Primul post. De ce?

De ce călătoresc?

Greu de spus unde a început totul, probabil o parte din pasiune se datorează familiei. Tata călătorea des și mereu îl așteptam să se întoarcă să-mi povestească unde a fost și evident să aducă dulciuri 🙂 De mic am mers și eu în călătorii, de weekend sau mai lungi, prin țară și uneori prin străinătate. Eram totuși foarte pasionat de pe atunci de geografie, ma uitam pe atlase și învățasem toate capitalele țărilor din lume (evident, ai mei se mândreau cu asta și era un motiv de uimire pentru adulții care mă cunoșteau).

Am fost prima oara în afara țării la 4 ani. Comunismul era încă la putere și libertatea de mișcare limitată așa că nu a fost o plimbare prea departe – prin Ungaria și Cehoslovacia. E foarte interesant pentru un copil sa înțeleagă că există alte lumi foarte diferite care vorbesc altă limbă, arată și se comportă altfel. Pentru mine a fost o lărgire a universului, înțelegeam ca exista mult mai mult…

Am fost apoi in ’89 in Polonia si RDG. Zidul avea sa cada peste câteva luni și se simțea deja vântul schimbării…evident eu nu înțelegeam nimic din asta. Peste 2 ani am revenit și lucrurile se schimbaseră mult, la fel ca și în România.

Apoi am mai crescut, ca orice adolescent care se respecta, nu mai era ok sa merg cu părintii și trebuia sa merg în tabere. Prima mea tabără a fost în Serbia. Se terminase războiul de câțiva ani, dar la vârsta asta pe noi mai mult ne interesa distracția.

Mai târziu în facultate am avut oportunitatea să plec cu o bursă Leonardo la Torino pentru 4 luni. Atunci am zburat și prima oară – era un Blue Air cu escala de schimbat pasageri la Bacau care a întârziat vreo 6 ore 🙁 … mai mult despre asta altădată. La Torino, în schimb, mi-am (re)descoperit cu adevărat plăcerea asta. Eram zeci de studenți de toate naționalitățile și mai mereu se organiza ceva în weekend. Am văzut cam toată Italia, Londra, Paris și multe altele.

De aici, călătoriile au devenit cu adevărat o pasiune. Eram și membrii UE, totul era mai ușor, mai ieftin, mai aproape. M-am trezit peste câțiva ani că văzusem cam toată Europa și m-am aventurat și mai departe. Am început cu China și Egipt și cu timpul au urmat multe altele. Acum, am văzut vreo 50 de tari și am zburat de câteva sute de ori.

Asta ar fi un istoric. Să răspund totuși și de ce îmi place. Îmi place să învăț. Îmi place să văd locuri noi, să întâlnesc oameni diferiți, sa-i înțeleg și să le înțeleg cultura. Caut mereu pe cat posibil să merg în locuri pe unde nu am mai fost și să încerc mereu cate ceva diferit.

De ce un blog?

Simplu, pentru ca am multe de povestit. Multa lume mă bate la cap de mult de ce nu fac asta și m-am hotărât în sfârșit că e cazul.

2 thoughts on “Primul post. De ce?”

  1. Iti impartasesc cu totul pasiunea pentru geografie si calatorie. Este minunat sa vezi de fiecare locuri noi si mereu simti ca ai ceva nou de invatat de la tot ce te inconjoara 🙂
    Felicitari pentru initiativa! De-abia astept sa citesc si celalalte postari.

Leave a Reply