centrul economic al Braziliei și renumit pentru un trafic infernal. Ca și consecință, fiind mulți oameni cu avere și un asemenea trafic, este orașul cu cele mai multe elicoptere din lume – un mijloc de transport preferat de cei cu dare de mână.

Așadar, hotelul nostru fiind lângă aeroport, ne-am urcat în autobuzul care mergea până la stația de metrou Tiete. Acesta e drumul cel mai rapid, aparent, cu trafic mult mai lejer decât drumul direct spre centru. După 45 de minute de trafic serios facem cei 15 kilometri până la metrou – ma întreb cum era oare de rău traficul pe drumul celalalt. La metrou, de la intrare am observat cele 2 direcții în care se putea merge, Corinthians și Palmeiras – nume arhicunoscute pentru orice microbist. Transportul este destul de scump – cam 6 lei o călătorie de metrou sau autobuz. Bun, intrăm sfioși în metrou cu mare atenție la buzunare, dar aici surpriza… Cam toată lumea era la patru ace, cu smartphone-ul în mana sau după caz cu tableta. Unui domn îi cade portofelul din buzunar, imediat cineva ii atrage atenția și i-l oferă. Oare toate grijile făcute au fost degeaba? Cu siguranță, asta nu e ce ne așteptam.

Ajungem în centru și mergem să vedem catedrala Se – unul din simbolurile orașului, o catedrală neo-gotica de prin secolul 16. Aici vedem totuși și imagini mai neplăcute. Oameni săraci dorm pe băncile de lângă biserică sau pe jos. Cu puțină teamă ne apropiem, totuși toți așteaptă slujba și eventual puțină mâncare de la biserica catolica. Brazilia este una din cele mai credincioase țări din lume, iar biserica este principalul ajutor pentru nevoiași.

De aici urmează turnul Banespa. Un turn construit prin anii 40, atunci fiind cel mai înalt turn cu structură de ciment din lume, care aduce mult cu Empire State Building. Banca proprietară oferă turiștilor tururi gratuite până la ultimul etaj, după un proces de identificare și percheziție foarte minuțios. După o oră de așteptare ajungem în vârf. Priveliștea e incredibilă, turnuri de ciment cât vezi cu ochii în toate direcțiile. Manhattan-ul pare foarte mic fata de Sao Paulo, evident nu ca înălțime dar SP dă impresia pur și simplu că nu se mai termină.

Ne urcăm din nou în metrou spre parcul Ibirapuera. Un fel de Central Park al orașului, o oază de verdeață, în mijlocul monștrilor de ciment. Un parc foarte frumos cu multe lacuri, păsări de toate felurile și o vegetație luxurianta. Seara am mers pe Avenida Paulista, un paradis al shopping-ului și un centru al sediilor corporate, o stradă cu nimic mai prejos decât Champs Elysees sau alte bulevarde renumite ale lumii.

Se lasă seara și corporatiștii încep să plece acasă. Dintr-o data, nu mai e loc pe trotuare și cozi enorme se formează la intrările de metrou. Cele 6 benzi ale Avenida Paulista se transformă în parcare iar elicopterele ii preiau pe cei care își permit de pe acoperișurile turnurilor.

Ne îndreptăm și noi spre stație să luăm metroul către hotel unde ne așteptam la un metrou aglomerat, dar cât de rău să fie… Am rămas blocați în coada de sute de oameni încă de pe scări, iar peronul nici nu se vedea. După ceva timp se vede peronul. Trenurile trec la interval de două minute, dar toate vin pline, la 10 minute apare o garnitură goală care preia mai mulți pasageri. Stațiile de metrou sunt organizate elegant, pe o parte se iese și pot intra persoanele cu handicap și pe cealaltă se intră – acolo e nebunia. Agenții de metrou se asigură că intrarea se face în siguranță. La fiecare tren mai intră câțiva, toată lumea este însă veselă și relaxată, se pare că e ceva normal pentru ei. Intru în vorbă cu un corporatist localnic, îmi spune că el e norocos cu zona în care locuiește pentru că nu face niciodată mai mult de 2 ore, uneori chiar o oră până la muncă. Asta da, noroc! După ce trec peste 30 (trei zeci!) de trenuri reușim în sfârșit să intrăm. Interiorul vagonului este o masă uniformă de oameni oscilează în fată sau înapoi o dată cu frâna conductorului. Într-un târziu ajungem la hotel. Urmează a doua zi zborul spre Iguacu…

în Plaza Mayor

DSC01154

Acolo am servit și prânzul

DSC01164

Seara venea furtuna, numai bine de mers la muzeu

DSC01199

Muzeul Reina Sofia

DSC01179

TAM – The Magic Red Carpet

DSC01200

Aeroportul GIG

DSC01487

Breakfast in bed… numai bun după un zbor de 12 ore 🙂

DSC01458

La drum spre centru

DSC01501

“Micuța” rețea de metrou din SP 🙂

DSC01507

La stânga Corinthians, la dreapta Palmeiras – sună cunoscut 🙂

DSC01509

Catedrala Se

DSC01510

Prin Downtown

DSC01535

De pe turnul Banespa

DSC01561

Sao Paulo pare că nu se termină

DSC01584

Vedere a “Junglei de Ciment”

DSC01614

Prin parcul Ibirapuera

DSC01619

Dimensiuni ciudate la băuturi… bere la 355 ml și suc la cutie la 350.

DSC01471

Niște gâște s-au alăturat la plimbare

DSC01622

Monumentul Bandeiras, amintind de perioada sclaviei

DSC01598

Avenida Paulista – pentru pasionații de shopping

DSC01679

La metrou. Pe aici nu se trece!

DSC01691

 

Leave a Reply